Staged documentary using real firearms fails to endanger national security; organized crime and false information charges lacking objective typicity and subjective intent

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 31/F din data de 15 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

1. În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de comunicarea de informaţii false, sub forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 raportat la art. 404 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se comunică de către inculpat Serviciului de Probaţiune Mureş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi al săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, se poate dispune revocare amânării aplicării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data de 11.08.2016 până la data de 10.10.2016.

2. În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de comunicarea de informaţii false, sub forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 raportat la art. 404 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (4), (10) C. proc. pen.. şi art. 336 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 97 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1053/12.11.2019 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 46/18.02.2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

În temeiul art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1053/12.11.2019 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 46/18.02.2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 1053/12.11.2019 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 46/18.02.2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, conform art. 97 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o durată de 80 de zile, în cadrul unei instituţii ce va fi stabilită de Serviciul de Probaţiune Mureş.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data de 11.08.2016 până la data de 10.10.2016.

3. În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de comunicarea de informaţii false, cub forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 raportat la art. 404 C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen.. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, sub forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 raportat la art. 342 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bistriţa Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se comunică de către inculpat Serviciului de Probaţiune Bistriţa Năsăud.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi al săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, se poate dispune revocare amânării aplicării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data de 11.08.2016 până la data de 10.10.2016.

4. În baza dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la numitul D. a puştii marca x, model x, cal. 7,62 x 39, seria x, indisponibilizată prin ordonanţa din data de 03.10.2016 şi depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă cu privire la puşca marca x, model x, cal. 7,62 x 39, seria x.

S-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în cauză prin Ordonanţele nr. x/P/2016 din datele de 30.08.2016, asupra sumelor de bani indisponibilizate de la inculpaţi (ordonanţe ce se regăsesc în d.u.p.) şi din data de 03.10.2016, asupra bunurilor folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor cu excepţia puştii marca x, model x, cal. 7,62 x 39, seria x.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 2000 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit în data de 02.04.2019, în Dosarul nr. x/2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor: A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) C. pen. şi art. 48 raportat la art. 404 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.; B., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 342 alin. (1) C. pen. şi art. 48 raportat la art. 404 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.; C., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 48 raportat la art. 342 alin. (1) C. pen. şi art. 48 raportat la art. 404 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de inculpare s-au reţinut următoarele:

Fapta inculpatului A., de a constitui, împreună cu suspecţii E., F. şi H., începând cu luna aprilie 2016, pe teritoriul Marii Britanii, un grup infracţional organizat (cu o structură, ierarhie şi roluri prestabilite pentru fiecare membru, ce şi-a desfăşurat activitatea în intervalul aprilie- august 2016), grup la care ulterior au aderat şi inculpaţii C. şi I., în scopul săvârşirii, pe teritoriul României, a infracţiunilor de comunicare de informaţii false şi nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a-l determina, cu intenţie, pe inculpatul B. să săvârşească infracţiunea de nerespectarea regimului armelor, în sensul că i-a cerut acestuia, în mod repetat, să procure un pistol-mitralieră x sau o armă de foc similară şi să efectueze fără drept operaţiuni cu această armă, în sensul de a o prezenta şi manipula cu titlu demonstrativ în cursul filmărilor reportajului realizat de suspecţii E., F. şi H., întruneşte elementele constitutive ale faptei de instigare la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 342 alin. (1) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului A., care, cu intenţie, împreună cu inculpaţii C. şi B., i-a ajutat pe suspecţii E., F. şi H. să săvârşească infracţiunea de comunicare de informaţii false, prin aceea, după efectuarea demersurilor de identificare şi cooptare în grup a celorlalţi doi coinculpaţi, s-a implicat activ în conceperea şi punerea în executare pe teritoriul României, de către jurnaliştii englezi, a scenariului la regizarea căruia şi-a adus contribuţia în mod decisiv, inclusiv prin determinarea săvârşirii de către conaţionalii C. şi B. a unor infracţiuni la regimul armelor şi al muniţiilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la comunicare de informaţii false, prev. de art. 48 raportat la art. 404 C. pen.

Fapta inculpatului B., de a adera, în cursul lunii aprilie 2016, la propunerea inculpatului A., la grupul infracţional organizat constituit de către acesta din urmă împreună cu suspecţii E., F. şi H. în aceeaşi perioadă, pe teritoriul Marii Britanii, în scopul săvârşirii, pe teritoriul României, a infracţiunilor de comunicare de informaţii false şi nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului B. de a efectua fără drept, la data de 31.07.2016, operaţiuni cu o armă de foc letală marca x, pe care o deţinea cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie (fiind împrumutată de la martorul D. în împrejurările prezentate anterior), prezentând-o ca fiind un pistol-mitralieră x provenind din contrabandă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, cu intenţie, împreună cu inculpaţii C. şi A., i-a ajutat pe suspecţii E., F. şi H. să săvârşească infracţiunea de comunicare de informaţii false, prin aceea că, după aderarea la grupul infracţional organizat constituit în acest scop, şi-a asumat şi jucat rolul atribuit în cadrul scenariului regizat de jurnaliştii britanici, efectuând demersuri de procurare a recuzitei necesare conferirii unui caracter de autenticitate şi veridicitate aşa-zisei "investigaţii jurnalistice", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la comunicare de informaţii false, prev. de art. 48 raportat la art. 404 C. pen.

Fapta inculpatului J., de a adera, în cursul lunii aprilie 2016, la propunerea inculpatului A. şi B., la grupul infracţional organizat din care mai făceau parte suspecţii E., F. şi H., în scopul săvârşirii, pe teritoriul României, a infracţiunilor de comunicare de informaţii false şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, la data de 31.07.2016, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul B. să efectueze fără drept operaţiuni cu o armă de foc letală marca x, pe care acesta o deţinea cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, transportându-l cu autoturismul marca x pe care îl conducea, pe raza localităţii Jeica, judeţul Bistriţa-Năsăud, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 342 alin. (1) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului C., de a ajuta, cu intenţie, împreună cu inculpaţii I. şi A., pe suspecţii E., F. şi H. să săvârşească infracţiunea de comunicare de informaţii false, prin aceea că, după aderarea la grupul infracţional organizat constituit în acest scop, şi-a asumat şi jucat rolul atribuit în cadrul scenariului regizat de jurnaliştii britanici, efectuând demersuri de procurare a recuzitei necesare conferirii unui caracter de autenticitate şi veridicitate aşa-zisei "investigaţii jurnalistice", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la comunicare de informaţii false, prev. de art. 48 raportat la art. 404 C. pen.

În cursul urmăririi penale, la data de 16.08.2016, I.G.P.R. - D.C.C.O., ca urmare a ordonanţei de delegare din dosarul cu nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T., prin adresa cu nr. x/2016, a solicitat Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii la Bucureşti - Biroul ofiţerului N.C.A. să comunice toate datele de identificare ale cetăţenilor britanici care fac obiectul cercetărilor. Nu a fost primit niciun răspuns. Ulterior, în cursul lunii februarie 2017, ofiţerul de poliţie delegat a luat legătura cu ofiţerul N.C.A. la Bucureşti, care a comunicat verbal că, întrucât în cauză este formulată şi o cerere de comisie rogatorie, ar fi în imposibilitate de a comunica datele solicitate prin adresa D.C.C.O.

La data de 17.08.2016 a fost transmisă de către D.I.I.C.O.T. cererea de comisie rogatorie adresată U.K. Central Authority - International Criminality Unit Home Office. Cererea avea ca obiect audierea suspecţilor F., E. şi H., fiind anexate şi întrebările care să le fie adresate. De asemenea, s-a solicitat ca autorităţile judiciare competente din Marea Britanie să ceară postului de televiziune "K." să predea toate înregistrările efectuate de jurnaliştii britanici în perioada 29.07. - 31.07.2016.

Cererea a fost înregistrată sub numărul x (număr de referinţă U.K.C.A.) şi s-a comunicat că a fost repartizată Ministerului de Interne al U.K. - Unitatea de Combatere a Infracţionalităţii Internaţionale.

Prin adresa nr. x/14.09.2016, Ministerul de Interne al U.K. - Unitatea de Combatere a Infracţionalităţii Internaţionale a solicitat D.I.I.C.O.T. date suplimentare cu privire la infracţiunea prev. de art. 342 C. pen. (nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor) şi aplicarea acestui articol în raport cu acţiunile jurnaliştilor britanici.

La data de 07.10.2016 a fost transmisă o nouă adresă către Ministerul de Interne al U.K. - Unitatea de Combatere a Infracţionalităţii Internaţionale, în care au fost date lămuririle solicitare, fiind totodată reiterată cererea de efectuare a actelor de urmărire penală cuprinse în cererea de comisie rogatorie iniţială.

Nefiind primit nici un răspuns, la data de 19.01.2017 a fost formulată o nouă adresă către autorităţile judiciare competente din Marea Britanie, prin intermediul Serviciului de Cooperare, Reprezentare şi Asistenţă Judiciară Internaţională al D.I.I.C.O.T.

Prin adresa din data de 31.03.2017, Ministerul de Interne britanic - Unitatea de Combatere a Infracţionalităţii Internaţionale a comunicat faptul că, în urma analizării cererii de comisie rogatorie adresate de către D.I.I.C.O.T., s-a apreciat că furnizarea asistenţei judiciare autorităţilor competente din România va prejudicia ordinea publică din Regatul Unit al Marii Britanii.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanţei şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii faţă de cei trei inculpaţi.

În cadrul cercetării judecătoreşti efectuată de prima instanţă au fost audiaţi inculpaţii şi martorii L. şi D..

Instanţa de fond, analizând ansamblul probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti, a constatat următoarele:

Începând cu data de 07.08.2016 a fost difuzat materialului "K. 07/08/2016 M. to order in EU" prezentat de postul de televiziune "K.".

Materialul este în limba engleză, are o durată de 11 minute 49 secunde şi cuprinde segmente filmate în studio, pe teren şi colaje filmate în timpul atentatelor teroriste de la "Charlie Hebdo" şi "Bataclan", cu următoarele comentarii audio în limba engleză:

Prezentatoarea în studio: Un grup mafiot Est-European a spus postului K. că sunt pregătiţi să vândă arme automate oricui, inclusiv teroriştilor. Analiştii de securitate se tem că armele pot ajunge în mâinile celulelor teroriştilor islamiste sau a lupilor singuratici ucigaşi, care pot intenţiona să comită un atac "peristyle". Corespondentul nostru şef G. s-a deplasat în România pentru a se întâlni cu dealerii de arme care pretind că ar controla mii de arme. Ne-a trimis acest reportaj din estul ţării, de lângă graniţa cu Ucraina.

Reportaj cu imagini, întâlnire dintre persoane cu cagulă vorbind în limba română şi engleză şi reporterul K..

Voce fundal: După luni de negocieri, celor de la K. li s-a spus să se întâlnească cu această maşină în estul României şi să o urmărească. Pasagerii nu au comunicat şi nici nu şi-au dezvăluit chipul. Maşina, un jeep vechi şi uzat, nu avea placă de înmatriculare sau alte elemente de identificare. Într-o poieniţă din pădure ne-am întâlnit cu dealer-ul de arme, înarmat, cu o cagulă pe faţă şi în ţinută militară. Au fost foarte suspicioşi şi ameninţători pe parcursul întâlnirii. La ordinele şefului de grup, ne-au arătat tipurile de arme pe care le furnizează. Marea majoritate merg în vestul Europei şi se laudă că resursele sunt practic nelimitate. Acestea sunt arme de înaltă calitate traficate peste graniţă din Ucraina în România şi apoi în alte ţări. Cererea, spun ei, este absolut imensă. Cea care se vinde cel mai bine - x, arma aleasă de terorişti, nu de infractorii ordinari.

Individ cagulă: Ok, acesta este încărcătorul mic cu 10 gloanţe şi acolo cel cu 30 de gloanţe. Acesta e doar un exemplu, da.

Reporter: Da, pentru că AK ul are tipul tradiţional de, de, de (...) orice ar fi chestia aia.

Individ cagulă: Niciodată nu se strică aceste arme. Poţi să le scapi, poţi să (...) ştii ...

Reporter: Şi de asta este una dintre cele mai populare arme din lume, pentru că este atât de puternică.

Individ cagulă: Da, este mică, o poţi ascunde. O poţi folosi doar cu o mână, ştii.

Reporter: Deci asta este (...) Te rog să ne explici asta pentru că e destul de specială arma asta.

Individ cagulă: Da (...) la 300 de metri nu poţi rata. O ţintă ca asta la 300 de metri. Şi avantajele sunt că poţi împuşca ţinta de departe.

Reporter: Şi care este raza maximă pentru asta? 300 de metri e bine?

Individ cagulă: Maximum este gen 500, dar la 300 trebuie să fii bun.

Reporter: Este posibil ca armele acestea să ajungă şi în mâinile teroriştilor, nu doar ale infractorilor?

Individ cagulă: Dacă ai bani, nu contează cine eşti, vindem oricui.

Voce fundal reportaj: Creşterea numărului de atacuri teroriste sângeroase în Europa a subliniat răul care poate fi făcut de către armele de grad militar în mâinile atât ale indivizilor, cât şi ale grupărilor criminale. Europa este inundată de arme ilegale. În mod tradiţional, atacurile teroriste erau caracterizate de utilizarea de bombe, dar acest lucru nu mai e valabil. Armele automate ucid mai mulţi oameni şi sunt mai uşor de utilizat. Jihadiştii se întorc antrenaţi din luptele din Orientul Mijlociu. În toată Europa şi în Marea Britanie Serviciile de Securitate sunt în alertă constantă în fiecare zi.

Intervenţia unui domn: Potenţialul pentru ce am văzut în Europa în ceea ce priveşte o mai mare disponibilitate şi uzul acestui tip de arme. Suntem foarte conştienţi de faptul că ne aflăm la doar 21 de mile depărtare, dincolo de Canal, deci muncim constant şi suntem vigilenţi în a controla această ameninţare la adresa Marii Britanii.

Individ cagulă: 1700 de euro pentru x.

Voce fundal reportaj: Reţele ale acestor grupuri tip mafia sunt răspândite în Europa de est. Practic orice este disponibil oricui dacă sunt pregătiţi să plătească. Este o îngrijorare în creştere în rândul autorităţilor de poliţie din Europa cu privire la faptul că grupările criminale sunt acum principalii furnizori de arme nu doar către grupări criminale din vest, dar de asemenea teroriştilor, atât în Europa de vest, cât şi în Orientul Mijlociu. Asta înseamnă că Statul Islamic ar putea pune mâinile pe astfel de arme. Şi aceasta este doar o vitrină de magazin, o camionetă micuţă cu o întreagă gamă de arme de vânzare. Dar ei insistă că pot furniza oricât de mult li s-ar cere. Vânzătorii de arme au spus că nu au fost deranjaţi de poliţie deoarece armele nu au fost folosite în România şi ei sunt doar exportatori. Am stat 20 de minute ca să plece. Ne-au spus că data viitoare când venim se aşteaptă să fim cumpărători.

Interviu din studio cu N.:

Doamna: Păi haideţi să vorbim cu N., care este directorul de investigaţii al Acţiunii Caritabile pe O.. Bună dimineaţa, N., îţi mulţumim că ni te-ai alăturat. Uitându-ne la acel reportaj, N., cât de îngrijoraţi ar trebui să fim?

Domn: Păi clar este o mare problemă în Europa cu privire la posibilitatea ca jihadiştii sau lupii singuratici să pună mâinile pe arme militare mici cum sunt cele pe care le-aţi văzut în reportaj. În Marea Britanie aş spune că teama este mai redusă, nu am văzut o proliferare a armelor militare mici. Cred că dacă va fi un atac tip lup singuratic, este mai probabil ca acesta să fie comis cu un dispozitiv improvizat mic, poate să fie un alt sinucigaş cu bombă ca 7.7, parţial pentru că este foarte dificil să găseşti gloanţe în Marea Britanie. Forţele noastre armate folosesc în general calibrul 5.56 şi armele acolo erau 7.62, x care s-a văzut în reportaj. Deci, chiar dacă ai putea pune mâinile pe o puşcă, a pune mâna pe glonţ ar putea fi una dintre probleme pentru a comite un atac armat în masă. Totuşi există motiv mare de îngrijorare că în locuri cum este Ucraina, mai ales în portul P., care este de fapt condus de un fost comandant rus, se expediază mari cantităţi de armament pe Marea Neagră spre Nordul Africii, America de Sud, în Orientul Mijlociu, şi multe dintre aceste arme pot proveni de asemenea dintr-o camionetă şi să se strecoare în cantităţi mici prin locuri ca România şi cred că reportajul dumneavoastră a fost admirabil în a arăta că reţeaua de furnizare chiar funcţionează.

Doamna: Deci, N., de unde obţin efectiv grupările criminale aceste arme?

Domn: Păi este foarte dificil de zis. M-am uitat la atacurile de la Paris - Charlie Hebdo şi (...) x care a fost folosit acolo era foarte popular în Africa de Nord, deci ar fi putut fi o reţea de aprovizionare de acolo. Totuşi cred că este corect să spunem şi am fost la multe conflicte în Africa, unde vezi multe x fost sovietice, care au apărut după ruperea Pactului de la Varşovia. În Ucraina, spre exemplu, au fost în medie 14 x pentru fiecare soldat ucrainian. Aceasta a dus la cantităţi imense de arme expediate istoric din Ucraina spre alte ţări şi ce vedem acum ieşind din Ucraina sunt arme produse modern din Rusia şi China, care sunt transportate prin Ucraina. Grupările infracţionale, după cum aţi arătat, pun mâinile pe unele dintre ele şi apoi le vând oricui vrea să le cumpere. Una dintre provocări, ca parte a meseriei mele, este să investighez mentalitatea şi psihologia jihadiştilor şi lupilor singuratici jihadişti şi sunt de fapt cumva liniştit în sensul că mulţi dintre aceşti indivizi, dacă te uiţi la trecutul lor, sunt de fapt disfuncţionali din punct de vedere social. Adeseori nu au nivel mare de inteligenţă şi sunt cu siguranţă foarte ciudaţi din punct de vedere social. Ceea ce găsesc eu liniştitor la aceste aspecte este de fapt reflectat în exemplul lui Q.. Ştiu că nu este un jihadist, dar a fost cel care a comis atacul armat în masă din Norvegia. El a încercat să obţină arme ilegale din Europa de Est şi a eşuat în această tentativă şi a trebuit să se alăture unui club privind armele de foc din Norvegia ca să obţină acele arme.

Aceşti indivizi la care m-am uitat, oameni care poate au plecat în Siria să comită atacuri sinucigaşe, eu personal am convingerea că mulţi dintre ei sunt prea inadaptaţi din punct de vedere social şi nu au priceperea şi capacitatea pe care producătorul şi reporterul dumneavoastră evident le au în a obţine acces la grupările infracţionale din România. Deci cred că una dintre probleme este de fapt cum au pus mâna pe obiectele în sine şi de aceea cred că este mai probabil să se ducă online pe dark web, să înveţe să facă o bombă artizanală şi să o folosească într-un spaţiu aglomerat în Marea Britanie. Deci nu sunt chiar sigur că vom vedea împuşcături în masă aici în Marea Britanie. Dacă te uiţi la x, de exemplu, cred că a fost doar o utilizare în scop criminal a unui x în anii recenţi din câte ştiu eu în Marea Britanie. Şi când am depus o cerere de furnizare de informaţii la Serviciul Naţional Balistic, numărul de arme care au funcţii semiautomate care au fost folosite în activităţi criminale era în jur de 2% din toate armele folosite în Marea Britanie. Marea majoritate a armelor folosite aici în acte criminale sunt pistoale şi puşti 22 şi arme shot, şi acestea evident pot fi letale, după cum arată împuşcăturile în masă comise de R., dar nu sunt probabil atât de potrivite pentru un alt atac în genul celui de la Paris. Deci, în ceea ce priveşte jihadiştii din Marea Britanie, cred că e mai probabil să fie folosite dispozitive explozive improvizate.

Doamna: Ok, N., doar foarte pe scurt, revenind la ceea ce ai spus despre muniţie, dacă vor cumpăra să zicem un x de la aceste grupări criminale, de ce să nu cumpere şi muniţia de la ei?

Domn: Păi sigur că pot face asta, dar evident că depinde de câtă muniţie au tipii ăştia. I-am văzut cu încărcătoare de 30, pot să vândă fiecare set individual, nu ştiu câtă muniţie au, dar ştiu că muniţia este o provocare fundamentală când vine vorba de activităţi criminale aici în Marea Britanie şi deţin această informaţie de la poliţie. O altă problemă este antrenamentul. Dacă iei un x şi nu eşti antrenat şi tragi prima oară, ajungi să tragi în sus în aer restul gloanţelor dacă este pus pe automat şi se poate ca un jihadist neantrenat să tragă mai multe focuri pierdute în aer decât la sol şi ar avea nevoie de antrenament pentru a nimeri ţinta. Şi evident acest antrenament necesită gloanţe şi, din nou, de aceea nu sunt foarte îngrijorat că vom vedea lupi singuratici, care se vor jihadişti, care să fie trăgători de elită pentru că trebuie să fii antrenat pentru luptă ca să fii trăgător de elită şi deci aş fi îngrijorat cu siguranţă dacă ai avea luptători ceceni sau sirieni cu ani de experienţă ca trăgători din conflictul Sirian, care ar veni în Marea Britanie. Atunci ai avea luptători antrenaţi, care ştiu să folosească arme şi asta este o problemă mult mai mare, dar nu am văzut dovezi că aceasta ar fi o ameninţare imediată în acest moment.

Doamna: Ok, N., îţi mulţumesc foarte mult. N., directorul de investigaţii al Acţiunii Caritabile privind O..

Inculpatul A., s-a stabilit în urmă cu câţiva ani în Marea Britanie, în oraşul Leamington Spa, fiind angajat în calitate de conducător auto la o societate comercială din localitatea Banbury. În anul 2013, cu aproximaţie, l-a cunoscut pe suspectul E., cetăţean britanic, cunoscut şi sub apelativul "S.", angajat al postului de televiziune "K." şi aflat în relaţii apropiate cu suspectul F., de la acelaşi trust media. De asemenea, inculpatul a arătat că a lucrat ca traducător pentru K., dar şi pentru alte trusturi de presă în situaţiile în care era necesar a fi traduse diferite acte în sau din limba română.

"Ancheta jurnalistică" evocă un aşa-zis act de negociere, derulat pe parcursul mai multor luni cu membrii unei grupări de traficanţi de arme, echipa postului de televiziune britanic "K." deplasându-se într-o zonă izolată pe teritoriul României pentru a se întâlni cu persoane din cadrul respectivei grupări şi a negocia achiziţia unor astfel de arme.

Pentru a conferi veridicitate scenariului imaginat, în materialul înregistrat s-a precizat că jurnaliştii britanici s-au întâlnit cu traficanţii de arme pe o şosea, după care, la indicaţiile membrilor grupării, i-au urmat într-un loc izolat situat într-o zonă împădurită, unde nu era semnal GSM. Apoi, doi traficanţi ce purtau haine militare şi aveau feţele acoperite cu cagule le-ar fi cerut jurnaliştilor să coboare din maşină, i-ar fi percheziţionat, le-ar fi verificat echipamentele şi le-ar fi închis telefoanele mobile în autovehicul. Apoi, din portbagajului unui autoturism de teren marca x, ce nu era prevăzut cu numere de înmatriculare, respectivii indivizi au scos mai multe arme (carabine, pistol-mitralieră AKM, puşti cu lunetă, pistol), pe care le-au prezentat jurnaliştilor britanici. Din discuţiile purtate cu respectiva ocazie, şi cu privire la care urmărirea penală avea a stabili caracterul lor regizat, a reieşit că armele deţinute şi prezentate de către traficanţi erau doar mostre ale tipurilor de arme pe care membrii grupării le puteau procura şi comercializa, în cantităţi însemnate, în vestul Europei şi în Orientul Mijlociu.

Aşa cum s-a arătat, printre armele prezentate se afla o puşcă cu lunetă marca x, o puşcă semiautomată cu alice, respectiv o puşcă ce prezenta caracteristicile unei arme militare tip x.

Tot pentru a conferi veridicitate informaţiilor difuzate, jurnaliştii "K." au menţionat în cuprinsul "anchetei jurnalistice" faptul că filmarea realizată pe teritoriul României a fost prezentată unor ofiţeri din cadrul Agenţiei Naţionale împotriva Crimelor din Marea Britanie (N.C.A.), care ar fi confirmat că tipurile de arme, zona unde a avut loc întâlnirea cu traficanţii de arme şi preţurile negociate corespund informaţiilor pe care agenţia le deţinea cu privire la respectivul fenomen infracţional

Instanţa de fond a constatat că, în cursul lunii aprilie 2016, inculpatul A. a fost contactat de către suspectul E., care l-a întrebat dacă ar cunoaşte persoane din România ce ar fi dispuse să participe la o filmare, realizată în ţară, în care să joace rolul unor "traficanţi de arme", respectiv să prezinte, în acest context, arme de foc militare, inclusiv de tip x, activităţi pentru care ar urma să fie remuneraţi în mod corespunzător. Suma oferită cu titlu de plată a fost de 2.000 de euro, din care 1.000 de euro pentru inculpatul A., iar diferenţa pentru ceilalţi participanţi.

În aceste condiţii, inculpatul A. i-a promis că va lua legătura cu un prieten, care era autorizat în calitate de vânător şi locuieşte în România, acesta având în dotare arme de vânătoare, şi ulterior îi va da un răspuns. După câteva zile, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul I., finul său, din oraşul Iernut, judeţul Mureş, ce era vânător şi deţinea legal arme de foc destinate practicării vânătorii, pe care l-a întrebat dacă doreşte să participe la realizarea documentarului regizat de jurnaliştii britanici, documentar în care trebuia să joace rolul unui traficant de arme, materialul urmând a fi filmat în câteva luni. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul A. i-a precizat interlocutorului că pentru aceste prestaţii ar urma să primească şi unele sume de bani, fără a menţiona exact cuantumul acestora, solicitându-i să mai găsească un participant care să joace alături de el rolul de "traficant".

Inculpatul I. i-a spus că, de principiu, este de acord cu această solicitare, detaliile urmând a fi stabilite ulterior. La rândul său, inculpatul I. a luat legătura cu vărul său, inculpatul C., ce locuieşte în municipiul Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud. Acesta avea, de asemenea, calitatea de vânător şi deţinea legal arme de foc pentru vânătoare. I-a propus acestuia să participe împreună la realizarea "reportajului imaginat de nişte reporteri englezi" şi i-a relatat condiţiile cerute de jurnalişti prin intermediul inculpatului A., cât şi faptul că urmau să joace rolul unor "traficanţi de arme" din Republica Moldova, ce ar acţiona pe teritoriul României.

Inculpatul C. a acceptat propunerea, astfel încât inculpatul I. l-a anunţat telefonic pe A. că amândoi sunt de acord cu solicitarea anterior formulată.

Ulterior, în cursul lunii iulie 2016, inculpatul A. a fost din nou contactat telefonic de către E., care a reluat solicitarea formulată în luna aprilie 2016, ocazie cu care i-a propus şi un loc de muncă, respectiv de a lucra pentru trustul de televiziune "K." atât în calitate de translator - din limba română în limba engleză şi invers - cât şi în calitate de "fixer" (să identifice persoane dispuse să participe la realizarea unor documentare jurnalistice).

După această convorbire telefonică, inculpatul A. a fost invitat de către E., la locuinţa sa din Warwick, Marea Britanie (localitate situată în apropierea celei în care locuia inculpatul, şi anume Leamington Spa). Cu această ocazie, E. i-a transmis inculpatului A. toate detaliile scenariului şi regiei imaginate de jurnaliştii postului de televiziune "K." pentru realizarea reportajului, şi anume: au cerut ca cele două persoane din România (pe care inculpatul A. deja le identificase şi obţinuse angajamentul lor de a colabora - în persoana inculpaţilor I. şi C.) să joace rolul unor "traficanţi de arme" să se prezinte sub nume ruseşti, respectiv T.; să pretindă că sunt din Republica Moldova, dar să vorbească limba română, iar despre armele de foc pe care le vor prezenta să precizeze că proveneau din Ucraina şi au fost obţinute prin contrabandă; printre armele de foc prezentate să se regăsească şi un pistol-mitralieră tip x sau ceva similar; întâlnirea cu aşa-zişii "traficanţi de arme" să fie prezentată ca având loc la graniţa României cu Republica Moldova; aceştia să se deplaseze cu un autoturism fără numere de înmatriculare, pentru a se crea aparenţa unor traficanţi de arme veritabili, care circulă în zone izolate cu autovehicule ce nu se supun regimului legal de evidenţă.

Totodată, inculpatul A. urma să joace rolul de translator/traducător al dialogului ce urma să aibă loc între falşii traficanţi de arme şi reporterii postului "K.". De asemenea, i s-a mai solicitat inculpatului să pretindă în cadrul "documentarului" că este persoana de legătură între reporterii "K." şi "traficanţii de arme".

Inculpatul A. a reiterat că este de acord cu propunerea lui E. de a-i ajuta pe jurnaliştii britanici în realizarea "documentarului" despre "traficanţii de arme din România", procedând din nou la contactarea telefonică a inculpatului I., pe care l-a întrebat dacă îşi menţine acceptul de a participa la filmarea reportajului/documentarului în care el urma să fie prezentat drept traficant de arme, să-şi atribuie numele de "T.", să poarte haine specifice, gen militare, să-şi ascundă trăsăturile (purtând cagulă sau ceva similar) şi să prezinte armele de foc drept arme militare destinate vânzării ilicite. După această discuţie, inculpatul A. i-a trimis lui E., prin intermediul aplicaţiei de date mobile, o fotografie a cărţii de identitate aparţinând inculpatului I., ca şi confirmare a promisiunii iniţiale.

Totodată, inculpatul A. a stabilit cu E. ca, la finalul lunii iulie 2016, să se deplaseze în România pentru a realiza/filma "documentarul" despre "traficanţii de arme". Cu două zile înainte de a pleca în România, inculpatul A. a aflat de la E. că vor fi însoţiţi şi de un alt angajat al trustului "K.", şi anume H. (acesta având atât rolul de a asigura protecţia membrilor echipei de televiziune, având în vedere pregătirea sa militară din trecut, cât şi pe acela de consilier tehnic).

Biletul de avion pentru inculpatul A., destinat deplasării pe ruta Marea Britanie-România, a fost cumpărat de reprezentanţii "K.", iar plecarea s-a făcut de pe Aeroportul Luton Londra la data de 28.07.2016, cu o cursă a companiei "U.", cu destinaţia Aeroportul Internaţional Târgu Mureş, unde au ajuns în aceeaşi noapte.

După sosirea în municipiul Târgu Mureş, E. şi H. s-au deplasat cu un taximetru şi au fost cazaţi la Hotelul "(...)" din localitate, situat pe strada x nr. 27, iar inculpatul A. s-a deplasat la locuinţa sa din oraşul Iernut, la o distanţă de aproximativ 30 km, de la aeroport fiind preluat de către inculpatul I., pe traseu cei doi discutând detalii legate de modul în care vor fi realizate filmările. Cu ocazia înregistrării cetăţenilor britanici la unitatea de cazare, au fost întocmite fişele de anunţare a sosirii şi plecării.

Pentru a beneficia de un mijloc de transport cu care să se deplaseze pe durata şederii în România, în data de 29.07.2016, inculpatul A. a închiriat de la societatea specializată SC V. SRL, un autoturism tip SUV, marca x, cu numărul de înmatriculare x. Predarea autoturismului s-a realizat în data de 29.07.2016, în jurul orei 09:00, la Aeroportul Internaţional Târgu Mureş, de către martorul W. - reprezentant al societăţii de închiriere autovehicule. Contractul de închiriere a fost întocmit pe numele lui H., care se deplasase şi el la aeroport, achitând şi contravaloarea închirierii cu cardul bancar. Acesta i-a predat martorului şi o fotocopie a permisului de conducere emis de autorităţile din U.K. Cu aceeaşi ocazie, s-a stabilit cu martorul W., în calitate de reprezentant al societăţii de închirieri autovehicule, ca predarea/restituirea autoturismului închiriat să se realizeze pe data de 01.08.2016, la Aeroportul Cluj-Napoca.

Tot în data de 29.07.2016, seara, inculpatul A. s-a deplasat împreună cu H. şi E. la restaurantul "X." din Târgu Mureş, situat pe strada x nr. 1, ocazie cu care au purtat discuţii referitoare la pregătirea videofilmărilor pentru documentar, inculpatul fiind întrebat dacă prietenii săi (inculpaţii I. şi C.) sunt pregătiţi pentru filmări. Totodată, cetăţenii britanici i-au prezentat amănunţit lui A.: întrebările ce urmau a fi adresate de către reporterul de la "K.", respectiv F., "traficanţilor de arme" şi răspunsurile pe care aceştia trebuiau să le dea la întrebări; modalitatea în care urma să se realizeze întâlnirea cu "traficanţii" (inculpaţii I. şi C.), respectiv într-o zonă izolată, prin efectuarea unor semnale cu farurile, "traficanţii" fiind cei care trebuiau să indice, potrivit scenariului, locul şi momentul în care echipa de filmare putea începe să filmeze.

Deplasarea inculpatului A. şi a numiţilor H. şi E. la restaurantul "X." din Târgu Mureş, în data de 29.07.2016, este confirmată şi de analiza imaginilor surprinse de camerele de supraveghere. Conform setărilor ceasului sistemului de supraveghere video al restaurantului, cei trei au stat în local în intervalul orar 17:54 - 19:10 (procesul-verbal de analiză se regăseşte în filele x).

La data de 30.07.2016, inculpatul A. şi-a sărbătorit ziua de naştere la locuinţa sa din oraşul Iernut, eveniment la care a participat şi inculpatul I., finul său, cei doi discutând detaliile legate de scenariul filmărilor, aşa cum acestea îi fuseseră transmise de H. şi E.. De asemenea, inculpatul A. i-a comunicat interlocutorului întrebările care urmau să le fie adresate de către reporter şi care sunt răspunsurile pe care, în calitate de "traficanţi de arme", aceştia trebuiau să le formuleze, inclusiv prin oferirea de detalii cu privire la preţul armelor oferite spre vânzare şi exprimarea disponibilităţii de a vinde astfel de arme unor entităţi teroriste.

A doua zi, în data de 31.07.2016, la ora 00:50, au sosit cu o cursă aeriană U. din direcţia Londra, pe Aeroportul Internaţional Târgu Mureş, F. (reporter al postului de televiziune britanic "K."), ce era însoţit de numiţii Y. şi Z., cetăţeni britanici, angajaţi ai aceluiaşi trust media ce îndeplineau funcţii administrative şi de suport tehnic. Aceştia au fost aşteptaţi la aeroport de către inculpatul A. şi de către H., fiind transportaţi cu autovehiculul marca x, închiriat în condiţiile prezentate anterior şi cazaţi tot la Hotelul "(...)" din Târgu Mureş.

În jurul datei de 20.07.2016, inculpaţii I. şi C., solicitaţi fiind telefonic de către inculpatul A., au luat măsurile necesare pentru a pregăti realizarea filmării ("reportajului") în care aveau să fie prezentaţi drept "traficanţi de arme", efectuând demersuri atât pentru procurarea unei arme cu caracteristici asemănătoare pistolului-mitralieră x - de la martorul D., cât şi a unui autovehicul de teren, neînmatriculat, de la martorul L..

În acest sens, cu câteva zile înaintea datei de 30.07.2016, inculpatul I. l-a contactat pe martorul D., în vârstă de 69 de ani la acel moment, ce locuieşte în aceeaşi localitate - oraşul Iernut, judeţul Mureş, despre care cunoştea că este vânător şi că, pe lângă armele de vânătoare aflate în proprietate, era autorizat pentru deţinerea exclusivă la domiciliu a unei arme de colecţie letale cu glonţ, cu ţeavă lungă, marca x, de calibrul 7,62 x 39 mm, seria x-7926. Această armă este considerată o "clonă" a pistolului-mitralieră x, are regim de tragere semiautomată şi este destinată uzului civil.

Sub pretextul că ar putea găsi un cumpărător legal pentru această armă, în contextul în care martorul D. îşi manifestase anterior disponibilitatea de a o vinde, inculpatul I. i-a propus acestuia să-i împrumute respectiva puşcă cu glonţ, motivând că în duminica următoare (respectiv pe data de 31.07.2016, când era programată filmarea şi punerea în aplicare a scenariului) va merge la un poligon din judeţul Bistriţa-Năsăud împreună cu vărul său, inculpatul C., şi cu alţi colegi vânători, pentru a efectua o şedinţă de tragere. I-a mai spus că, în acele împrejurări este posibil ca vreunul dintre vânători să fie interesat în achiziţionarea armei. La acel moment, martorul D. i-a răspuns inculpatului I. că se va mai gândi, deoarece nu era hotărât. Cu toate acestea, după aproximativ două zile de la această discuţie, martorul D. a ambalat arma respectivă în două pungi închise la culoare, pentru a nu se vedea ce este în interior, şi a transportat-o la domiciliul inculpatului I. din oraşul Iernut, str. x A, judeţul Mureş. Întrucât inculpatul nu se afla la domiciliu, martorul a rugat-o pe mama acestuia, AA., să predea coletul fiului său, motivând că acesta ştie despre ce este vorba. Cu respectiva ocazie martorul nu a oferit detalii despre conţinutul coletului. Împreună cu arma de foc letală, martorul a lăsat permisul său de armă şi încărcătorul acesteia, în care erau introduse două cartuşe calibrul 7.62 x 39, cu proiectil, în ideea în care s-ar găsi un potenţial client care îndeplinea condiţiile legale şi ar fi dorit să o probeze în poligonul din Bistriţa, după cum îl indusese în eroare inculpatul I..

Inculpatul I. a arătat că îi solicitase martorului să-i împrumute puşca cu glonţ marca x cu intenţia de a o folosi şi prezenta în cadrul materialul video ce urma a fi filmat de jurnaliştii "K.", tocmai pentru considerentul că aceasta prezenta caracteristici asemănătoare pistolului-mitralieră x, constituind una din cerinţele exprese şi repetate ce le fuseseră adresate de către reporterii străini.

Deşi arma era deţinută la domiciliu de martorul D. în mod legal (armă pentru care avea doar drept de deţinere, nu şi de port şi folosire), acesta nu era abilitat să o împrumute altor persoane, indiferent dacă persoana respectivă - solicitantul - avea calitatea de vânător autorizat legal, fiind încălcate astfel dispoziţiile Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor [art. 6 alin. (3)] "armele pentru care s-a acordat doar dreptul de deţinere pot fi transferate de proprietarul lor în alt spaţiu decât cel menţionat în documente numai cu acordul scris al poliţiei, în conformitate cu procedura care va fi reglementată prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi" art. 23 alin. (2): "dreptul de deţinere a armei se poate acorda numai pentru armele de vânătoare, de tir, de colecţie sau de autoapărare şi conferă titularului posibilitatea de a păstra arma la domiciliul sau reşedinţa înscrisă în documentul de identitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.").

Arma i-a fost restituită martorului de către inculpatul I. în data de 01.08.2016, după realizarea filmărilor.

Astfel, în intervalul de la sfârşitul lunii iulie, până la momentul restituirii - 01.08.2016, respectiva armă a fost deţinută, purtată şi manipulată în scop demonstrativ în cadrul filmărilor efectuate de angajaţii postului de televiziune "K.", fără drept, de către inculpatul I., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 342 alin. (1) C. pen.

De asemenea, tot în scopul pregătirii filmărilor pentru scenariul reportajului "K.", inculpatul C. l-a contactat, la sfârşitul lunii iulie 2016, pe martorul L., cu care era în relaţie de prietenie, inclusiv prin prisma faptului că participau împreună la partide de vânătoare organizate cu grupa din localitatea Mărişelu, judeţul Bistriţa-Năsăud, pentru a-i solicita cu titlu de împrumut autoturismul marca x pe care îl deţinea la imobilul din sat, pretextând că doreşte să plimbe nişte prieteni prin pădure, pe drumuri forestiere. Martorul utiliza acest autovehicul cu tracţiune integrală (4 x 4) pentru diferite plimbări, munci agricole, partide de vânătoare în zona satului Jeica, com. Mărişelu.

Martorul L. a fost de acord cu solicitarea inculpatului, astfel încât la data de 31.07.2016 (duminica) - ziua când s-au realizat filmările de către reporterii "K." - C. s-a deplasat la locuinţa acestuia, situată în comuna Mărişelu, sat Jeica, judeţul Bistriţa-Năsăud, pentru a prelua cu împrumut autovehiculul de teren marca x, de culoare verde, neînmatriculat. Martorul a declarat că autovehiculul nu a fost încredinţat în vederea conducerii pe drumurile publice (întrucât nici nu întrunea condiţiile legale), şi a fost condus doar pe drumuri forestiere sau nedestinate circulaţiei publice, nefiind identificate probe care să-i infirme susţinerile. Respectivul autovehicul, după ce a fost folosit de inculpaţii I. şi C. pentru realizarea filmărilor în care erau prezentaţi de reporterii "K." ca fiind "traficanţi de armament", i-a fost restituit martorului L. în aceeaşi zi, după aproximativ două ore. Acesta nu a beneficiat de nici un folos în schimbul împrumutului.

Pe parcursul cercetărilor, martorul a declarat că, vizionând la televizor reportajul difuzat de postul "K." şi-a recunoscut propriul autovehicul, dar i-a recunoscut şi pe inculpaţii I. şi C. în rolul "traficanţilor". De asemenea, a menţionat că a recunoscut şi puşca cu lunetă (marca x, cu luneta BB.) folosită de inculpatul C. la acţiunile de vânătoare. Acelaşi martor a mai precizat că, din filmările difuzate, şi-a dat seama şi care este locul în care a fost realizat reportajul, şi anume pe raza comunei Mărişelu, la o distanţă de aproximativ 3 - 4 kilometri faţă de locuinţa sa din satul Jeica - unde ţinea autovehiculul marca x - punct în care se putea ajunge atât pe un drum forestier, prin pădure, cât şi pe un drum neasfaltat.

Tot în vederea realizării filmărilor pentru postul de televiziune "K.", la data de 31.07.2016 (când urma să aibă loc şi întâlnirea cu membrii echipei de televiziune), în jurul orei 09:00, inculpatul I. şi-a luat armele de vânătoare din dulapul-rastel aflat la domiciliul său din oraşul Iernut, judeţul Mureş, şi anume: carabina cu glonţ marca x, cal. 30.06, având montată o lunetă marca x; puşca cu ţevi lise marca x, seria x, cal. 12 (ambele arme fiind deţinute legal, cu destinaţia "vânătoare", în baza permisului de armă emis de I.P.J. Mureş); pistol neletal marca x cal. 10 x 22T cu bilă de cauciuc, precum şi puşca cu glonţ marca x cal. 7,62 x 39, pe care o împrumutase de la martorul D. cu încălcarea condiţiilor legale şi în împrejurările mai sus descrise. Acesta a condus autovehiculul personal, marca x, cu numărul de înmatriculare x, şi s-a deplasat în comuna Mărişelu, sat Jeica, judeţul Bistriţa-Năsăud, unde s-a întâlnit cu inculpatul C., în faţa imobilului în care locuiesc socrii acestuia. Inculpatul I. şi-a parcat autovehiculul în punctul respectiv, după care a introdus armele de foc pe care le luase de la domiciliul său în partea din spate a autoturismului marca x pe care inculpatul C. tocmai îl împrumutase de la martorul L..

De asemenea, şi inculpatul C. îşi luase de la domiciliul său, situat în municipiul Bistriţa, judeţul Bistriţa Năsăud, armele de vânătoare deţinute în baza permisului de armă emis de I.P.J. Bistriţa-Năsăud, şi anume o armă de vânătoare semiautomată cu ţeava lisă marca x, cal. 12, cu seria x; carabină cu glonţ, marca x calibrul 30.06, cu seria x, având montată o lunetă de vânătoare marca x, arme pe care le-a pus în partea din spate a autovehiculului CC. alături de cele aduse de I., toate fiind acoperite cu o pătură de culoare roşie (în partea din spate, respectivul autovehicul era deschis, neexistând o suprastructură pe care să se fixeze o prelată sau un hard-top).

Totodată, inculpaţii şi-au schimbat ţinutele, inculpatul I. îmbrăcând pantaloni de culoare kaki cu buzunare laterale, un tricou tip "polo" cu mânecă scurtă de culoare verde, ochelari de soare de culoare maro, marca x şi bocanci de vânătoare, iar inculpatul C. pantaloni de camuflaj tip "deşert", un tricou maro, şapcă de culoare kaki, ochelari de soare şi mănuşi. Pentru a nu le fi observate trăsăturile feţei pe parcursul filmărilor, inculpatul I. a luat asupra sa o cagulă de culoare neagră, iar C. o eşarfă tip "buff" în culori de camuflaj verde şi o şapcă.

Pe lângă faptul că şi inculpatul C. încălcase dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 295/2004, cunoştea faptul că I. deţinea şi purta fără drept puşca de colecţie cu glonţ marca x, dar, cu intenţie, l-a ajutat pe acesta să o manipuleze şi să o transporte cu autoturismul marca x pe care îl conducea, până în locul unde s-au realizat videofilmările "K.", iar ulterior, pe drumul de întoarcere, în locul unde I. avea parcat autoturismul personal.

După executarea acestor pregătiri, cei doi inculpaţi, echipaţi şi având armele depozitate în autoturismul x, s-au deplasat spre locul de realizare a întâlnirii cu inculpatul A. şi membrii echipei "K.", situat pe raza comunei Mărişelu, sat Jeica, judeţul Bistriţa-Năsăud, vehiculul fiind condus de inculpatul C..

În continuare, în jurul orei 09:27, inculpatul A. s-a deplasat la hotelul "(...)" din Târgu Mureş cu autovehiculul marca x cu numărul de înmatriculare x, închiriat, pentru a-i lua pe membrii echipei "K." şi a se deplasa la întâlnirea cu inculpaţii I. şi C. pentru punerea în aplicare a scenariului conceput. În autoturismul marca "x" pe care îl conducea, au mai urcat, în calitate de pasageri, F., H. şi E., cât şi numitul Y., în calitate de cameraman. Plecarea de la hotel a autovehiculului în care se aflau cei cinci a avut loc la ora 09:43, iar întoarcerea în acelaşi loc, la ora 15:06 (conform setărilor ceasului sistemului de supraveghere video). Numita Z., membru în echipa de suport tehnic, a rămas la hotelul "(...)". Plecarea componenţilor echipei "K." a fost surprinsă de camerele de supraveghere video ale hotelului "(...)".

Inculpatul A. a condus autovehiculul marca "x", în care se aflau membrii echipei "K.", până în zona comunei Mărişelu, judeţul Bistriţa-Năsăud, distanţa dintre Târgu Mureş şi punctul respectiv fiind de aproximativ 75 kilometri, într-un loc pe care îl stabilise de comun acord pentru întâlnire cu inculpatul I.. Ora fixată pentru întâlnire a fost 12.00. Ajungând la locul respectiv, au întâlnit autovehiculul marca x de culoare verde, fără numere de înmatriculare, în care se aflau inculpatul C. (la volan), iar pe locul din dreapta inculpatul I., şi au procedat în conformitate cu scenariul stabilit anterior, semnalizând iniţial cu farurile, ca mod de recunoaştere. Apoi, inculpatul A. a coborât singur din autovehiculul marca x, pe care l-a lăsat la o distanţă de aproximativ 50 metri faţă de autoturismul CC. şi s-a deplasat în direcţia acestuia, a discutat puţin cu inculpatul I., după care a revenit la maşina sa.

Conform înţelegerii, inculpaţii I. şi C. au plecat primii cu autovehiculul marca x spre un loc mai izolat, situat la aproximativ 2 km distanţă, pe raza satului Jeica, fiind urmaţi de autoturismul marca "x" condus de inculpatul A., şi în care se aflau cei patru cetăţeni britanici, angajaţi ai "K.". Ajungând în punctul respectiv, au coborât toţi din ambele vehicule şi s-a trecut la punerea în executare a scenariului stabilit anterior.

Inculpatului A. i s-a cerut din nou de către membrii echipei "K." să participe la realizarea filmărilor în calitate de intermediar şi traducător al discuţiilor şi să poarte cagulă şi şapcă. Acesta a replicat că nu are aşa ceva asupra sa, astfel încât cele două articole i-au fost puse la dispoziţie de către suspectul H. din bagajul personal. Apoi, echipa de jurnalişti a procedat la realizarea materialului video propriu-zis, F. fiind cel care, în calitate de reporter, adresa întrebările convenite anterior potrivit scenariului planificat, în limba engleză, inculpaţilor I. şi C. (care purtau cagule şi ochelari de soare pentru a nu le fi observate trăsăturile), inculpatul A. (care, de asemenea, purta cagulă, ochelari de soare şi şapcă) efectuând traducerea întrebărilor din limba engleză în limba română, respectiv a răspunsurilor formulate de "traficanţi" potrivit aceluiaşi scenariu, din limba română în limba engleză, în timp ce numitul Y. executa filmarea în calitate de cameraman/operator video.

În cursul executării filmărilor, H. şi E. au rămas în apropiere, încurajându-i prin semne pe inculpaţi, în sensul că totul se desfăşoară în regulă, conform planului.

În timp ce răspundeau la întrebările suspectului F., inculpaţii I. şi C. manipulau armele pe care le deţineau în partea din spate a autovehiculului marca x, pe care le prezentau ca provenind din contrabandă şi că ar fi destinate vânzării către orice persoană interesată. Potrivit scenariului, puşca cu glonţ marca x a fost prezentată de inculpatul I. ca fiind un pistol mitralieră tip x.

Deşi inculpatul A. avea datoria de a traduce instrucţiunile regizorului şi ale echipei de filmare către ceilalţi doi inculpaţi, aceştia de fapt înţelegeau în mod direct discuţiile purtate între membrii echipei de filmare, ambii înţelegând limba engleză, lucru pe care nu l-au comunicat cetăţenilor britanici. Ascultând discuţiile purtate de membrii echipei de filmare, inculpaţii nu au perceput vreun comentariu care să le ridice semne de întrebare cu privire la faptul că respectiva filmare ar fi urmat să nu fie prezentată altfel decât ca un reportaj care prezintă fapte fictive.

La final, inculpaţii I. şi C. au plecat primii din punctul respectiv, deplasându-se cu autovehiculul x în satul Jeica. Şi-au luat armele şi le-au transferat în autovehiculele personale, iar C. i-a restituit martorului L. autoturismul. Apoi, fiecare s-a deplasat la locuinţa personală. După plecarea celor doi inculpaţi, numitul A. a părăsit împreună cu cei patru cetăţeni britanici locul unde se efectuaseră filmările şi i-a transportat pe aceştia cu acelaşi autoturism marca "x" la hotelul "(...)" din Târgu Mureş, unde au ajuns în jurul orei 15:00.

În seara aceleiaşi zile de 31.07.2016, în jurul orei 19:00, inculpatul A. a revenit la Hotelul "(...)" la solicitarea suspectului F.. Cu această ocazie, F. i-a cerut lui H. să-i înmâneze suma promisă pentru intermediere şi realizarea filmării, astfel încât a primit de la acesta suma de 1.000 euro (identificată cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 10.08.2016), iar de la E. alias "S." a primit încă 1.000 de euro, destinată plăţii "prietenilor care îl ajutaseră" - inculpaţii I. şi C..

După ce a plecat de la hotelul "(...)", inculpatul A. s-a deplasat spre locuinţa sa din oraşul Iernut, oprindu-se la domiciliul inculpatului I., ocazie cu care i-a înmânat suma de 1.000 euro primită de la cetăţenii britanici în condiţiile mai sus-expuse, din care, în cursul zilelor următoare, acesta din urmă i-a remis inculpatului C. suma de 150 de euro şi 150 RON (diferenţa până la 500 euro cuvenită lui C. reprezentând o compensare a unei datorii anterioare pe care acesta o avea faţă de I.).

A doua zi, pe 01.08.2016, conform înţelegerii, inculpatul A. a mers la hotelul "(...)", cu autoturismul marca "x". F. şi H., cât şi numiţii Y. şi Z., membri ai echipei tehnice a postului de televiziune britanic, s-au deplasat la Aeroportul din Cluj-Napoca cu autovehiculul "x", separat de inculpatul A., care a efectuat deplasarea împreună cu suspectul E. cu un alt autoturism, marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de martorul DD., prieten al inculpatului. De pe aeroportul din Cluj-Napoca cetăţenii britanici au plecat cu o cursă aeriană la Londra.

Totodată, inculpatul A. a predat, în jurul orei 13:00, autovehiculul închiriat, martorului W., reprezentant al SC V. SRL, întorcându-se în oraşul Iernut cu autoturismul marca x, condus de martorul DD..

După data de 07.08.2016, moment în care a fost difuzată şi intens mediatizată "ancheta jurnalistică" efectuată de membrii echipei "K." - inculpaţii A., I. şi C. au realizat că, pe baza unor detalii obţinute din analiza atentă a secvenţelor video, ar putea fi identificaţi şi traşi la răspundere penală pentru faptele săvârşite. Pentru a îngreuna activităţile de identificare, inculpatul I. a demontat de pe puşca sa, marca x, luneta marca x, după care s-a deplasat împreună cu inculpatul A. în municipiul Bistriţa, la domiciliul inculpatului C., pentru a stabili împreună strategia prin care să evite tragerea la răspundere penală. La rândul său, inculpatul C. a demontat de pe arma sa de vânătoare, marca "x", luneta marca x pe care i-a înmânat-o lui I., care, la sosirea la locuinţa sa, a montat-o pe arma x. Tot cu această ocazie, aşa cum s-a reţinut anterior, inculpatul I. i-a remis lui C. şi o parte din suma primită de la jurnaliştii britanici prin intermediul inculpatului A., şi anume 150 euro şi 150 RON.

În acelaşi scop, pentru a evita identificarea, inculpatul I., i-a predat luneta x, ce o demontase de pe arma sa, inculpatului A., împreună cu perechea de pantaloni pe care-i purtase cu ocazia filmărilor.

Toate articolele de îmbrăcăminte şi accesoriile purtate de inculpaţi cu ocazia realizării filmărilor, armele de foc şi lunetele prezentate de aceştia în acele împrejurări, cât şi sumele primite au fost identificate şi indisponibilizate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare.

În raport de materialul probator administrat în cauza, Curtea de apel a reţinut că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi, întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, instanţa de fond a constatat că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 4 C. proc. pen.., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie" şi deci inculpatul trebuie achitat.

Instanţa de fond a constatat că atâta vreme cât probele de vinovăţie sunt cel puţin nesigure, acestea creează o îndoială raţională cu privire la veridicitatea lor şi nu se poate trage o altă concluzie decât aceea afirmată de prezumţia de nevinovăţie, care este completată prin principiul că orice îndoială profită inculpatului.

De asemenea, art. 16 C. pen. arată că fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul: prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte (intenţie directă) sau prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui (intenţie indirectă).

Forma de vinovăţie cu care autorul unei infracţiuni acţionează este supusă rigorilor probatorii ca orice alt aspect al procesului penal, fiind necesar a fi administrate mijloace de probă care atestă că persoana cercetată a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii, în cauza de faţă fiind vorba de o intenţie directă sau indirectă în ceea ce priveşte fiecare dintre infracţiunile pentru care cei trei inculpaţi au fost trimişi în judecată.

Inculpaţii au recunoscut situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi expusă anterior, dar au arătat, în esenţă, că jurnaliştii britanici le-ar fi spus că la finalul "anchetei jurnalistice" va fi făcută menţiunea că persoanele prezentate drept traficanţi de arme sunt fictive şi că acel reportaj va fi prezentat ca unul regizat nu ca o situaţie de fapt reală.

Ministerul Public a considerat că aceste susţineri nu pot fi reţinute, în esenţă, pentru că realizarea unei filmări despre ale căror personaje ar fi urmat să se spună că sunt fictive nu justifică cerinţa suspecţilor şi nici demersurile inculpaţilor de procurare, deţinere şi manipulare, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, a unor arme de foc veritabile, recuzita în acest caz putându-se limita la replici ale unor astfel de arme utilizate în U. soft, ce nu necesitau autorizare. De asemenea, ipoteza analizată lipseşte de orice logică demersul realizării filmării pe teritoriul României, într-o zonă aleasă special pentru a nu oferi elemente de localizare topografică, în condiţiile în care aceeaşi filmare putea fi realizată în împrejurări similare pe teritoriul Marii Britanii.

Instanţa de fond a considerat că acest raţionament nu este justificat. În absenţa posibilităţii audierii cetăţenilor britanici, singurele mijloace de probă care puteau justifica o concluzie în sensul că inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, erau declaraţiile acestora, declaraţiile martorilor sau interceptările efectuate în cauză. Din acest punct de vedere, se observă că declaraţiile date de către inculpaţi, în sensul că fuseseră asiguraţi de cetăţenii britanici că reportajul va fi prezentat ca fiind fictiv, iar nu real şi că rolul lor în realizarea acestuia a fost unul de actori plătiţi de K., sunt constante, consecvente şi dublate de lipsa absolută a oricărui alt mijloc de probă care să ateste contrariul acestor afirmaţii. În urma analizei interceptărilor efectuate în cauză, instanţa de fond a constatat că nu există nici un fel de convorbire sau comunicare între inculpaţi care să ateste că aceştia cunoşteau intenţiile reale ale cetăţenilor britanici legate de realizarea acestui reportaj. B. şi-a pus la dispoziţia cetăţenilor britanici inclusiv actul de identitate pentru ca aceştia din urmă să întocmească actele necesare plăţii ce urma a fi efectuată pentru realizarea reportajului, fiind astfel evident că inculpatul nu a încercat nici un moment să îşi ascundă identitatea şi nici nu a avut reprezentarea a ceea ce urmau să facă aşa zişii jurnalişti britanici. Continuând pe acelaşi raţionament, se poate observa că inculpaţii C. şi I. nu au interacţionat niciodată direct cu cetăţenii britanici în afara momentului realizării filmării propriu zise, iar inculpatul A. era o persoană care mai colaborase cu unul dintre cetăţenii britanici şi care avea o relaţie de încredere cu numitul E..

În ceea ce priveşte faptul că inculpaţii nu au semnat un contract sau nu au primit acte doveditoare ale plăţilor, instanţa de fond a constatat că activitatea pe care urmau a o realiza inculpaţii, în serviciul unui trust media care se bucură, din păcate, de o foarte bună reputaţie la nivel mondial şi prezenta implicit garanţii de seriozitate, nu necesita încheierea în formă scrisă a unui contract. De asemenea, inculpaţii au arătat că reporterii britanici le-au dat asigurări că vor fi întocmite aceste înscrisuri după realizarea filmării, aspect ce iarăşi nu este contrazis de nici un mijloc de probă, dar că cetăţenii britanici nu au mai putut fi contactaţi pentru a fi întocmite aceste înscrisuri. S-a menţionat şi faptul că, în relaţia cu inculpatul A., numitul E. procedase anterior în acest mod.

Instanţa de fond a considerat că explicaţia inculpaţilor este perfect logică, în contextul în care jurnaliştii britanici nu aveau nici cel mai vag interes în a încheia vreun contract de prestări servicii de actorie sau de obţinere a unei recuzite şi cu atât mai puţin în eliberarea unor acte care să ateste plata acordată inculpaţilor.

Astfel, G. a postat pe reţeaua de socializare EE.: "Toată lumea să se calmeze. Ancheta (jurnalistică n.n.) este adevărată. Nimeni n-a plătit. Nimeni n-a scris scenariul. Armele sunt reale. Guvernul (român n.n.) s-a făcut de râs. Descurcaţi-vă! România, nu a fost vorba despre tine. Au fost arme. România, nu mai provoca discordie, este ridicol. Este foarte plictisitor. Am răspuns la toate întrebările - arestează bandele!".

Televiziunea K. s-a poziţionat public în favoarea susţinerii necondiţionate a documentarului privind presupuşii traficanţi de arme din România, reluând pe parcursul mai multor zile difuzarea aşa-zisei "investigaţii jurnalistice" realizate de G.. "G. şi echipa sa au oferit un material solid privind vânzarea de arme în România, iar K. susţine în totalitate acest material", a declarat, într-un mesaj transmis presei din România, directorul pentru Relaţii Publice al K., GG..

În acelaşi sens, demersul pe care atât Ambasada României în Marea Britanie, cât şi Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) din România l-au întreprins pe lângă autoritatea de reglementare din domeniul comunicaţiilor din Marea Britanie, O.F.C.O.M., referitor la conţinutul reportajului "Criminal Gang Selling Military Weapons", în care se prezintă presupuşi traficanţi de arme români, s-a soldat cu următoarea constatare din partea HH.:

"K. ne-a oferit informaţii detaliate şi alte documente drept dovezi în cadrul investigaţiei noastre. Am fost mulţumiţi de faptul că postul de televiziune nu a "falsificat" şi nici nu a "înscenat" informaţiile prezentate şi, prin urmare, nu a încălcat reglementările noastre" (declaraţia purtătorului de cuvânt al O.F.C.O.M. pentru . . . . . . . . . .ro.).

Având în vedere că jurnaliştii britani ştiau că vor fi într-o procedură în care legitimitatea reportajului pe care l-au regizat urma să fie analizată de instituţiile competente britanice, este evident că aceştia aveau tot interesul să mascheze caracterul fictiv al filmărilor şi, prin urmare, să nu emită acte de orice natură care să ateste folosirea unor actori de ocazie sau vreo plată făcută de acest post de televiziune către inculpaţi.

S-a mai arătat că inculpaţii nu puteau să nu realizeze impactul mediatic asupra siguranţei naţionale a României din moment ce sunt persoane cu un nivel de educaţie suficient de ridicat şi care, fiind vânători şi obişnuiţi cu armele de foc, înţelegeau pericolul prezentării unor arme de acea natură ca fiind arme de foc, pe care le-ar fi putut vinde unor grupări periculoase.

Instanţa de fond a considerat că simpla existenţă a unui grad de educaţie medie a unei anumite persoane nu poate conduce automat la prezumţia că acea persoană înţelege că faptele prezentate ar fi generat un puternic sentiment de insecuritate în rândul cetăţenilor prin inducerea percepţiei existenţei unor ameninţări active nu doar la adresa securităţii naţionale, ci şi la adresa securităţii U.E. De asemenea, faptul că doi dintre inculpaţi practicau vânătoarea nu atrage implicit concluzia că aceştia ştiau în mod clar şi cert că statele membre U.E., cât şi cele care nu fac parte din Uniune, au adoptat măsuri energice în vederea prevenirii unor noi atacuri pe teritoriile naţionale, măsuri ce au implicat atât modificări în plan legislativ de natură a permite exercitarea unui control mai strict în materia regimului armelor şi muniţiilor, cât şi măsuri de restrângere a unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti în vederea apărării interesului general al societăţii sau că, prin realizarea unui documentar care reda o ficţiune, România ar fi considerată de partenerii ei strategici o ţară nesigură şi vulnerabilă, nu doar pe dimensiunea asigurării securităţii frontierelor de stat, ci mai ales pe cea care vizează securitatea graniţelor exterioare ale Uniunii Europene în zona flancului estic, unde traficanţii de arme îşi desfăşoară activitatea în mod deosebit.

Prin urmare, având în vedere atitudinea publică a postului de televiziune britanic, instanţa de fond a considerat că reprezentanţii acestui trust media, fără a fi împiedicaţi de o minimă deontologie profesională, au acţionat cu intenţia de a dezinforma, şi, dacă este posibil, de a manipula publicul, iar nu cu intenţia de a informa corect opinia publică, folosindu-se în acest scop de cei trei inculpaţi români, care şi-au dat acordul nu pentru realizarea unui documentar real, ci doar pentru realizarea unei filmări despre care aveau reprezentarea că va fi prezentată ca fiind o filmare care prezenta o situaţie de fapt fictivă, singurul scop pe care inculpaţii l-au avut fiind acela de a primi nişte sume de bani în mod facil.

În ceea ce priveşte susţinerea de la filele x din rechizitoriu, referitoare la existenţa unei presupuse legături între comportamentul jurnaliştilor de la K. şi faptul că inculpaţii sunt de etnie maghiară, instanţa de fond a constatat că inculpaţii sunt doar cetăţeni români, neavând nici un fel de relevanţă în înfăptuirea actului de justiţie etnia pe care o are sau nu o persoană cercetată penal.

Potrivit art. 404 C. pen., "Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani".

Noul C. pen. reglementează infracţiunea de comunicare de informaţii false într-o manieră asemănătoare C. pen. din 1969. Există un singur aspect diferenţial: acţiunea de a comunica sau de a răspândi ştirile, datele, informaţiile sau documentele capătă relevanţă penală numai sub condiţia ca făptuitorul să cunoască, la momentul comiterii, caracterul lor nereal. Rezultă deci că îndoiala asupra veridicităţii informaţiilor comunicate sau răspândite face să nu se întrunească elementele constitutive ale infracţiunii, producând acelaşi efect ca şi cauza de neimputabilitate a erorii. Situaţia derogă de la regula generală în materie (conform căreia eroarea nu se confundă cu îndoiala, aceasta din urmă presupunând că făptuitorul este conştient că nu îşi poate reprezenta în mod corect realitatea, caz în care ar trebui să nu acţioneze, iar dacă totuşi trece la executare - deşi are conştiinţa cunoaşterii nesigure a realităţii - va răspunde penal pentru fapta comisă, deoarece a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, acţionând aşadar cu intenţie indirectă). Cu alte cuvinte, va săvârşi infracţiunea de comunicare de informaţii false numai subiectul care ştie caracterul fals al datelor, ştirilor, informaţiilor sau documentelor pe care le răspândeşte, nu însă şi persoana care are dubii asupra valorii de adevăr a acestora, chiar dacă, sub raport obiectiv, ele sunt nereale. Se transpune astfel în plan legislativ o mai veche orientare a doctrinei şi jurisprudenţei, care au statuat că legea penală nu sancţionează comunicarea sau răspândirea de date ori informaţii doar pentru simplul motiv că nu s-a confirmat veridicitatea lor, ci are în vedere datele sau informaţiile false, precum şi documentele falsificate, astfel că făptuitorul nu ar putea fi tras la răspundere penală pentru publicarea unor date, informaţii sau documente a căror autenticitate nu a avut posibilitatea să o cunoască [DCC nr. 273/2000 (M.Of. nr. 101 din 28 februarie 2001)].

Faţă de aceste argumente, instanţa de fond a concluzionat că nu există absolut nici un mijloc de probă administrat în cauza de faţă care să ateste că inculpaţii au acţionat în cunoştinţă de cauză privind intenţiile reale ale aşa zişilor jurnalişti britanici şi că nu există absolut nici un mijloc de probă care să sugereze măcar că aceşti inculpaţi au acţionat cu intenţie directă sau indirectă în scopul de a comunica sau răspândi ştiri sau informaţii eronate şi care ar fi fost de natură a pune în pericol securitatea naţională.

În plus, chiar în actul de sesizare al instanţei de judecată se arată că acest "fake news" grosier, rudimentar a fost considerat ca fiind un "fake news" evident de o bună parte a formatorilor de opinie publică şi a mass media, fiind anumite persoane care au promovat această "ştire" ca fiind una reală. Din punctul de vedere al instanţei de fond, punerea în primejdie a intereselor naţionale prin prisma partenerilor strategici ai României, fie dacă vorbim de probleme de geo-politică, militare sau economice, era subordonată condiţiei ca o astfel de ştire să fie credibilă pentru persoanele care stabilesc aceste relaţii interstatale. Aceste persoane nu pot fi considerate altfel decât extrem de profesioniste şi extrem de bine informate în ceea ce priveşte situaţia statului Român, din orice punct de vedere, fiind diplomaţi prin natura profesiilor lor, neputând, în mod efectiv, să fie induse în eroare de o astfel de ştire, care era în mod evident falsă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, instanţa de fond a constatat că, potrivit art. 367 alin. (1) C. pen., "Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi."

De asemenea, potrivit alin. (6) al art. 367 C. pen., "Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni."

Infracţiunea de constituire grup infracţional organizat este una cu conţinut alternativ, al cărei element material al laturii obiective poate consta în iniţierea sau constituirea, respectiv aderarea sau sprijinirea. Constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege. Iniţierea presupune nu numai concepţia, ci şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri, etc. Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, fapta este săvârşită cu intenţie directă, calificată prin scop, în sensul că persoana trebuie să ştie şi să fie de acord cu înfiinţarea, aderarea şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracţiuni grave şi trebuie să urmărească comiterea uneia sau mai multor infracţiuni.

Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, mai multe condiţii.

În primul rând, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, să funcţioneze pe o anumită perioadă şi în mod coordonat. Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaţii, etc.

Deopotrivă, după cum doctrina şi jurisprudenţa au reţinut, pentru existenţa unui grup infracţional organizat este necesar ca persoanele care îl compun să se supună unei anumite discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor şi planurile de activitate realizându-se prin consensul mai multor persoane, un nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea de infracţiuni.

Aşadar, condiţia esenţială pentru existenţa grupului infracţional organizat este ca acesta să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui "studiu" prealabil, care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

În atare condiţii, examinând acuzaţiile formulate faţă de inculpaţii C. şi I., instanţa de fond a considerat că faptele de care aceştia sunt acuzaţi nu se circumscriu modelului general abstract, prevăzut de art. 367 alin. (1) C. pen.

Astfel, instanţa de fond a considerat că, în raport de formularea acuzaţiei în cauză, de descrierea faptelor, aşa cum a fost reţinută anterior, faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii nu sunt tipice. Nu a existat un scop comun al inculpaţilor din prezenta cauză cu cel al cetăţenilor britanici, nu a existat o organizare sau o ierarhie a acestui grup şi nu a existat o durată minimă pentru care acesta grup să fi acţionat în scopul săvârşirii unei infracţiuni. Pe de altă parte, instanţa a reţinut că, din actul de acuzare, nu rezultă structura ierarhică a grupului, nu se indică, în concret, în ce consta planul infracţional, nu se descrie existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat şi după reguli bine stabilite.

Probatoriul adus ca suport pentru acuzaţia formulată nu atestă în nici un mod cunoaşterea de către inculpaţi la momentul aderării la pretinsul grup sau de către inculpatul A., care a fost acuzat de constituirea acestui grup infracţional, a modalităţii în care urmau să acţioneze cetăţenii britanici, pentru a avea reprezentarea că împreună cu celelalte persoane implicate urmează să acţioneze coordonat în vederea săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală.

Cel mai important, pentru a fi întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracţiunii de constituirii de grup infracţional organizat, este necesar ca membrii care compun grupul să acţioneze în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În cazul în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu poate fi vorba de o pluralitate constituită, ci doar de o pluralitate ocazională.

Astfel, faţă de toate aceste considerente, instanţa de fond, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., a dispus achitarea celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat şi de comunicare de informaţii false.

În ceea ce priveşte infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, instanţa de fond a constatat că inculpaţii au recunoscut integral situaţia reţinută prin actul de sesizare al instanţei şi au regretat săvârşirea acestei infracţiuni, declaraţiile date de către inculpaţi fiind coroborate de declaraţiile date de martorul D. şi de percheziţiile efectuate în cauză, precum şi de imaginile video realizate cu ocazia filmărilor şi aflate la dosar.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. de a-l determina, cu intenţie, pe inculpatul B. să săvârşească infracţiunea de nerespectarea regimului armelor, în sensul că i-a cerut acestuia, în mod repetat, să procure un pistol-mitralieră x sau o armă de foc similară, şi să efectueze fără drept operaţiuni cu această armă, în sensul de a o prezenta şi manipula cu titlu demonstrativ în cursul filmărilor reportajului realizat de suspecţii E., F. şi H., întruneşte elementele constitutive ale faptei de instigare la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 342 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului B. de a efectua fără drept, la data de 31.07.2016, operaţiuni cu o armă de foc letală marca x, pe care o deţinea cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie (fiind împrumutată de la martorul D. în împrejurările prezentate anterior), prezentând-o ca fiind un pistol-mitralieră x provenind din contrabandă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului J., care, la data de 31.07.2016, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul B. să efectueze fără drept operaţiuni cu o armă de foc letală marca x, pe care acesta o deţinea cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, transportându-l cu autoturismul marca x pe care îl conducea, pe raza localităţii Jeica, judeţul Bistriţa-Năsăud, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 342 alin. (1) C. pen.

Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acţiunea de deţinere a puştii marca x, model x, seria x şi a 2 cartuşe calibrul 7,62 x 39 mm, fără drept. Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă cu privire la infracţiunea săvârşită, neurmărind producerea unei stări de pericol, dar acceptând, în mod clar, producerea acesteia, din moment ce erau în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte regulile de folosire a unei arme.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a constatat că activitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate în cazul săvârşirii infracţiunilor de acest gen reprezintă, în contextul socio-politic actual, o responsabilitate deosebită, prin prisma aşteptărilor societăţii faţă de finalitatea actului de justiţie, dar şi a schimbării unor mentalităţi şi deprinderi. Însă, instanţa de fond a apreciat că se poate considera că timpul îndelungat scurs de când s-a reţinut comiterea infracţiunilor a dus la estomparea gravităţii faptelor şi a periculozităţii infractorilor şi, pe cale de consecinţă, s-a orientat spre pedepse mai blânde în cadrul procesului de individualizare.

Inculpatul A. nu figurează cu antecedente penale în evidenţele autorităţilor române. Acesta este în vârstă de 42 de ani, are studii superioare şi şi-a desfăşurat activitatea în calitate de conducător auto la societatea (...) din Marea Britanie.

Inculpatul I., persoană cu dublă cetăţenie, română şi maghiară, în vârstă de 43 de ani, are studii superioare, şi-a desfăşurat activitatea în calitate de economist la SC II. SRL, iar în prezent este economist la SC JJ. SRL Iernut, judeţul Mureş.

Inculpatul C., persoană cu dublă cetăţenie, română şi maghiară, în vârstă de 39 de ani, are studii superioare, nu este cunoscut cu antecedente penale şi este angajat în calitate de economist la SC KK. SRL Iernut, judeţul Mureş.

Instanţa de fond a constatat că inculpaţii sunt persoane instruite, care au avut în mod constant un comportament social corect, fiind integraţi în societate, având situaţii personale şi profesionale deosebit de bune. În lumina comportamentului anterior şi ulterior al inculpaţilor, instanţa a constatat că săvârşirea acestei infracţiuni reprezintă un eveniment izolat, care nu are puterea de a duce la concluzia că inculpaţii ar reprezenta vreun pericol pentru societate.

De asemenea, având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a considerat că este normală reţinerea în beneficiul inculpaţilor şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Instanţa a avut în vedere aceste aspecte când a apreciat atât asupra cuantumului, cât şi a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, considerând că nu se impune să dea eficienţă funcţiei eliminatorii a pedepsei prin privarea de libertate, scopul preventiv şi funcţia de reeducare a pedepsei fiind pe deplin realizate şi în cazul menţinerii în comunitate a inculpaţilor, prin aplicarea instituţiei amânării aplicării pedepsei şi instituirea obligaţiilor prevăzute de lege în acest sens.

Astfel, instanţa de fond a stabilit în sarcina inculpaţilor A. şi C. câte o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, în forma de participaţie a instigării, prevăzută de art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 83 alin. (1) C. pen. a amânat aplicarea acestor pedepse pentru un termen de supraveghere de 2 ani.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., având în vedere că acesta a fost condamnat la o pedeapsa 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1053/12.11.2019 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 46/18.02.2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş pentru o infracţiune de ucidere din culpă, infracţiune concurentă cu prezenta infracţiune, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat faţă de pedepsele celorlalţi doi inculpaţi, dar a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, considerând că circumstanţele personale ale inculpatului şi gravitatea concretă a faptelor acestuia nu justifică privarea de libertate, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei fiind o modalitate oportună a reintegrării sociale a inculpatului şi de supraveghere a comportamentului în societate al acestuia.

În ceea ce priveşte solicitarea de menţinere a măsurilor asiguratorii instituite în cauză prin ordonanţele nr. x/P/2016 din datele de 30.08.2016, asupra sumelor de bani indisponibilizate de la inculpaţi (ordonanţe ce se regăsesc în d.u.p.) şi din data de 03.10.2016, asupra bunurilor folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunii, precum şi aceea de confiscare a sumelor de bani obţinute de către inculpaţi, instanţa de fond, având în vedere soluţia de achitare pentru cele două infracţiuni prevăzute de art. 367 alin. (1) şi 404 C. pen., a dispus ridicarea acestor măsuri asigurătorii, fiind în mod evident imposibilă confiscarea specială a acestor bunuri. De asemenea, în ceea ce priveşte situaţia celorlalte arme care îi aparţineau inculpatului şi care apar pe filmarea realizată, instanţa de fond a considerat că nu este necesară confiscarea specială a acestora, în condiţiile în care inculpatul deţine aceste arme în mod legal, având autorizaţiile necesare pentru deţinerea acestora, transportarea lor în mod necorespunzător, realizând doar elementele constitutive ale unei contravenţii.

Împotriva Sentinţei penale nr. 31/F din data de 15 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi inculpaţii C. şi I..

În susţinerea căii de atac, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat critici referitor la netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor A., I. şi C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la comunicarea de informaţii false, prevăzută de art. 48 rap. la art. 404 C. pen., precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

Deopotrivă, au fost formulate critici cu privire la netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor A. [pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 47 rap. la art. 342 alin. (1) C. pen.], I. (pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.) şi C. [pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, sub forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 rap. la art. 342 alin. (1) C. pen.], în raport cu prevederile art. 74 C. pen.

Cât priveşte netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor A., I. şi C. pentru săvârşirea infracţiunii de comunicare de informaţii false, sub forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 raportat la art. 404 C. pen., s-a apreciat că, din materialul probator administrat, rezultă că inculpaţii puteau şi trebuiau să înţeleagă consecinţele faptelor lor. S-a făcut trimitere la natura documentarului, la nivelul de educaţie şi cultură al inculpaţilor, la sumele primite în lipsa unui contract scris, la modul în care s-a derulat presupusa activitate infracţională, la modalitatea în care a fost pus în scenă acel documentar (faptul că totul trebuia să pară cât mai credibil), dar şi la impactul documentarului, care a fost unul puternic şi nu a fost perceput ca fiind o glumă.

S-a considerat că materialul probator administrat în cauză relevă că inculpaţii au acceptat, în mod conştient, posibilitatea punerii în pericol a securităţii naţionale. Deopotrivă, s-a susţinut că acţiunile cetăţenilor britanici şi ale inculpaţilor, care au premeditat plăsmuirea unui reportaj fals în integralitatea lui, nu au avut drept scop informarea corectă a publicului, ci proiectarea în conştiinţa publică a unor stări de fapt imaginare.

S-a susţinut că realizarea unei filmări despre ale căror personaje ar fi urmat să se spună că sunt fictive nu justifică cerinţa suspecţilor şi nici demersurile inculpaţilor de procurare, deţinere şi manipulare, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, a unor arme de foc veritabile, recuzita în acest caz putându-se limita la replici ale unor astfel de arme, ce nu necesitau autorizare.

Făcându-se trimitere la declaraţiile inculpaţilor I. şi C., conform cărora, din câte cunoşteau, documentarul avea un rol educativ, pentru ca cetăţenii englezi să vadă cum se face trafic de arme în estul Europei, însă nu şi un rol preventiv, s-a arătat că, dacă documentarul nu ar fi avut un rol preventiv, nu ar fi putut să aibă nici un rol educativ. În realitate, scopul documentarului a fost acela ca cetăţenii englezi să vadă cum se face trafic de arme în estul Europei, mai exact în România, aşa cum au afirmat şi inculpaţii la momentul audierii.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a mai susţinut că inculpatul A., care lucra în calitate de translator pentru postul de televiziune K., a declarat că, de regulă, încheia un contract scris în care erau prevăzute toate datele necesare, respectiv condiţiile, durata şi onorariul acordat. În acest context, s-a arătat că pregătirea documentarului a durat câteva luni, ceea ce demonstrează caracterul organizat în care au acţionat inculpaţii, iar pregătirile nu au avut un caracter oficial, atât timp cât nu a existat nimic scris, ci totul s-a desfăşurat în cadrul unor întâlniri private, pe bileţele fiind consemnate întrebările şi celelalte date cu privire la cum ar fi trebuit să se desfăşoare documentarul.

Ca atare, cât priveşte infracţiunea prevăzută de art. 404 C. pen., s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate referitoare la cunoaşterea caracterului fals al informaţiilor şi la capacitatea acestora de a pune în pericol securitatea naţională.

Referitor la atitudinea subiectivă a inculpaţilor, s-a susţinut că aceştia puteau şi trebuiau să înţeleagă consecinţele faptelor lor. Astfel, inculpaţii au cunoscut caracterul fictiv al informaţiilor, pe care şi l-au asumat şi au întreprins toate demersurile ca acţiunea să pară veridică.

În ceea ce priveşte efectul produs de faptele inculpaţilor, s-a arătat că aceştia au pus în pericol securitatea naţională, deoarece împrejurările din cadrul documentarului au fost prezentate de postul de televiziune ca fiind reale şi nu au fost dezminţite. Mai mult, împrejurările din cadrul documentarului au fost susţinute la nivelul postului de televiziune, dar şi al autorităţilor în domeniul de control din Marea Britanie, iar respingerea solicitării privind realizarea unei comisii rogatorii a făcut să pară că traficul de arme a fost unul real, iar statul român ar fi încercat să muşamalizeze această împrejurare.

Cu privire la greşita soluţie de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, s-a arătat că probatoriul administrat indică faptul că inculpatul A. a constituit, împreună cu suspecţii E., F. şi H., cetăţeni britanici, începând cu luna aprilie 2016, pe teritoriul Marii Britanii, un grup infracţional organizat (cu o structură, ierarhie şi roluri prestabilite pentru fiecare membru), ce şi-a desfăşurat activitatea în intervalul aprilie - august 2016, grup la care ulterior au aderat şi inculpaţii C. şi I., în scopul săvârşirii, pe teritoriul României, a infracţiunilor de comunicare de informaţii false şi nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor.

Referitor la ultimul motiv de apel, privind greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea, respectiv amânarea aplicării pedepsei, s-a solicitat să se aibă în vedere că faptele au fost săvârşite cu intenţie de către inculpaţii A., I. şi C., gravitatea acestora, prin dimensiunea naţională, dar şi transfrontalieră, constituind o ameninţare la adresa securităţii naţionale, fiind săvârşite într-un anumit context socio-politic, impunându-se o reacţie fermă din partea autorităţilor judiciare pentru a înlătura ameninţările generate de astfel de situaţii şi stoparea/prevenirea unor asemenea fapte, precum şi nivelul de educaţie, vârsta inculpaţilor, atitudinea adoptată de aceştia în raport de acuzaţiile ce le-au fost aduse, cât şi profilul acestora în societate (studii superioare, având situaţii personale şi profesionale bune).

S-a apreciat că instanţa de fond nu a acordat suficientă valenţă circumstanţelor reale ale comiterii faptelor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, a poziţiei procesuale a acestora, aceea de negare a intenţiei de săvârşire a unor asemenea fapte, raportat la urmările produse (pe care au susţinut că nu le-au anticipat), evaluate în raport cu împrejurările şi modul concret de comitere a acestora, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori care s-ar fi putut produce, motivul săvârşirii faptelor şi scopul urmărit, conduita inculpaţilor după săvârşirea infracţiunilor şi atitudinea adoptată de aceştia pe parcursul procesului penal.

În susţinerea căii de atac, apelanţii intimaţi inculpaţi C. şi I. au formulat critici cu privire la temeiul soluţiei de achitare dispusă cu privire la săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. [solicitând să se constate că este incident şi temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.], cu privire la deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate adoptate în cursul urmăririi penale, precum şi referitor la cuantumul cheltuielilor judiciare.

Referitor la primul motiv de apel, s-a susţinut că, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., soluţia de achitare ar fi trebuit să fie raportată şi la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. În acest sens, s-a arătat că instanţa de fond, în privinţa faptei de comunicare de informaţii false, a pronunţat soluţia de achitare prin raportare la ambele teze ale dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. S-a susţinut că lipsa de tipicitate a faptei nu împiedică examinarea formei de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta, nici raportarea soluţiei la incidenţa mai multor temeiuri care împiedică exercitarea acţiunii penale.

Referitor la al doilea motiv de apel, în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a deduce durata reţinerii şi a arestului preventiv, s-a arătat că, deşi instanţa de fond a constatat în mod corect că apelantul inculpat I. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 11.08.2016 - 10.10.2016, aceasta a omis să dispună şi deducerea duratei reţinerii şi măsurii arestului preventiv din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de dispoziţiile art. 342 alin. (1) C. pen., încălcând astfel dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen.

Apărarea a arătat că aceeaşi este situaţia şi cu privire la apelantul intimat inculpat C.. Astfel, deşi instanţa de fond a constatat în mod corect că apelantul inculpat C. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 11.08.2016 - 10.10.2016, aceasta a omis să dispună şi deducerea duratei reţinerii şi măsurii arestului preventive din pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, sub forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 raportat la art. 342 alin. (1) C. pen., încălcând astfel dispoziţiile art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte al treilea motiv de apel, s-a apreciat că este disproporţionat şi nejustificat cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi apelanţii intimaţi inculpaţi, prin raportare la soluţiile de achitare pronunţate în cauză.

