Competence for consolidating domestic and recognized foreign penalties: application of domestic first-instance jurisdiction based on offense gravity and place of detention.

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr. x/2021, la data de 23.07.2021, persoana condamnată A. a formulat cerere de contopire a pedepselor pe care le are de executat.

Prin Sentinţa penală nr. 907/8.09.2021 pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Prin Sentinţa penală nr. 231/D/2021 din 29 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia Penală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău şi s-a declinat cauza privind pe condamnatul A. spre competentă soluţionare către Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, instanţa a avut în vedere că prin cererea persoanei condamnate se solicită contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 695/6.06.2013 a Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 834/23.07.2013 a Curţii de Apel Iaşi şi Sentinţa penală nr. 10/28.02.2020 a Curţii de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2020, precum şi deducerea perioadei executate de la data de 22.12.2012 până la data de 30.08.2016, cererea fiind formulată prin raportare la dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că persoana condamnată execută în prezent un mandat de 4255 zile de închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de omor, ca urmare a emiterii Sentinţei penale nr. 10 din 28.02.2020 de către Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2020, în urma rămânerii sale definitive fiind emis mandatul de executare al pedepsei nr. x/8.09.2020 al Curţii de Apel Iaşi.

S-a mai reţinut că, anterior, contestatorului i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 695/6.06.2013 a Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 834/23.07.2013 a Curţii de Apel Iaşi. Această pedeapsă a fost executată începând cu data de 22.12.2012 şi până la data de 30.08.2016, contestatorul fiind liberat condiţionat la data de 30.08.2016, rămânând un rest de pedeapsă de 660 de zile.

Tribunalul Bacău a avut în vedere dispoziţiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. şi totodată, a reţinut că instanţa de executare a ultimei hotărâri este Curtea de Apel Iaşi, întrucât ultima hotărâre pusă în executare este Sentinţa penală nr. 10 din 28.02.2020 în dosarul nr. x/2020, tot aceasta emiţând mandatul de executare al pedepsei nr. x din 8.09.2020, după rămânerea definitivă a hotărârii. Însă, având în vedere că la momentul formulării cererii persoana condamnată se afla în stare de deţinere, acesta fiind încarcerat în Penitenciarul Bacău, s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este instanţa egală în grad cu instanţa de executare (Curtea de Apel Iaşi) în a cărei rază se află locul de deţinere, respectiv Curtea de Apel Bacău.

În consecinţă, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea cauzei la Curtea de Apel Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţi de Apel Bacău sub nr. x/2021.

Prin Sentinţa penală nr. 171/2021 pronunţată la data de 3 decembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă ivit în cauză, astfel că, în baza art. 51 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău având ca obiect cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul A..

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de apel a avut în vedere că petentul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 695/6.06.2013 a Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 834/23.07.2013 a Curţii de Apel Iaşi şi Sentinţa penală nr. 10 din 28.02.2020 a Curţii de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2020 precum şi deducerea perioadei executate de la data de 22.12.2012 până la data de 30.08.2016.

S-a menţionat că, prin decizia nr. 39/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea privind examinarea recursurilor în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanţa corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

În speţă, s-a constatat că ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină (Tribunalul din Imperia - Italia), aceasta fiind recunoscută prin Sentinţa penală nr. 10 din 28.02.2020 a Curţii de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2020, prin care s-a stabilit că infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea petentului are corespondent în legislaţia din România în infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen.

Curtea de Apel Bacău, având în vedere că, pe de o parte, instanţa corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă este tribunalul, iar pe de altă parte că, la data formulării cererii, petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Bacău, s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire formulată de petentul A. este de competenţa Tribunalului Bacău.

Prin urmare, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, constatându-se totodată conflictul negativ de competenţă ivit în cauză, astfel că s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 10.01.2022, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 18.01.2022, când s-au luat concluziile apărării petentului condamnat şi ale reprezentantului Parchetului, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei hotărâri.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bacău, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul conflictului negativ de competenţă cu care instanţa supremă a fost învestită este cererea formulată de petentul condamnat A. prin care solicită contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 695 din 6.06.2013 a Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 834 din 23.07.2013 a Curţii de Apel Iaşi şi Sentinţa penală nr. 10 din 28.02.2020 a Curţii de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2020, precum şi deducerea perioadei executate de la data de 22.12.2012 până la data de 30.08.2016.

Totodată, se reţine că petentul condamnat A. a făcut obiectul procedurii privind recunoaşterea unei hotărâri penale străine de condamnare, definitive, pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Italia, Înalta Curte constatând că prin Sentinţa penală nr. 10/2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea Hotărârii penale cu nr. 606/17 pronunţată la data de 13.03.2017 de Tribunalul din Imperia, Italia, astfel cum a fost modificată prin Sentinţa nr. 5/2018 din 18.04.2018 a Curţii de Apel cu Juraţi din Genova, Italia, rămasă definitivă la data de 4.06.2018, prin care persoana condamnată A., a fost condamnat la o pedeapsă de 4255 zile închisoare (11 ani şi 8 luni închisoare) pentru săvârşirea infracţiunii de "omor în participaţie cu alte persoane" prev. de art. 110 C. pen. italian şi art. 575 C. pen. italian, având corespondent în legislaţia din România în infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

S-a dispus continuarea executării pedepsei de 4255 zile închisoare aplicată persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării acestei pedepse.

La data rămânerii definitive a acestei sentinţe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 10 din 8.09.2020 al Curţii de Apel Iaşi, astfel că, în prezent petentul condamnat A. execută mandatul de 4255 zile de închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de omor, emis în baza Sentinţei penale nr. 10 din 28.02.2020 a Curţii de Apel Apel Iaşi din dosarul nr. x/2020, definitivă, prin neapelare, la data de 8.09.2020.

Deşi, aşa cum s-a arătat, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Spania, Curtea de Apel Bacău nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate, recunoaştere ce a avut loc în cadrul procedurii reglementate de această lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanţa română este guvernată de legea română.

În consecinţă, odată recunoscută sentinţa penală de condamnare de către autorităţile judiciare din România, instanţa competentă să judece cererea formulată de petent este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Un raţionament similar se regăseşte de altfel şi în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţii Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunţată de o instanţă străină, competenţa de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanţei corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanţă şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială a instanţelor în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere la determinarea instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor.

Altfel spus, atribuţiile instanţei de executare trebuie exercitate de instanţa care ar fi fost competentă să judece cauza în primă instanţă, dacă infracţiunea ar fi fost săvârşită pe teritoriul României.

Aşadar, în cauza de faţă, raportat la infracţiunea pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracţiunea de omor, pentru care încadrarea juridică, potrivit legii penale române, este cea prevăzută de art. 188 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., instanţa competentă material să judece cauza în primă instanţă, dacă fapta ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, este tribunalul, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Totodată, având în vedere că petentul se află încarcerat în Penitenciarul Bacău, competenţa materială şi teritorială aparţine aşadar Tribunalului Bacău.

În consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Tribunalului Bacău, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul-condamnat A. în favoarea Tribunalului Bacău, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.

GGC - MM