Inadmissibility of appeal against final ruling on criminal proceedings duration under Art. 4886(7) CPP

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:

Prin încheierea nr. 511 din data de 15 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă contestaţia privind durata procesului, formulată de contestatorul A. cu referire la dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi a reţinut că, în cauză, contestatorul a arătat că formulează contestaţie privind durata procesului penal împotriva încheierii din data de 29.09.2020, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Totodată, contestatorul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti în ceea ce îl priveşte, apreciindu-le ca fiind nelegale şi netemeinice, susţinând că, prin respectivele soluţii, s-a urmărit tergiversarea cauzelor în care a avut calitatea de parte.

Analizând contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A., Înalta Curte, secţia penală a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia.

Prealabil, s-a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 4882 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală este instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze, ca instanţă ierarhic superioară celei pe rolul căreia se află cauza la care se referă contestaţia privind durata procesului penal.

Prin raportare la dispoziţiile art. 4881 alin. (1) C. proc. pen., care prevăd că "dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii", instanţa a subliniat că pentru a fi formulată o contestaţie la durata procesului penal, este necesar ca activitatea de judecată să fie în desfăşurare, adică să existe o cauză pendinte, aflată pe rolul unei instanţe de judecată.

Secţia penală a Înaltei Curţi a reţinut că, în speţa de faţă, contestatorul a formulat contestaţia privind durata procesului penal cu privire la dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, care a fost soluţionat prin încheierea pronunţată la data de 29.09.2020.

Prin urmare, neexistând o procedură aflată pe rol, a cărei accelerare să fie solicitată, aşa cum prevăd dispoziţiile anterior menţionate, secţia penală a Înaltei Curţi a constatat că, în cauză, contestaţia privind durata procesului penal este lipsită de obiect.

Împotriva încheierii nr. 511 din data de 15 decembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 14 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În mod concret, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că a fost sesizat cu contestaţia formulată de A. împotriva încheierii nr. 511 din data de 15 decembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia penală prin care a fost respinsă contestaţia privind durata procesului penal, cu referire la dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Contestaţia privind durată procesului penal este reglementată de dispoziţiile art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., "încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac".

Prin urmare, conform dispoziţiilor legale precitate, se constată că A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 511 din data de 15 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 511 din data de 15 decembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM