Scope of review for prosecutor’s non-prosecution decision and sufficiency of complaint legal characterization

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 28 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.N. împotriva rezoluției nr. 155/P/2003 din 29 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

A obligat petentul să plătească statului suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut în fapt următoarele:

Prin rezoluția din 29 martie 2004 dată în dosarul nr. 155/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de comisarul șef Ț.I. și subcomisarul P.L.M., din cadrul Poliției municipiului Suceava, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul P.N., aceasta fiind respinsă de procurorul general al aceluiași parchet, prin rezoluția nr. 161/II/2/2004.

S-a reținut că, la 30 septembrie 2003, petentul a solicitat cercetarea comisarului Ț.I., șeful Poliției municipiului Suceava și subcomisarului P.L.M., șef serviciu, pentru abuz în serviciu și alte fapte prevăzute de legea penală.

În esență, autorul plângerii reclamă că, în cursul cercetărilor efectuate în dosarul nr. P/34082/2003 al Poliției municipiului Suceava, intimații l-au amenințat că vor administra astfel de probe încât să conducă la condamnarea sa și a mamei sale P.O.

Ambii intimați au exercitat presiuni asupra inspectorului principal M.C. pentru a da în același dosar o soluție nefavorabilă față de P.O.

Din verificările efectuate a rezultat că dosarul nr. P/34082/2003 s-a format urmare plângerii numitului Ș.D. împotriva lui P.N. și P.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

La finalizarea cercetărilor, dosarul penal nr. 34082/2003 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava cu propunerea de a se începe urmărirea penală față de P.O., pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. Referatul a fost întocmit de inspectorul principal M.C., iar adresa de înaintare către parchet a fost semnată și de comisarul șef Ț.I.

În atare condiții, cum susținerile petentului P.N. nu au fost confirmate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluția nr. 155/P/2003 din 29 martie 2004, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a confirmat propunerea de neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef Ț.I. și comisarul P.L.M., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin cererea înregistrată la instanța de fond, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul a solicitat desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor.

În motivarea plângerii petentul a criticat rezoluția ca nelegală și netemeinică, intimații fiind cercetați numai sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., deși el reclamase și alte infracțiuni.

Instanța de fond a apreciat că plângerea petentului este neîntemeiată, prin probele administrate de parchet stabilindu-se că intimații și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul P.N. considerând-o nelegală și netemeinică întrucât organul de urmărire penală nu a lămurit cauza sub toate aspectele, iar cercetarea efectuată a fost selectivă și superficială.

Se susține, de asemenea, că în plângerea adresată parchetului, a relevat săvârșirea de către intimați și a altor infracțiuni cu privire la care organul de cercetare penală nu s-a pronunțat.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatându-se că nu sunt temeiuri de admitere a acesteia.

Sub un prim aspect, constând în aceea că organele de cercetare penală și ulterior procurorul nu s-au pronunțat cu privire la toate infracțiunile inserate în plângere, urmează a se avea în vedere dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitate și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

Din lecturarea textului de lege nu rezultă că plângerea trebuie să cuprindă și indicarea încadrării juridice a faptei. Ca atare, indicarea greșită a temeiului de drept de către cel care face sesizarea nu poate determina alte efecte procesuale decât cele care urmează a se aplica în raport de datele concrete ale cauzei.

De asemenea, în cauză, nu pot fi ignorate dispozițiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., care obligă instanța a judeca plângerea în raport de materialul existent la dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Cum în speță petiționarul nu a depus înscrisuri noi, în sensul cerut de textul de lege anterior invocat, în mod judicios instanța a stabilit că intimații și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, neputându-se reține săvârșirea de către aceștia a unei fapte penale.

De altfel, în dosarul nr. P/34082/2003 privindu-i pe numiții P.N. și P.O., Poliția municipiului Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale, referatul fiind însușit și de către comisarul șef Ț.I.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 39515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.N. împotriva sentinței penale nr. 9 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.N. împotriva sentinței penale nr. 9 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2005.