Admissibility of extraordinary appeal based on illegal panel composition under Constitutional Court Decision No. 685/2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 1057 din 29 noiembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a hotărât, între altele, următoarele:

În temeiul art. 269 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului (punctul C din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, i-a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 72 din C. pen. şi art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei durata arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu data de 31 ianuarie 2015 până la 15 iunie 2015, inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen. (punctul B din rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. (punctul B din rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în formă calificată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 297 alin. (1) din C. pen. (punctul C din rechizitoriu).

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 1500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 600 RON în faza de urmărire penală, iar în temeiul art. 274 alin. (1) teza finală din C. proc. pen. şi art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpată, în sumă de 690 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

II. Prin decizia penală nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, cu majoritate, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpata A. împotriva sentinţei penale anterior menţionate, opinia separată a doamnei judecător B. fiind doar în sensul admiterii apelului declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale pronunţate de către prima instanţă, a desfiinţării în parte a acestei sentinţei penale şi a achitării inculpatei, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a din C. proc. pen. şi pentru infracţiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu menţinerea celorlalte dispoziţii care nu sunt contrare.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnata A. la data de 22 noiembrie 2018, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P2, primind termen de soluţionare la data de 10 decembrie 2018.

La termenul arătat, având în vedere sentinţa civilă nr. 4827 din data de 23 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 (prin care, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 137 din data de 8 noiembrie 2018), a Hotărârii nr. 1367 din data de 5 decembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 155 din 6 decembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia, în vederea repartizării aleatorii.

Urmare repartizării aleatorii, cauza a fost alocată spre soluţionare completului de 5 Judecători Penal 2 pentru anul 2018, nou înfiinţat, cu termen de judecată la data de 20 decembrie 2018.

Prin rezoluţia din data de 14 decembrie 2018 a Completului de 5 Judecători Penal 2, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 19 decembrie 2018.

În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatoarea condamnată a susţinut, în esenţă, nelegala compunere a completului de 5 Judecători care a soluţionat cauza în apel, considerând că în speţă au fost încălcate dispoziţiile art. 32 din Legea 304/2004, în ceea ce priveşte modul de desemnare al unuia dintre membrii acestui complet.

În drept, a fost invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I C. proc. pen.

IV. 1. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale care guvernează contestaţia în anulare, pentru argumentele ce vor fi expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că aceasta îndeplineşte, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, impunându-se admiterea în principiu.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este formulată în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Conform textului de lege mai sus-menţionat, pentru a fi admisibilă, contestaţia în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii:

- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.

În ce priveşte prima condiţie de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare întemeiată pe motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c) - h) din acelaşi cod poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea contestată a fost pronunţată la data de 26 iunie 2018, fiind comunicată la data de 21 noiembrie 2018 către apărătorul ales al contestatoarei condamnate - S.C. C., la cererea reprezentantului acestuia, iar înştiinţarea privind comunicarea deciziei a fost afişată la domiciliul contestatoarei condamnate la data de 14 noiembrie 2018.

În raport cu această împrejurare şi cu faptul că, în cadrul contestaţiei în anulare formulate, a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători constată că introducerea contestaţiei în anulare (la data de 22 noiembrie 2018) s-a realizat înainte de împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicare, cu respectarea cerinţei stabilite de alin. (1) al art. 428 C. proc. pen.

În ce priveşte cea de-a doua condiţie de admisibilitate, Completul de 5 Judecători reţine că, aşa cum rezultă din motivele scrise ale contestaţiei, contestatoarea condamnată şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac pe cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa nu a fost compusă potrivit legii.

În acest context, Completul de 5 Judecători reţine că, ceea ce se invocă de către contestatoarea condamnată în susţinerea cererii formulate este, în esenţă, împrejurarea că desemnarea completului de judecată care a pronunţat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menţionat referitoare la tragerea la sorţi a tuturor membrilor acestui complet.

