Peremption of revision request due to suspension for unjustified absence without request for judgment in absentia

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 6544 din 3 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, a fost constatată perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2439 din 11 iunie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivare, instanţa a reţinut că la termenul de judecată din 21 februarie 2019 s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

La termenul de judecată din 31 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus respingerea cererii de repunere pe rol formulate de revizuentă şi a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei dispuse prin încheierea din 21 februarie 2019, reţinând că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor.

Ulterior, revizuenta a formulat o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, depunând şi dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru repunere pe rol în cuantum de 50 de RON.

Prin încheierea din 22 octombrie 2020, Înalta Curte a respins cererea revizuentei de repunere a cauzei pe rol, reţinând că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor şi a repus cauza pe rol din oficiu în vederea discutării excepţiei perimării cererii de revizuire, acordând termen în acest sens la 3 decembrie 2020.

Asupra excepţiei perimării, Înalta Curte a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Reţinând că în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., republicat, instanţa a aplicat dispoziţiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., republicat şi a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2439 din 11 iunie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 253 alin. (2) şi art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

A susţinut că nici pârâta B., nici pretinsul său tată nu ar avea cetăţenie română, chestiune care reiese din înscrisurile aflate la dosar.

A criticat soluţia instanţei, care, deşi a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentă, totuşi a repus cauza pe rol şi a reţinut perimarea. Apreciază acest fapt nelegal, cu atât mai mult cu cât instanţele nu au soluţionat cauza pe fondul litigiului, ci doar procedural.

3. Apărările părţilor

Recurenta a depus note scrise.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că recurenta susţine greşita aplicare a normelor procedurale referitoare la perimare, critică ce poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsele neregularităţi invocate de recurent nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

În cauză, prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei nr. 2439 din 11 iunie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere lipsa nejustificată a părţilor.

La termenul de judecată din 31 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus respingerea cererii de repunere pe rol formulate de revizuentă şi a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei dispuse prin încheierea din 21 februarie 2019, reţinând că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor.

Ulterior, revizuenta a formulat o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, care a fost respinsă prin încheierea din 22 octombrie 2020, reţinându-se că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor. Prin aceeaşi încheiere s-a repus cauza pe rol din oficiu în vederea discutării excepţiei perimării cererii de revizuire, acordându-se termen la 3 decembrie 2020, când s-a pronunţat decizia recurată.

Înalta Curte reţine că este legală măsura instanţei de revizuire de respingere a celor două cereri de repunere pe rol formulate de revizuentă, câtă vreme suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Ca urmare, pentru ca instanţa să repună cauza pe rol, era necesar ca, prin cererea de repunere pe rol, să se solicite totodată şi judecarea cauzei în lipsă, cum legal s-a reţinut prin decizia recurată.

Această condiţie se deduce din conţinutul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "judecătorul va suspenda cauza, când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Astfel, o cerere de repunere a cauzei pe rol prin care nu se solicită şi judecarea cauzei în lipsă nu are finalitate juridică, pentru că instanţa nu poate reţine cauza în pronunţare fără să existe la dosar o solicitare în acest sens de la părţi.

Recurenta susţine că cererea sa de repunere pe rol a fost respinsă, dar, la aceeaşi dată, instanţa ar fi repus cauza pe rol, din oficiu, acordând termen pentru discutarea perimării, ceea ce ar fi nelegal.

Această critică este nefondată.

Aşa cum s-a arătat mai sus, este corectă măsura de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, câtă vreme pricina s-a suspendat pentru lipsa părţilor, iar prin cererea formulată nu se solicită judecarea cauzei în lipsă.

Prin soluţia de respingere a celor două cereri de repunere pe rol nu a fost întrerupt sau suspendat cursul perimării cauzei. Ca urmare, instanţa de revizuire a repus cauza pe rol din oficiu, pentru a verifica îndeplinirea condiţiilor sancţiunii perimării, respectiv pentru a se constata s-a împlinit termenul de perimare.

Cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, instanţa de revizuire, după repunerea cauzei pe rol, a acordat un nou termen de judecată, pentru când a dispus citarea părţilor cu menţiunea că se va discuta excepţia perimării cauzei.

Cum revizuenta nu a făcut dovada întreruperii sau suspendării termenului de perimare, cu respectarea art. 416 C. proc. civ. mai sus citat, s-a reţinut îndeplinirea condiţiilor perimării cauzei.

Faţă de aceste aspecte, reţinând că nu sunt fondate criticile recurentei şi că decizia recurată este legală, Înalta Curte va respinge, ca atare, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 6544 din 3 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.

GGC - ED