Inadmissibility of appeal against final complaint decision under Article 4251(7) CPC

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 53 din data de 19 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2020.

În esenţă, pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, prin încheierea din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Suceava şi trimiterea acesteia la preşedintele secţiei penale pentru a dispune potrivit competenţelor legale ce îi revin. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea ei şi rejudecarea fondului cauzei.

II. Prin Decizia nr. 297 din 6 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 53 din data de 19 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că, împotriva Deciziei penale nr. 53 din data de 19 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorului nu îi este recunoscută nicio cale de atac întrucât este o hotărâre nesupusă vreunei căi de atac, contestaţia declarată fiind inadmisibilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 53 din data de 19 martie 2021, contestatorul A. a formulat contestaţie.

În cererea scrisă, depusă la dosarul cauzei, A. a făcut trimitere la Decizia nr. 188 din data de 23 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava. De asemenea, a precizat că decizia atacată a fost pronunţată în dosarul nr. x/2020.

III. Prin Decizia nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 53 din 19 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, secţia penală a reţinut, în esenţă, că prin cererea scrisă, depusă la dosarul cauzei, A. a făcut trimitere la Decizia nr. 188 din data de 23 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava. De asemenea, a precizat că decizia atacată a fost pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte a constatat, aşa cum şi Curtea de Apel Suceava a precizat, că Decizia nr. 188 din data de 23 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava nu vizează contestatorul A.. Astfel, în lipsa indicării corecte a deciziei atacate şi, neexistând alte informaţii utile care să facă posibilă identificarea unei alte decizii, Înalta Curte, secţia penală a examinat soluţiile pronunţate în dosarul nr. x/2020, indicat de contestator în cererea formulată în scris.

Secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că, în cauza 976/334/2020, prin încheierea din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Suceava şi trimiterea acesteia la preşedintele secţiei penale pentru a dispune potrivit competenţelor legale ce îi revin. Împotriva acestei încheieri, A. a exercitat cale de atac, care a fost respinsă, de Curtea de Apel Suceava prin Decizia penală nr. 53 din data de 19 martie 2021, întrucât încheierea nu poate fi atacată pe cale separată, ci numai odată cu sentinţa care soluţionează fondul cauzei. Împotriva acestei din urmă decizie, contestatorul a exercitat din nou calea de atac a contestaţiei care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 297 din 6 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, motiv pentru care a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către contestatorul A..

IV. Împotriva Deciziei nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 14 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva Deciziei penale nr. 53 din data de 19 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., "contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac".

Faţă de dispoziţiile legale, Decizia nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunţată de Înalta de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 478 din data de 12 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM