Petitioner’s serial challenge appeal barred: inadmissible for contravening finality rule, costs awarded.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 17 din data de 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 27 din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În esenţă, pentru a dispuse astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că petentul A. a formulat cale de atac împotriva încheierii nr. 27 din 13 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, prin care a fost anulată cererea având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin urmare, în condiţiile în care contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive pronunţate de Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă calea de atac formulată de contestatorul A..

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestaţie.

II. Prin Decizia nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 17 din data de 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a instanţei supreme a reţinut, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.

Faţă de aceste dispoziţii legale, prin decizia contestată în cauză, nr. 17 din data de 3 februarie 2021, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 27 din data de 13.01.2021 a Tribunalului Suceava.

Prin urmare, s-a constatat că această contestaţie a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive, respectiv împotriva Deciziei penale nr. 17 din data de 3.02.2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în concret, în cauză fiind formulată succesiv calea de atac a contestaţiei împotriva unor hotărâri definitive.

Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...).

Prin urmare, conform dispoziţiilor legale precitate, s-a constatat că petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii definitive, învestind Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

III. Împotriva Deciziei nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 11 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva Deciziei penale nr. 17 din data de 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., "contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac".

Faţă de dispoziţiile legale, Decizia nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunţată de Înalta de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 399 din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM