Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 392/2021 AI generated

Constitutional referral request rejected as inadmissible; appeal unfounded, costs awarded to state

Case Number Decizia nr. 392/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice, Panel of 5 Judges, dismissed as unfounded the appeal filed against its earlier interlocutory decision of 14 December 2020, which had rejected as inadmissible the applicant's request to refer an exception of unconstitutionality to the Constitutional Court; the initial decision therefore stands, and the appellant was ordered to pay 200 RON in judicial expenses to the state. The case arose within a criminal appeal, where the appellant, dissatisfied with the rejection of his challenge to the panel's members, sought to raise a constitutional exception under Law No. 47/1992, art. 29(1)–(3), without specifying the contested statutory provisions or articulating how they conflicted with the Constitution. The Court held that the referral request was inadmissible because it failed the cumulative admissibility conditions—particularly the requirement that the challenged provisions be concretely identified and have a real, current connection to the case—and that the motion was a formal, non-substantiated procedural tactic masking dissatisfaction with the prior merits ruling, rather than a genuine constitutional challenge.

Legislator headnote

AI generated

art. 67 alin. (4) din C. proc. pen, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Constitutional referral request rejected as inadmissible; appeal unfounded, costs awarded to state: The case arose within a criminal appeal, where the appellant, dissatisfied with the rejection of his challenge to the panel's members, sought to raise a constitutional exception under Law No. 47/1992, art. 29(1)–(3), without specifying the contested statutory provisions or articulating how they conflicted with the Constitution. The Court held that the referral request was inadmissible because it failed the cumulative admissibility conditions—particularly the requirement that the challenged provisions be concretely identified and have a real, current connection to the case—and that the motion was a formal, non-substantiated procedural tactic masking dissatisfaction with the prior merits ruling, rather than a genuine constitutional challenge.

Keywords

AI generated
standing to appeal objection of unconstitutionality referral order constitutional requirement judicial law requesting state

Cited Legislation

AI generated
art. 67 alin. (4) din C. proc. pen
(5) raportat la art. 67 alin. (4) din C. proc. pen., invocate de instanţa supremă ca temei al respingerii cererii de recuzare a membrilor completului de judecată în Dosarul nr.
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin.
art. 275 alin. (2) din C. proc. pen
Basis for obliging the appellant to pay 200 RON in judicial expenses to the state.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.

Basis for obliging the appellant to pay 200 RON in judicial expenses to the state.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 14 decembrie 2020, pronunţată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul A. cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestator întruneşte doar două din condiţiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, în sensul că excepţia a fost invocată în faţa unei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea unei căi de atac (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, învestită cu soluţionarea recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020), de către o persoană care are, în speţă, calitatea de recurent (A.).

Din examinarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale s-a constatat, totodată, că autorul nu a indicat dispoziţiile pretins neconstituţionale, limitându-se a preciza, în mod generic, că excepţia de neconstituţionalitate vizează textele de lege în baza cărora instanţa a respins cererea sa, de recuzare a membrilor completului de judecată, astfel încât nu se poate determina în mod rezonabil norma legală vizată, iar instanţa nu se poate substitui părţii în invocarea dispoziţiilor legale pretins a fi contrare legii fundamentale.

Chiar dacă s-ar aprecia că dispoziţiile pretins neconstituţionale sunt strict cele prevăzute de art. 67 alin. (5) raportat la art. 67 alin. (4) din C. proc. pen., invocate de instanţa supremă ca temei al respingerii cererii de recuzare a membrilor completului de judecată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, a reţinut că partea care invocă o excepţie de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale.

Prin urmare, instanţa supremă a notat că simpla invocare a neconstituţionalităţii unor dispoziţii din C. proc. pen. nu este adecvată atâta timp cât recurentul nu a argumentat în ce constă legătura textului în discuţie cu prevederile constituţionale şi care este neconcordanţa dintre ele şi textul legii fundamentale. Or, neindicarea textului pretins neconstituţional sau a principiului constituţional încălcat constituie motiv de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare, nefiind invocată, în realitate o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate.

Totodată, cu referire la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte - Completul de 5 judecători a apreciat că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă.

Înalta Curte a reţinut că formularea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost determinată, în fapt, de o contradicţie concretă a textelor criticate pentru neconstituţionalitate cu prevederile legii fundamentale, ci de nemulţumirea recurentului faţă de soluţia dispusă de instanţă, de respingere a cererii de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, ulterior respingerii de către instanţă a cererilor prealabile formulate de recurent în acelaşi dosar

Împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020/a1.1, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 06 decembrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ, lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

d) dispoziţiile criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Din analiza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menţionat prevăzând doar condiţia ca excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia", adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine că excepţia de neconstituţionalitate adusă în discuţie este invocată în mod formal de către recurent, cererea sa fiind informă, fără a menţiona în concret articolele din C. proc. pen. a căror neconstituţionalitate o solicită, limitându-se la a indica doar că excepţia invocată se referă la textele de lege în baza cărora instanţa i-a respins cererea de recuzare.

Completul de 5 judecători reţine că cererea recurentului nu arătă în ce măsură dispoziţiile legale contestate corespund sau nu cu prevederile constituţionale şi care sunt implicaţiile declarării neconstituţionalităţii acestor dispoziţii asupra finalizării cauzei. Aşadar, instanţa nu poate realiza o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, se constată că textele de lege a căror neconstituţionalitate a fost invocată, nu se referă la un interes actual, acestea vizând critici cu privire la diferite instituţii procesual penale, care nu au aplicabilitate şi nici relevanţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2021.

GGC - ED