Se face trimitere, în acest sens, la decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători. De asemenea, contestatoarea condamnată invocă împrejurarea că din conţinutul Hotărârii nr. 68 din data de 22 noiembrie 2017 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că modalitatea de stabilire a completului de judecată ce a soluţionat cauza în apel a fost aceea anterior menţionată, respectiv prin tragerea la sorţi a doar 4 membri ai completului de judecată, nu a tuturor celor 5 judecători ce au intrat în compunerea acestui complet, susţinându-se că au fost încălcate prevederile art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.

Completul de 5 Judecători reţine că potrivit paragrafului 198 din decizia Curţii Constituţionale anterior menţionate:

"Întrucât atât în materie penală, cât şi extrapenală, sancţiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiţionată şi, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet, şi ţinând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare."

Contrar celor susţinute de către reprezentantul Ministerului Public, nu se poate susţine că aplicabilitatea deciziei Curţii Constituţionale anterior citate vizează doar situaţiile în care contestaţia în anulare a depăşit etapa analizării admisibilităţii în principiu. O asemenea distincţie nu este menţionată în considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 ci, dimpotrivă, din considerentul mai sus-menţionat ("în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare") reiese cu claritate că pentru stabilirea efectelor deciziei, instanţa de contencios constituţional a avut în vedere termenul de declarare a căii extraordinare de atac, criteriu specific analizei efectuate tocmai în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare. Discutarea pe fond a contestaţiei în anulare nu este o fază anterioară, ci ulterioară constatării, în faza prealabilă a admiterii în principiu a căii de atac, a îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, inclusiv a celei privind declararea contestaţiei în termenul prevăzut de lege.

În raport de toate aspectele anterior expuse, rezultă că împrejurările de fapt şi de drept susţinute de către contestatoarea condamnată în cadrul contestaţiei în anulare formulate se circumscriu, de principiu, cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) teza I C. proc. pen.

Reţinând, totodată, că şi cea de-a treia condiţie de admisibilitate a contestaţiei în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât contestatoarea condamnată invocă în dovedire înscrisuri care se află la dosar, Completul de 5 Judecători constată că sunt întrunite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulate de condamnata A., sens în care aceasta va fi admisă în principiu, urmând a se fixa termen pentru soluţionarea, pe fond, a acestei căi extraordinare de atac.

2. În ceea ce priveşte cererea formulată de către contestatoarea condamnată privind suspendarea executării deciziei contestate, Completul de 5 Judecători constată că cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 430 C. proc. pen., care prevede:

"Până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere".

Din economia textelor de lege ce reglementează calea extraordinară de atac analizată, inclusiv din situarea sediului materiei (art. 430 C. proc. pen.) anterior dispoziţiilor referitoare la soluţionarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei (431 şi următoarele C. proc. pen.), rezultă că o cerere de suspendare a executării pedepsei aplicate prin hotărârea contestată poate fi analizată în etapa procedurală în care se află cauza de faţă, respectiv admiterea în principiu.

Cât priveşte incidenţa acestor dispoziţii, se constată că, deşi persoana condamnată nu a fost încarcerată în executarea pedepsei închisorii aplicată prin hotărârea contestată, în cauza de faţă au fost emise formele de executare şi au fost dispuse măsuri în vederea executării hotărârii supuse contestaţiei în anulare, cererea de suspendare fiind justificată de faptul că persoana care a formulat contestaţia în anulare se află în derularea unei proceduri de extrădare, pe baza unui mandat internaţional de arestare emis la cererea Ministerului Justiţiei din România urmare deciziei contestate, definitivă şi executorie.

Completul de 5 Judecători apreciază că, în raport de împrejurările de fapt şi de drept invocate de către contestatoarea condamnată în cererea formulată, văzând contextul generat de necesitatea analizării în concret, în speţă, a efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale a României, în cauză se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 430 C. proc. pen., suspendarea executării pedepsei aplicate contestatoarei condamnate prin sentinţa penală nr. 1057 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 de RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

I. Admite în principiu contestaţia în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.

Fixează termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 21 ianuarie 2019, Sala secţiei penale, pentru când se va cita contestatoarea condamnată.

II. Admite cererea de suspendare a executării sentinţei penale nr. 1057 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 117 din 26 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2018.