Astfel, parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea a trei presupuse fapte, respectiv: complicitate la comunicarea de informaţii false, prevăzută de art. 48 raportat la art. 404 C. pen., constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen. (I.), respectiv nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, sub forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 raportat la art. 342 alin. (1) C. pen. (C.), iar instanţa de fond a dispus soluţii de achitare pentru primele două infracţiuni.

Or, în cazul faptelor pentru care s-au dispus soluţii de achitare, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

(...)

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte infracţiunea de comunicare de informaţii false în forma de participaţie a complicităţii

În sarcina inculpaţilor I., C. şi A. s-a reţinut prin rechizitoriu săvârşirea infracţiunii de comunicare de informaţii false în forma de participaţie a complicităţii, prev. de art. 48 rap. la art. 404 C. pen. constând în ajutorul dat autorilor E., F. şi H. prin aceea că, şi-au asumat şi jucat rolul atribuit în cadrul scenariului regizat de jurnaliştii britanici, efectuând demersuri de procurare a recuzitei necesare conferirii unui caracter de autenticitate şi veridicitate aşa-zisei "investigaţii jurnalistice" vizând traficul de arme.

Soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a C. proc. pen.., este fundamentată pe lipsa totală a probelor care să infirme apărările formulate de către inculpaţii A., C. şi I., în sensul existenţei unei înţelegeri cu jurnaliştii britanici care le-ar fi comunicat că, la finalul reportajului, va fi făcută menţiunea că persoanele prezentate drept traficanţi de arme sunt fictive şi că acesta va fi prezentat ca unul regizat, şi nu ca o situaţie de fapt reală. Totodată, s-a reţinut şi neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de comunicare de informaţii false, subliniindu-se că punerea în primejdie a intereselor naţionale prin prisma partenerilor strategici ai României era subordonată condiţiei ca o astfel de ştire să fie credibilă pentru persoanele care stabilesc aceste relaţii interstatale, or ştirea a fost considerată un "fake news" grosier, rudimentar.

Prin motivele de apel, parchetul reiterează aceleaşi împrejurări de fapt care au stat la baza soluţiei de trimitere în judecată, şi care vizează circumstanţele în care s-a produs materialul documentar, faptul că s-au folosit arme reale, că reportajul a fost filmat în România, că inculpaţii nu au semnat un contract cu postul de televiziune K., aspecte ce demonstrează, în opinia Ministerului Public, că inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei de tipicitate obiectivă, respectiv aceea ca fapta să pună în pericol securitatea naţională, parchetul a făcut trimitere la emisiunea prezentată de postul britanic de televiziune K., care cuprindea segmente filmate în studio şi colaje filmate în timpul atentatelor teroriste de la Charlie Hebdo şi Bataclan precum şi la faptul că inculpaţii au fost prezentaţi ca fiind un grup mafiot est european, pregătit să vândă arme militare oricui, inclusiv teroriştilor.

În cadrul cercetării judecătoreşti în apel nu au fost administrate probe noi, fiind audiaţi inculpaţii C. şi I. care şi-au menţinut declaraţiile anterioare, reiterând şi în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie faptul că li s-a comunicat că, la finalul documentarului, va exista menţiunea privind caracterul fictiv al acestuia, precum şi al personajelor.

Înalta Curte constată că parchetul nu contestă situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă, respectiv faptul că întregul reportaj a fost unul regizat de jurnaliştii britanici. Astfel, aceştia au solicitat ca cele două persoane din România, inculpaţii I. şi C., să joace rolul unor "traficanţi de arme" să se prezinte sub nume ruseşti, respectiv T.; să pretindă că sunt din Republica Moldova, dar să vorbească limba română, să precizeze că armele de foc proveneau din Ucraina şi au fost obţinute prin contrabandă; printre acestea să se regăsească şi un pistol-mitralieră tip x sau ceva similar; întâlnirea să fie prezentată ca având loc la graniţa României cu Republica Moldova; cetăţenii români să se deplaseze cu un autoturism fără numere de înmatriculare, pentru a se crea aparenţa unor traficanţi de arme veritabili, care circulă în zone izolate cu autovehicule ce nu se supun regimului legal de evidenţă. Totodată, inculpatul A. trebuia să joace rolul de translator/traducător al dialogului ce urma să aibă loc între falşii traficanţi de arme şi reporterii postului "K.". De asemenea, i s-a mai solicitat inculpatului să pretindă în cadrul "documentarului" că este persoana de legătură între reporterii "K." şi "traficanţii de arme". Inculpaţilor le-au fost comunicate întrebările care urmau să le fie adresate precum şi răspunsurile pe care trebuiau să le dea, iar pentru întreaga activitate urmau să fie remuneraţi cu suma totală de 2.000 de euro.

Interviul cu aşa zişii traficanţi de arme s-a desfăşurat conform planului stabilit de jurnaliştii britanici, inculpaţii I. şi C. prezentând în cadrul acestuia arme care nu prezentau caracteristici militare (astfel cum se arată şi în motivele de apel), respectiv: o arma de colecţie - puşca marca x, 4 arme de vânătoare - carabina marca x, puşca marca x, puşca cu lunetă marca x, puşca cu alice marca x, respectiv un pistol neletal cu bilă de cauciuc marca x calibru 10 x 22T, iar inculpatul A. a fost cel care a asigurat traducerea. La finalul filmărilor, inculpatul A. a primit suma de 2.000 euro, jumătate din sumă fiind remisă coinculpaţilor.

Analizând criticile formulate de către parchet, Înalta Curte reţine următoarele:

În primul rând, se constată că, sub aspect obiectiv, se solicită analiza condiţiei referitoare la punerea în pericol a securităţii naţionale din perspectiva altor împrejurări, exterioare activităţii inculpaţilor, şi despre care nu există absolut nicio probă că aceştia le-ar fi cunoscut sau le-ar fi putut cunoaşte. Mai exact, se cere evaluarea acestei condiţii prin prisma comentariilor care au fost făcute în studio cu ocazia editării materialului filmat în România şi a unor secvenţe din timpul atentatelor teroriste de la Charlie Hebdo şi Bataclan. Or, astfel cum s-a arătat, acuzaţia adusă inculpaţilor este alta, instanţa de apel urmând a verifica, în ce măsură acţiunile acestora de procurare a armelor şi de participare la interviul regizat de reporterii postului de televiziune K., constituie un act de ajutor la săvârşirea infracţiunii de comunicare de informaţii false.

Înalta Curte reţine că art. 404 C. pen. incriminează comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională.

Totodată, conform art. 48 alin. (1) C. pen., complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Rezultă, aşadar, că, pentru ca acţiunile desfăşurate de o persoană să poată fi circumscrise participaţiei penale sub forma complicităţii, trebuie îndeplinite următoarele condiţii, sub aspect obiectiv: să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană o faptă prevăzută de legea penală; să se fi efectuat acte de sprijinire a autorului în comiterea faptei (constând fie într-o contribuţie materială care a sprijinit sau ajutat la realizarea laturii obiective, fie morală, care a înlesnit ori ajutat la realizarea laturii subiective); contribuţia să fi servit efectiv la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, aceasta trebuie să fie reală şi efectivă, adică să se integreze în antecedenţa cauzală a rezultatului ilicit şi să fie folosită de autorul faptei.

În prezenta cauză, informaţiile comunicate de reporterii televiziunii K. erau în mod evident false, astfel cum a rezultat din întregul material probator administrat în cauză, iar cetăţenii britanici E., F. şi H. cunoşteau caracterul fals al acestora, ei fiind cei care au regizat întâlnirea cu aşa zişii "dealeri de arme" şi lideri ai "grupului mafiot Est-European" şi i-au plătit pe inculpaţi pentru participarea la acest scenariu.

Sub aspect obiectiv, se identifică acte de ajutor date de inculpaţi, prin acceptul acestora de a juca rolul unor "traficanţi de arme", respectiv prin aducerea "recuzitei" (armele de vânătoare pe care le deţineau legal, a unui pistol cu bilă de cauciuc şi a unei arme de colecţie împrumutată de la un cunoscut) şi prezentarea lor ca arme militare destinate vânzării ilicite. Însă, pentru ca această contribuţie să aibă şi semnificaţie penală, este necesară îndeplinirea condiţiei esenţiale ataşată laturii obiective, aceea ca fapta, astfel cum aceasta era prezentată în reportaj, să pună în pericol securitatea naţională.

În rechizitoriu au fost invocate dispoziţiile art. 3 lit. f) şi k) din Legea nr. 51, potrivit cărora, constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale:

"(...) orice acţiuni care aduc atingere intereselor ţării (...)" [lit. f)], "(...) portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională" [lit. k)], fiind făcută o analiză a punerii în pericol a securităţii naţionale din perspectiva atingerii adusă intereselor ţării, având în vedere angajamentele asumate de România pe plan internaţional, printre care şi cele de asigurare a securităţii graniţelor Uniunii Europene în zona flancului estic.

Similar primei instanţe, Înalta Curte constată că această condiţie nu este îndeplinită.

În mod evident, punerea în primejdie a intereselor naţionale şi, în acelaşi timp, ale partenerilor noştri strategici, din perspectiva invocată de acuzare, este subordonată condiţiei ca o astfel de ştire să prezinte un minimum de credibilitate pentru experţii cu atribuţii în domeniul traficului de armament, al terorismului din cadrul organismelor naţionale şi internaţionale, să fie de natură să genereze o reacţie din partea celorlalte state. Or, dincolo de faptul că nu există dovezi din care să rezulte că instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii din România sau din ţările partenere s-ar fi autosesizat, împrejurare ce constituie în sine un indicator al lipsei de relevanţă a documentarului, Înalta Curte reţine că, imediat după difuzarea acestuia, Inspectoratul General al Poliţiei Române a comunicat faptul că armele, prezentate în reportaj ca fiind arme militare şi provenind din Ucraina, fac parte din categoria armelor de vânătoare şi că acest tip de arme sunt deţinute legal în România de către membrii asociaţiilor de vânători, colecţionari precum şi de personalul silvic (procese-verbale privind consultarea materialelor din surse deschise).

Totodată, reportajul a fost calificat de cea mai mare parte a presei şi de opinia publică ca un fake news grosier, rudimentar, "un scenariu de film de proastă calitate", arătându-se că "armele din investigaţia de la K. nu au convins nici măcar publicul televiziunii britanice", că "sunt numeroase elemente de context care pun sub semnul întrebării veridicitatea reportajului", fiind "invidiat norocul unor jurnalişti care filmează efectiv cu camera în faţă trei traficanţi mascaţi, despre care spun în principiu că le-au preluat telefoanele şi le-au încuiat în maşină, deşi iniţial nu aveau semnal la telefon" (procese-verbale privind consultarea materialelor din surse deschise).

Înalta Curte reţine că reportajul nu a fost unul credibil nici măcar pentru mass media (determinând sesizarea organismelor internaţionale de monitorizare a presei), iar pentru o persoană cu minime cunoştinţe în domeniul militar era evident că armele prezentate nu erau arme utilizate în conflicte armate, ci arme de vânătoare şi de colecţie. Totodată, atrăgea atenţia şi acordul aşa zişilor "lideri ai traficanţilor de arme" de a fi filmaţi, fără blurarea imaginii şi modificarea vocii, comportament total nespecific unor asemenea persoane, care urmăresc păstrarea anonimatului, limitarea la maximum a posibilităţii de a fi identificaţi. De asemenea, deşi în prezentarea documentarului se susţinea că "dealerii de arme care pretind că ar controla mii de arme" ar fi fost foarte "suspicioşi şi ameninţători pe parcursul întâlnirii", din cuprinsul acestuia rezultă, dimpotrivă, că inculpaţii au un comportament normal, o atitudine prietenoasă, deschisă, la final asistând pasiv, indiferenţi, "cu mâinile în sân", la crearea cadrului de încheiere, respectiv la comentariile reporterului F..

Concluzionând, Înalta Curte constată că, deşi se poate susţine, întemeiat, că la nivelul unei părţi a publicului larg, reportajul, excesiv mediatizat, discredita România, prin prezentarea acesteia ca ţară în care se pot cumpăra arme de război, inclusiv de către terorişti, nu acelaşi impact îl avea ştirea la nivelul partenerilor europeni şi a celor euro-atlantici. Reportajul, prin conţinutul său, chiar şi însoţit de comentarii şi imagini reale din timpul unor atentate teroriste, nu a generat şi nici nu putea să genereze o reacţie care să aducă atingere intereselor României în relaţiile sale internaţionale, pentru simplul motiv că era total lipsit de credibilitate, fiind un fake news de proastă calitate, mai ales pentru profesioniştii din cadrul instituţiilor cu atribuţii în acest domeniu. Documentarul nu a generat un scandal diplomatic privind imposibilitatea României de a asigura un control al traficului de arme sau a frontierei de est a Uniunii Europene, ci un scandal de presă referitor la deontologia jurnaliştilor britanici.

În raport de aceste considerente, se constată că, sub aspectul laturii obiective, nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea de comunicare de informaţii false, informaţiile, astfel cum acestea au fost prezentate cu ajutorul direct şi nemijlocit al inculpaţilor, nepunând în pericol securitatea naţională.

Aşa cum s-a arătat, soluţia instanţei de fond se întemeiază şi pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., iar parchetul a criticat sentinţa şi sub acest aspectul laturii subiective. Ceea ce s-a contestat este apărarea formulată de inculpaţi şi reţinută de instanţa de fond, în sensul că acestora li s-a comunicat faptul că, la finalul documentarului, va exista menţiunea privind caracterul fictiv al acestuia, precum şi al personajelor. S-a susţinut prin motivele de apel că apărarea este una facilă şi că nu este culpa parchetului că nu au putut fi audiaţi cetăţenii britanici, autorităţile judiciare din această ţară fiind cele care au refuzat efectuarea comisiei rogatorii.

Motivele pentru care parchetul nu a putut administra probe în susţinerea învinuirii sunt total irelevante, pentru că obiectul analizei în cauză nu îl reprezintă stabilirea vinovăţiei organului judiciar în instrumentarea dosarului, ci a inculpaţilor, iar aceştia se bucură de prezumţia de nevinovăţiei ce poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe certe, apte să demonstreze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia formulată. Totodată, consecinţa lipsei probelor este întotdeauna aceeaşi, independent de motivele care au determinat imposibilitatea administrării lor.

