Cassation appeal dismissed; conviction for attempted murder and refusal of biological sampling upheld

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 8/F din 10.01.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Ilfov, secţia penală, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani de închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor.

În temeiul art. 68 alin. (1) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 337 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani de închisoare pentru refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

În temeiul art. 371 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 (un) an de închisoare pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele 3 pedepse principale şi, în consecinţă, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, cea de 7 ani de închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de o treime din celelalte 2 pedepse (de 3 ani de închisoare şi un an de închisoare), inculpatului A. dându-i-se spre executare pedeapsa principală rezultantă de 8 (opt) ani şi 4 (patru) luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a menţinut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. [pedeapsă complementară aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.] pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 8 ani şi 4 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante de 8 ani şi 4 luni de închisoare, a menţinut pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. [pedeapsă accesorie aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.].

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a hotărârii, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoştinţă inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. (în redactarea ulterioară Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 71/2011):

a) a admis acţiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi, în consecinţă, a obligat pe inculpatul A. să plătească părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti suma de 503,94 de RON cu titlu de daune materiale, sumă la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată până la momentul plăţii efective a daunelor materiale mai sus arătate.

b) a admis, în parte, acţiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă B. şi, în consecinţă, a obligat pe inculpatul A. să plătească părţii civile B. suma de 5.000. (cinci mii) de euro (prin echivalent în RON, la cursul de referinţă al B.N.R. din ziua plăţii) cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea procurorului de caz (cerere formulată în paragraful al 2-lea de la pagina a 22-a din rechizitoriu), de confiscare specială a echivalentului în bani a sabiei folosite de către inculpat la rănirea persoanei vătămate B..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 3.000 (trei mii) de RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (1) C. proc. pen., văzând şi art. 5 alin. (1) lit. a) şi art. 10 alin. (2) din Protocolul nr. 14511 din 14.02.2019 încheiat între Ministerul Justiţiei, P.Î.C.C.J. şi U.N.B.R., a admis cererea apărătorului din oficiu al inculpatului, de majorare a onorariului fixat în cauză şi, în consecinţă, a majorat onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, de la suma de 260 de RON, la suma de 1.100 RON.

Onorariul majorat al apărătorului din oficiu al inculpatului (avocat C.), în cuantum de 1.100 (o mie şi o sută) de RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpatul A. şi partea civilă B..

Apelantul inculpat A. a solicitat desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale apelate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe având în vedere încălcarea dispoziţiilor imperative privitoare la competenţa funcţională a judecătorului de a semna şi de a-şi asuma motivarea sentinţei în discuţie, deoarece la data la care hotărârea a figurat ca redactată şi semnată - 10.02.2021 - semnatarul acesteia pierduse calitatea funcţională de judecător în cadrul secţiei Penale a instanţei care a pronunţat hotărârea.

Al doilea motiv de apel a vizat lipsa de tipicitate obiectivă a infracţiunilor de tentativă la omor şi de refuz de recoltare a probelor biologice, apreciind incidenţa cazului de achitare prev de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..

În ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de omor, s-a apreciat că rănile nu sunt specifice leziunilor produse de obiectul tăietor de tip sabie/macetă deţinut de inculpat, au fost aplicate lovituri cu talpa piciorului în zona pieptului persoanei vătămate, acţiune care a condus la dezechilibrarea victimei şi la precipitarea acesteia către stânga spate, cu răsucire, nefiind astfel întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă.

S-a arătat că refuzul inculpatului de a îi fi prelevate probe de sânge nu întruneşte caracteristicile de tipicitate ale "refuzului nejustificat", acestuia nu i s-au recoltat probe de urmă iar autorităţile competente nu au adus la cunoştinţa inculpatului dreptul de a opta între procedeele medicale, urmând ca instanta sa procedeze la examinarea cu prioritate a cazului de achitare prev de art. 16 alin. (1) lit. "b" teza I C. proc. pen. şi în subsidiar pe cele ale art. 16 alin. (1) lit. "d" C. proc. pen. rap la art. 21 C. pen. - exercitarea unui drept recunoscut de lege.

Al treilea motiv de apel a vizat situaţia cuantumului pedepselor aplicate, apreciind că orientarea soluţiei către pedepse situate la mediul prevăzut de textul incriminator se situează în zona unei pedepse mult prea aspre, neadaptată potenţialului infractorului de a se reeduca, afectând astfel funcţia educativa a pedepsei în favoarea caracterului punitiv şi exemplificativ.

Apelantul parte civilă B. nu şi-a motivat apelul formulat şi nici s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-l susţine.

Prin Decizia penală nr. 874/A din data de 07.07.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, cu majoritate, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-inculpat A. şi apelantul-parte civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 8/10.01.2020 pronunţată de Tribunalul Ilfov.

În temeiul art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. apelantul-inculpat A. şi pe apelantul-parte civilă B. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 300 RON fiecare.

~ Opinia separată a judecătorului D.

În sensul admiterii apelurilor formulate de apelantul -intimat-inculpat A. şi de apelantul-intimat-parte civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 8/F/10. I.2020 a Tribunalului Ilfov, secţia penală, din Dosarul nr. x/2018.

Desfiinţarea, în totalitate, a sentinţei penale şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de judecată, respectiv la Tribunalul Ilfov, secţia penală.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut următoarele:

La data de 01.05.2016, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla pe strada x din oraşul Măgurele, jud. Ilfov, inculpatul A., fiind implicat într-o altercaţie cu B. şi E., a scos din autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x o sabie cu care l-a lovit pe numitul B., în zona mâinii stângi, a capului şi în zona abdomenului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.

După atacarea persoanei vătămate B. cu o sabie, intenţionând să îndepărteze persoanele care se apropiau şi să plece din locul conflictului, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x şi a efectuat manevre repetate înainte şi înapoi, pe o distanţă de câţiva metri, accelerând şi frânând brusc, împrejurare în care a acroşat-o cu lateralul botului maşinii pe numita E. care a căzut pe carosabil, iar apoi a dat cu spatele lovind-o din nou pe aceasta în zona bazinului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 3 - 4 zile de îngrijiri medicale fără a-i pune în primejdie viaţa.

Ulterior, inculpatul A. a acroşat mai multe autoturisme parcate în dreptul imobilului nr. 14 din localitate, respectiv autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x şi autoturismul F. cu numărul de înmatriculare x, între primele două fiind surprinsă şi rănită numita G. căreia i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat circa 85 (optzeci şi cinci) zile de îngrijire medicală şi care i-au pus în primejdie viaţa.

După accidentarea persoanelor menţionate, inculpatul A. a plecat de la locul faptei la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, pe care l-a abandonat în afara părţii carosabile, la aproximativ 19,5 metri de strada x, pe sensul de mers dinspre str. x spre str. x.

În aceeaşi seară, în jurul orei 21:49, după identificarea de către organele de poliţie, inculpatul A. a fost testat cu aparatul Drager Alcotest, rezultatul fiind negativ, ulterior fiind transportat la Spitalul Universitar de Urgenţă "Elias" din Bucureşti, unde inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice necesare în vederea stabilirii prezenţei unei eventuale substanţe psihoactive în sânge.

Împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07.07.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, la data de 23 august 2021 (data poştei fila x), inculpatul, prin apărător ales, avocat H. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la tentativa la infracţiunea de omor;

Inculpatul a arătat că a fost condamnat pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor în modalitatea normativă a lovirii persoanei vătămate cu un obiect tăietor (sabie/macetă) în zona craniana stânga şi în zona palmară stângă, precum şi în zona subtoracală dreapta. Din certificatul medico-legal eliberat victimei a reieşit că leziunile au nevoie de un număr redus de îngrijire medicală iar, din foaia de observaţie întocmită la SUUB şi Raportul întocmit de echipa de Prim Ajutor (PA) sosita la faţa locului s-a constatat unanim caracterul rănilor ca fiind superficiale şi poziţionate la nivelul ţesutului epidermic, respectiv excoriaţii în zona genunchi superior stâng.

A mai arătat că situaţia leziunilor nu a fost examinată riguros ştiinţific şi că nu s-a dovedit prin probe că rănile sunt sau nu sunt specifice leziunilor produse de obiectul deţinut de inculpat.

Apărătorul a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale tentativei la infracţiunea de omor în modalitatea faptică reţinută şi că asupra corpului persoanei vătămate nu au fost aplicate lovituri cu sabie/macetă, ci cu talpa piciorului în zona pieptului persoanei vătămate, acţiune care a condus la dezechilibrarea victimei şi la precipitarea acesteia către stânga spate, cu răsucire.

În acest fel, leziunile cauzate persoanei vătămate au fost produse de acţiunile ilicite specifice infracţiunii de loviri sau alte violenţe - prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., coroborata cu cele ale infracţiunii de ameninţare - prevăzută de art. 206 C. pen.

În principal s-a solicitat să se constate că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale tentativei la infracţiunea de omor, soluţia procedurală fiind aceea de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei, iar după schimbarea încadrării juridice persoana vătămată, are la dispoziţie posibilitatea de a formula plângere împotriva inculpatului.

Referitor la infracţiunea de refuz de recoltare a probelor biologice;

S-a arătat că prin formularul de obţinere a consimţământului pacientului, medicul este dator să aducă la cunoştinţa persoanei care sunt procedeele medicale ce vor fi utilizate, iar acolo unde exista mai multe opţiuni trebuie să lase liberă posibilitatea pacientului să opteze asupra procedeului care îi creează cel mai mic disconfort.

Inculpatul susţine ca a adus la cunoştinţa medicului de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti faptul că refuză recoltarea de sânge, care presupune utilizare de ace medicale, însă este de acord cu prelevarea probei de urma dacă aceasta este disponibilă.

În condiţiile în care în dosarul cauzei nu sunt clarificate aceste aspecte care să presupună deplina informare a pacientului şi libera sa opţiune asupra procedeului medical cel mai potrivit s-a apreciat că Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti era dator să răspundă dacă pacientul a fost informat asupra procedeelor medicale prevăzute de lege şi asupra dreptului sau de a opta pentru una sau mai multe dintre acestea.

În raport de probele cauzei, văzând că la acest moment lipseşte de la dosar dovada că autorităţile competente au adus la cunoştinţa inculpatului dreptul de a opta între procedeele medicale, aspect imputabil autorităţii, s-a apreciat că situaţia ce se conturează este în favoarea inculpatului, refuzul acestuia de a fi prelevate probe de sânge neîntrunind caracteristicile de tipicitate ale "refuzului nejustificat".

S-a solicitat, în principal achitarea în temeiul de art. 16 alin. (1) lit. "b" teza I C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 alin. (1) lit. "d" C. proc. pen. rap la art. 21 C. pen. - exercitarea unui drept recunoscut de lege, ca o cauză conexă a lipsei tipicităţii subiective prevăzută de art. 438 pct. 7 teza a II-a C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Cauza fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 12 ianuarie 2022.

S-a dispus citarea părţilor şi s-a emis adresă la Baroul Bucureşti pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru recurentul inculpat A..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

De asemenea, cazul de casare menţionat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

În recursul în casaţie de faţă, inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat Înaltei Curţi, în principal, pronunţarea unei soluţii de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe - prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., coroborata cu cele ale infracţiunii de ameninţare - prevăzută de art. 206 C. pen.

Sub acelaşi caz de casare, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a mai solicitat, în principal, achitarea în temeiul de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. rap la art. 21 C. pen. - exercitarea unui drept recunoscut de lege, pentru infracţiunea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen.

Înalta Curte constată că potrivit art. 438 alin. (2) C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că aceste critici au fost invocate de inculpat şi în faţa instanţei de apel, iar prin decizia pronunţată, Curtea de Apel Bucureşti a analizat aceste critici şi a apreciat că nu sunt întemeiate.

Astfel, nu se poate susţine că inculpatul a acţionat cu intenţia de a provoca victimei o vătămare, poziţia sa subiectivă fiind specifică omorului, modalitatea în care acesta a acţionat dovedind cel puţin acceptarea unor urmări dintre cele mai grave la adresa vieţii persoanei vătămate, ţinând seama de împrejurările caracteristice stării de fapt expuse.

Faptul că inculpatul A., înarmat cu o sabie, obiect tăietor apt a produce moartea, a acţionat asupra unor zone vitale ale corpului, între care se evidenţiază zona capului şi cea abdominală a victimei, denotă intenţia specifică infracţiunii de omor, intenţie exprimată şi prin numărul repetat al loviturilor, starea de tensiune prealabilă, faptul că martorul I. a intervenit şi a tras persoana vătămată deoparte exact în momentul în care inculpatul se pregătea să mai lovească o dată cu sabia, atitudinea inculpatului de după faptă, concretizată prin lipsa oricărui ajutor acordat victimei.

Ca atare, încadrarea juridică a faptei nu se poate face doar în raport cu rezultatul produs, ci şi în raport cu circumstanţele reale în contextul cărora inculpatul a acţionat, neputându-se accepta ideea potrivit cu care, agresorul, folosindu-se de o sabie şi vizând zone vitale ale corpului, nu şi-a putut da seama de posibilitatea survenirii decesului victimei.

Intenţia inculpatului, caracteristică tentativei la infracţiunea de omor, este în mod cert dovedită, fiind fără relevanţă juridică penală faptul că leziunile de violenţă produse prin tăiere cu sabia ar fi putut pune sau nu în primejdie viaţa victimei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut că toate aceste elemente, analizate prin coroborare, ilustrează mai presus de orice dubiu şi dincolo de orice îndoială rezonabilă existenţa tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care este prevăzută de legea penală, fapta întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, realizându-se o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune.

Referitor la cea de a doua infracţiune, refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen., Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o analiza judicioasă şi a argumentat de ce criticile inculpatului sunt neîntemeiate.

O.U.G. nr. 195/2002 în art. 38, stipulează obligativitatea conducătorii vehiculelor să se supună testării aerului expirat şi/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanţe psihoactive, la solicitarea poliţistului rutier.

În plus, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 1512 din 12 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, "mostrele biologice ce pot fi recoltate de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihoactive, sunt reprezentate prin:

a) sânge, pentru determinarea alcoolemiei;

b) sânge şi urmă, pentru determinarea prezenţei în organism a substanţelor psihoactive ".

Astfel, pentru determinarea alcoolemiei, ordinul anterior menţionat prevede numai recoltarea de probe de sânge pentru determinarea nivelului alcoolemiei. În ipoteza în care se urmăreşte şi stabilirea consumului de substanţelor psihoactive, se pot recolta probe de urmă, dar întotdeauna şi cele de sânge.

Prin urmare, inculpatul A. nu avea dreptul de a opta între două procedee medicale - recoltarea mostrelor biologice de sânge ori recoltarea mostrelor biologice de urmă, ci trebuia să se supună prelevării mostrelor biologice de sânge, astfel cum în mod corect i-a solicitat personalul medical.

Analizând motivele de recurs în casaţie Înalta Curte constată că, în realitate, inculpatul doreşte o reanalizare a materialului probator, în urma căruia să se ajungă la o soluţie de achitare sau să se procedeze la o schimbare de încadrarea juridică, ceea ce nu este posibil pe calea recursului în casaţie.

Recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Inculpatul A., în recursul în casaţie promovat, critică netemeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de apel şi nu aspecte de nelegalitate, ceea ce nu se poate realiza pe cale recursului în casaţie, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nefiind incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit, apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 874/A din data de 07 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 ianuarie 2022.

GGC - GV