Finality of admissibility ruling in extraordinary appeal in nullity and bar to ordinary appeal against Article 431 CPC decision

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 767 din data de 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu contestaţia în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1111 din 16.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 din data de 15.07.2021 pe rolul Curţii de Apel Bacău, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1111/16.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2016, pentru cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

În susţinerea cererii a fost invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. (1), lit. b) din C. proc. pen. "Când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".

A învederat contestatorul că a fost condamnat, atât pe fond, cât şi în apel, sub o încadrare juridică greşită, în condiţiile în care nu a fost găsit şi nici identificat corpul delict cu care s-ar fi produs leziunea.

A mai arătat că nu poate înţelege cum a fost condamnat fără identificarea corpului contondent vulnerant, iar spinnerul nu putea pune viaţa persoanei în pericol.

A susţinut că fapta ar fi fost comisă cu un spinner ce a fost ataşat la dosarul cauzei, or, tocmai analiza acestei probe esenţiale privind fapta dedusă judecăţii, face obiectul contestaţiei în anulare formulate în prezenţa cauza, având în vedere că instanţele de fond nu ar fi pronunţat soluţia de condamnare pentru tentativa de omor dacă s-ar fi analizat situaţia de fapt şi prin prisma obiectului folosit - spinner.

Totodată, contestatorul a precizat că a fost extrădat din Germania în România pentru executarea unui mandat de arestare şi nu putea fi judecat în România pentru infracţiunea de tentativă la omor, nerenunţând la regula specialităţii.

Examinând cauza, în raport, cu motivele contestaţiei în anulare formulate, Curtea a constatat că cererea este inadmisibilă fiind respinsă pentru considerentele prezentate:

Prin pronunţarea de Curtea de Apel Bacău a deciziei penale nr. 1111 din data de 16.10.2017, hotărârea de condamnare a rămas definitivă, intrând în puterea lucrului judecat. Autoritatea de lucru judecat împiedică atacarea pe căi obişnuite a hotărârilor judecătoreşti care au această putere, admiţându-se ideea că numai o împrejurare excepţională poate permite supunerea hotărârii definitive unei examinări şi numai printr-o procedură având caracter excepţional.

Natura juridică deosebită a căilor de atac extraordinare a determinat o reglementare foarte prudentă din partea legii. Astfel sunt prevăzute condiţiile care să permită posibilitatea declanşării acestor căi de atac.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, având o natură juridică mixtă de anulare şi de retractare.

Fiind o cale de atac extraordinară, nu lasă la libertatea părţilor să formuleze oricând o astfel de cerere şi nici să invoce orice motiv care, după aprecierea lor, ar afecta legalitatea şi temeinicia hotărârii rămase definitivă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 431 şi art. . 432 din C. proc. pen., soluţionarea unei contestaţii în anulare parcurge două etape, respectiv, etapa admiterii în principiu, reglementată de art. 413 din C. proc. pen. şi etapa soluţionării pe fond, prevăzută de art. 342 din C. proc. pen.

În cadrul primei etape, potrivit art. 431 din C. proc. pen., instanţa are obligaţia să verifice dacă cererea de contestaţie în anulare a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 426 şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.

Numai în condiţiile în care instanţa constată că toate aceste condiţii cumulative sunt îndeplinite admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) şi i) poate fi introdusă oricând.

Cazurile în care se poate uza de această cale extraordinară de atac sunt prevăzute, în mod expres şi limitativ, în art. 426 din C. proc. pen., acestea fiind următoarele:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă şi;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Din verificarea lucrărilor dosarului de fond, Curtea a constatat că decizia penală 1111/16.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016, a fost comunicată contestatorului A. la data de 17.11.2017 (fila x din vol. III, dosar apel nr. x/2016), iar contestaţia în anulare a fost formulată la data de 15.07.2021, contestaţia fiind formulată în termen, putând fi introdusă oricând în cazul prevăzut la art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Deşi contestatorul a invocat ca temei în drept al contestaţiei în anulare dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea a constatat că, în fapt, acesta critică hotărârea definitivă sub două aspecte.

Sub un prim aspect, se învederează instanţei că prin decizia penală contestată în mod greşit s-a reţinut că obiectul folosit la comiterea faptei ar fi un cuţit, susţinând că de fapt a comis această faptă uzând de un spinner.

Sub al doilea aspect, contestatorul a susţinut că a fost condamnat în cauza în care s-a pronunţat decizia nr. 1111/2017 cu încălcarea principiului regulii specialităţii, întrucât, deşi a fost a fost transferat din Germania în România pentru executarea unui mandat de arestare, a fost judecat pentru infracţiunea de tentativă la omor în cauza în care s-a pronunţat decizia anterior menţionată.

Privitor la cel dintâi motiv, Curtea a constatat că acesta critică nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., şi nici în celelalte motive prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

Din cuprinsul cererii de contestaţie în anulare a rezultat că, contestatorul a solicitat prelungirea administrării probatoriului într-o cale extraordinară de atac, arătând că obiectul contondent folosit la săvârşirea infracţiunii, abia descoperit în opinia, nu a fost un cuţit, ci un spinner, inapt de a pune în primejdie viaţa victimei, şi pe cale de consecinţă greşita reţinere a infracţiunii de tentativă de omor. Or, administrarea de noi probe într-o cale extraordinară de atac nu este permisă de lege, decât în condiţiile expres prevăzute de lege, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre penală definitivă.

Privitor la primul motiv, Curtea a conchis că acesta nu se încadrează în niciunul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind inadmisibilă.

Privitor la cel de al doilea motiv invocat, respectiv pronunţarea unei hotărâri de condamnare cu încălcarea regulii specialităţii, Curtea a constatat că acest motiv se încadrează, formal, în dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestaţia în anulare putând fi formulată oricând.

Însă, instanţa a reţinut că referitor la acest aspect, Curtea de Apel Bacău s-a pronunţat deja definitiv prin Decizia penală nr. 1152 din 16.12.2020 din dosarul nr. x/2020. Astfel, Curtea a reţinut că cele statuate prin această decizie definitivă sunt intrate în autoritate de lucru judecat, nemaiputându-se reanaliza ori reveni asupra acestui caz de contestaţie în anulare. Prin decizia anterior invocată, Curtea a conchis că nu există vreo cauză de încetare a procesului penal, constând în lipsa autorizării sau a sesizării organului competent atunci când legea prevede necesitatea unei autorizări sau sesizări care face ca acţiunea penală să nu poată fi exercitată, dat fiind faptul că A., aşa cum rezultă din adresei aflate la dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Roman, emisă de către Procuratura Generală a Landului Federal Brandenburg a acceptat să fie predat, renunţând, după caz, în acelaşi timp şi la principiul specialităţii. În acest context, Curtea a constatat că judecarea sa în cauza în care s-a pronunţat decizia nr. 1111/16.10.2017 de către Curtea de Apel Bacău nu s-a realizat cu încălcarea principiului regulii specialităţii, contestatorul renunţând în faţa autorităţilor germane la principiul specialităţii.

Pentru toate aceste considerente, întrucât motivele invocate nu se regăsesc printre cele expres şi limitativ, prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., ori, deşi se găsesc în mod formal (invocarea cauzei de încetare a procesului penal pentru nerespectarea regulii specialităţii) au fost analizate definitiv prin decizia penală nr. 1152 din 16.12.2020 din dosarul nr. x/2020, Curtea, în temeiul art. 431 din C. proc. pen.,a respins contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, în principiu.

Prin cererea transmisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul A. a formulat apel împotriva deciziei penale nr. 767 din data de 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cererea, iniţial trimisă administrativ la Curtea de Apel Bacău, a fost reînregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2021.

La termenul fixat în cauză, 13 ianuarie 2022, Înalta Curte a pus în discuţie pe cale de excepţie admisibilitatea apelului ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 767 din data de 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 431 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, în principiu contestaţia în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1111/16.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.

Decizia apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. având în vedere următoarele argumente:

Dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (reflectată, exemplificativ, în deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 şi nr. 251/A/2020, toate ale Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, secţia penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., care prevăd că "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), a reţinut, mutatis mutandis, că "Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 767 din data de 10 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 ianuarie 2022.

GGC - MM