Înalta Curte reţine că, sub aspectul laturii subiective, este necesar ca participanţii, în speţă complicii, să fi acţionat cu intenţie, ceea ce presupune, în primul rând, ca inculpaţii să fi cunoscut intenţiile reale ale jurnaliştilor postului K..

În condiţiile neaudierii cetăţenilor britanici cu privire la circumstanţele în care s-a desfăşurat filmarea aşa zisei "anchete jurnalistice", singurele mijloace de probă administrate cu privire la aceste împrejurări sunt declaraţiile inculpaţilor A., C. şi I.. Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, poziţia acestora a fost una constantă, menţinută şi în faţa instanţei de apel (C. şi I., A. nefiind prezent la niciunul din termenele de judecată) în sensul că au fost asiguraţi că reportajul va fi prezentat ca fiind fictiv şi că rolul lor în realizarea acestuia a fost unul de actori plătiţi de K.. Totodată, procesele-verbale de redare a interceptărilor efectuate în cauză confirmă apărările formulate, din discuţiile telefonice purtate de inculpaţi rezultând faptul că aceştia considerau că au fost "prostiţi", că "ne-o ascuns adevăru` ... că dacă ei ziceau că dau la ştiri, io nu făceam un (...) un (...) nu aşa, un pas mă. Da` cu documentare de informare, cu elea, da frate. Când ţi-am spus şi ţie, bă, îi documentar, ce-ai zâs? Bă, mă bag. Nu? Şi.. dup -aia ei o apărut pe tăte canalele din lume, frate"(proces-verbal de redare a discuţie telefonice dintre A. şi I.); "că noi aşa am ştiut că fac un documentar să vadă că aşa... şi la gata scrie acolo că persoanele sunt fictive, gen documentar, nu aşa ceva...şi ei ne-o prostit de ne-o băgat la ştiri, înţelegi? Deci ... asta-i adevărul, ştii şi tu că asta-i adevărul" (proces-verbal de redare a discuţiei telefonice dintre C. şi I.).

Argumentele invocate, referitoare la modul de desfăşurare a evenimentelor, respectiv că s-au folosit arme reale, că reportajul a fost filmat în România (cheltuieli ce nu se justificau, acesta putând fi realizat şi în Marea Britanie), că inculpaţii nu au semnat un contract cu postul de televiziune K., că aveau suficiente cunoştinţe despre armele de foc, având permis de port armă, nu conduc la concluzia susţinută de către parchet. Inculpaţii nu au făcut altceva decât să se supună cerinţelor reporterilor televiziunii K.. În mod evident, interesul acestora din urmă era ca documentarul să pară unul real, astfel că au impus condiţii de desfăşurare a interviului cu aşa zişii "traficanţi de arme" astfel încât, pentru publicul telespectator, faptele să pară credibile.

Achiesând şi la toate celelalte argumente ale primei instanţe, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate de parchet cu privire la soluţia de achitare sub aspectul infracţiunii de comunicare de informaţii false prev. de art. 404 C. pen.

Aceeaşi este concluzia şi în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat.

În primul rând, se constată că prin motivele de apel nu se formulează critici punctuale faţă de cele stabilite de prima instanţă, ci se susţine doar că, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat, cu o structură şi roluri prestabilite pentru fiecare membru, care şi-a desfăşurat activitatea în intervalul aprilie - august 2016, şi la care au aderat ulterior inculpaţii C. şi I..

Înalta Curte reţine că în rechizitoriu nu este descrisă o situaţie de fapt care să se circumscrie, măcar formal, unei pluralităţi constituite. Doar la rubrica "în drept" a actului de sesizare se menţionează că A. a constituit, împreună cu suspecţii E., F. şi H., începând cu luna aprilie 2016, pe teritoriul Marii Britanii, un grup infracţional organizat (cu o structură, ierarhie şi roluri prestabilite pentru fiecare membru, ce şi-a desfăşurat activitatea în intervalul aprilie - august 2016), grup la care ulterior au aderat şi inculpaţii C. şi I., în scopul săvârşirii, pe teritoriul României, a infracţiunilor de comunicare de informaţii false şi nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, fără a se arăta care era această structură ierarhică, care era rolul fiecărui membru în parte, nu se indică, în concret, în ce consta planul infracţional, modul coordonat de acţiune sau regulile stabilite, care este scopul comun al acestora. Tocmai aceste împrejurări care constituie elementele de diferenţă între pluralitatea ocazională şi cea constituită, lipsesc din descrierea faptelor.

Având în vedere limitele judecăţii, astfel cum sunt acestea stabilite prin art. 371 C. proc. pen.., potrivit căruia aceasta se mărgineşte la faptele şi persoanele descrise în actul de sesizare, instanţa nu poate "transforma" o situaţie de fapt care descrie o pluralitate ocazională, într-una constituită şi să stabilească structura ierarhică, împărţirea rolurilor, planul, activitatea coordonată. În plus, nici măcar prin motivele de apel aceste elemente nu sunt evidenţiate, deşi este criticată soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă care şi-a argumentat hotărârea tocmai pe lipsa lor.

Pe de altă parte, tot o condiţie a tipicităţii obiective este aceea ca grupul să fie constituit în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni or, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că inculpaţii A., C. şi I. ar fi cunoscut, la momentul în care şi-au dat acordul de a participa la aşa zisa "anchetă jurnalistică", sau ulterior, la momentul realizării reportajului, adevăratele intenţii ale jurnaliştilor britanici.

Argumentele anterioare sunt suficiente pentru a constata temeinicia soluţiei instanţei de fond, de achitare a inculpaţilor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., criticile formulate de către parchet fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte motivul de apel al inculpaţilor C. şi I. referitor la nereţinerea şi a temeiului de achitare prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., Înalta Curte constată, în primul rând, faptul că acesta are un caracter mai mult formal, nefiind de natură să modifice în vreun fel situaţia inculpaţilor, mai ales că infracţiunea analizată este una de pericol şi nu ridică problema soluţionării unei acţiunii civile.

Criticile sunt şi neîntemeiate, întrucât, analiza îndeplinirii condiţiilor de tipicitate subiectivă se realizează atunci când se constată că, sub aspect obiectiv, sunt întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii. Or, în cauză s-a reţinut că faptele inculpaţilor nu se circumscriu modelului general abstract prevăzut de art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., iar analiza scopului a fost făcută tot din perspectiva condiţiei de tipicitate obiectivă, întrucât, în cazul infracţiunii analizate acesta reprezintă destinaţia acţiunii şi nu un element al laturii subiective.

Referitor la pedepsele ce au fost aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, parchetul a solicitat majorarea acestora, având în vedere gravitatea acestora (constituind o ameninţare la adresa securităţii naţionale, fiind săvârşite într-un anumit context socio-politic, impunându-se o reacţie fermă din partea autorităţilor judiciare pentru a înlătura ameninţările generate de astfel de situaţii şi stoparea/prevenirea unor asemenea fapte), precum şi nivelul de educaţie, vârsta inculpaţilor, atitudinea adoptată de aceştia în raport de acuzaţiile ce le-au fost aduse, cât şi profilul acestora în societate (studii superioare, având situaţii personale şi profesionale bune).

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 74 C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal şi se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracţiuni din partea acestuia, inculpatul fiind acela asupra căruia trebuie să acţioneze pedeapsa prin funcţiile sale.

Aptitudinea funcţională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ţină seama de periculozitatea socială a acestuia, avându-se în vedere măsura în care sunt înrădăcinate în conştiinţa sa mentalitatea şi deprinderile antisociale şi deci de probabilitatea că în viitor el să săvârşească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament şi de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacţiona sub influenţa pedepsei, iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularităţi ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcţională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea şi executarea ei.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor stabilite în sarcina inculpaţilor [10 luni închisoare, pentru A., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, în forma de participaţie a instigării, prev. de art. 47 raportat la art. 342 alin. (1) C. pen., 10 luni închisoare, pentru C., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, sub forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 raportat la art. 342 alin. (1) C. pen. şi 1 an închisoare, pentru B., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen.], Înalta Curte constată că prima instanţă a realizat o corectă individualizare a acestora, şi că, deşi orientate către minimul prevăzut de lege, ele sunt în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., şi reflectă şi participaţia acestora la comiterea faptei.

În primul rând, este de menţionat faptul că limitele pedepselor au fost reduse, cu o treime, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., împrejurare necriticată în apelul parchetului.

Totodată, s-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, instanţa de apel reţinând că acestea le sunt favorabile (sunt persoane instruite şi integrate în societate: inculpatul A. are studii superioare, şi-a desfăşurat activitatea în calitate de conducător auto la societatea (...) din Marea Britanie; inculpatul I. are studii superioare, şi-a desfăşurat activitatea în calitate de economist la SC II. SRL şi la SC JJ. SRL Iernut, judeţul Mureş; inculpatul C. are studii superioare şi este angajat în calitate de economist la SC KK. SRL Iernut, judeţul Mureş), conduita avută anterior (inculpaţii A. şi C. nu figurează cu antecedente penale, inculpatul I. a fost condamnat anterior pentru la o pedeapsă 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1053/12.11.2019 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 46/18.02.2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pentru o infracţiune de ucidere din culpă, concurentă cu cea din prezenta cauză) şi ulterior comiterii faptelor (aceştia au recunoscut şi regretat faptele comise), precum şi posibilităţile lor de îndreptare (aceştia dispunând de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului lor).

În ceea ce priveşte pericolul social concret al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, se constată, contrar aprecierilor parchetului (care, în realitate se raportează la infracţiunile pentru care s-a dispus o soluţie de achitare), că acesta nu este unul ridicat, în condiţiile în care arma de foc letală marca x (împrumutată de la martorul D.) nu era încărcată, a fost folosită doar în scop de prezentare, şi, în plus, atât B. care a manevrat aceasta armă, cât şi ceilalţi inculpaţi erau deţinători de permis de vânătoare.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a procedat la individualizarea cuantumului pedepselor, orientându-le către minimul prevăzut de lege (astfel cum acesta a fost redus) raportat la pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul în care faptele au fost comise, cât şi de datele privind persoana inculpaţilor, alături de posibilitatea reeducării acestora prin prisma scopului pedepsei.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi C. şi instanţa de apel constată îndeplinite toate condiţiile prevăzute cumulativ de lege pentru amânarea aplicării pedepsei. Astfel, limita prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestora este mai mică de 7 ani, cuantumul pedepsei stabilit este de 10 luni închisoare, inculpaţii nu au mai fost condamnaţi anterior şi nici nu s-au sustras de la judecată, şi-au exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar raportat la persoana acestora şi la conduita anterioară în societate, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară.

Prin urmare, stabilirea unor pedepse cu închisoarea în sarcina inculpaţilor A. şi C. este suficientă şi, totodată, de natură să le atragă atenţia asupra importanţei respectării legii penale, perspectiva executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni (care ar atrage incidenţa art. 88 din C. pen., în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituind un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpaţi, astfel că instituţia amânării aplicării pedepsei asigură eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Referitor la inculpatul B., autorul infracţiunii, instanţa de fond în mod corect s-a orientat la o pedeapsă într-un cuantum diferit de cel aplicat participanţilor, de un an închisoare, şi în condiţiile reţinerii concursului de infracţiuni (în raport cu pedeapsa 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1053/12.11.2019 a Judecătoriei Târgu Mureş pentru infracţiunea de ucidere din culpă, infracţiune concurentă cu prezenta infracţiune), a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, considerând că circumstanţele personale ale inculpatului şi gravitatea concretă a faptelor acestuia nu justifică privarea de libertate a inculpatului, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei fiind cea mai potrivită modalitate a reintegrării sociale a inculpatului şi de supraveghere a comportamentului în societate al acestuia.

Nici celelalte critici ale inculpaţilor C. şi I. nu sunt întemeiate.

Apărarea inculpaţilor invocă nededucerea duratei reţinerii şi a arestării preventive din pedepsele stabilite, apreciind că operaţiunea era obligatorie chiar dacă în cauză s-a dispus amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării acesteia sub supraveghere.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat în mod corect, constatând doar aceste perioade, de la 11.08.2016 până la data de 10.10.2016, fără să le deducă, în condiţiile în care pedeapsa nu era aplicată (în cazul inculpatului C.), sau, deşi aplicată, nu era executabilă (în cazul inculpatului B.).

Astfel, potrivit art. 72 C. pen. perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Totodată, conform art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., dispozitivul trebuie să cuprindă deducerea duratei măsurii preventive privative de libertate, indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod.

Din dispoziţiile legale anterior citate, rezultă că deducerea operează doar în cazurile în care pedeapsa este executabilă. În situaţii precum cele din speţă, deducerea se va realiza doar în cazul în care se va revoca/anula amânarea aplicării pedepsei sau a suspendării executării acesteia sub supraveghere, iar pedeapsa va deveni executabilă.

În ceea ce priveşte ultimul motiv de apel al inculpaţilor, care vizează cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi, s-a invocat faptul că instanţa de fond ar fi ignorat faptul că, pentru o parte din acuzaţii, a pronunţat o soluţie de achitare, astfel că nu ar fi redus proporţional aceste cheltuieli.

Înalta Curte reţine că prin rechizitoriu s-au stabilit, conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., cheltuieli judiciare pentru faza de urmărire penală într-un cuantum total de 12.000 RON, care, potrivit procurorului "vor fi suportate în solidar de inculpaţi".

Trecând peste greşeala din actul de sesizare, solidaritatea neoperând în materia cheltuielilor judiciare [art. 275 alin. (4) C. proc. pen.], Înalta Curte reţine că, prin sentinţă, inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat, cheltuieli ce cuprind atât pe cele efectuate în cursul urmăririi penale cât şi pe cele din cursul cercetării judecătoreşti.

Faţă de acest cuantum stabilit în sarcina inculpaţilor pentru ambele faze procesuale, rezultă cu evidenţă faptul că instanţa de fond a avut în vedere, la stabilirea acestuia, împrejurarea că pentru o parte din acuzaţii a pronunţat o soluţie de achitare, cheltuieli ce, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., au rămas în sarcina statului.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de inculpaţii C. şi I..

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligaţi apelanţii intimaţi inculpaţi I. şi C. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi I. şi C. şi pentru intimatul inculpat A., în cuantum de câte 217 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de intimaţii inculpaţi C. şi I. împotriva Sentinţei penale nr. 31/F din data de 15 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism rămân în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi I. şi C. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi I. şi C. şi pentru intimatul inculpat A., în cuantum de câte 217 RON, rămân în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.

GGC - GV