Appeal against challenge-to-proceedings-duration ruling in concluded criminal case inadmissible; final decision not subject to further remedy, costs awarded to state.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:

I. Prin încheierea nr. 45 din data de 28 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4885 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de petentul A. cu privire la dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În esenţă, pentru a dispuse astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava cu privire la care petentul A. a formulat prezenta contestaţie privind durata procesului penal, a avut ca obiect "plângere soluţii de urmărire/netrimitere judecată - art. 340 noul C. proc. pen..", stadiul procesual fiind revizuire, dosar soluţionat prin Sentinţa penală nr. 323 din 2.12.2019, prin care s-a respins, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Încheierea nr. 245 din 4.10.2019 în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

Astfel, Curtea de Apel Suceava a constatat că petentul A. a formulat contestaţie privind durata procesului penal cu privire la dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, după pronunţarea Sentinţei nr. 323 din 2.12.2019.

În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia existenţei unui proces penal în curs, dosarul fiind soluţionat, în baza art. 4885 C. proc. pen., instanţa a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de petentul A., cu privire la dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat contestaţie.

II. Prin Decizia nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 45 din data de 28 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a instanţei supreme a reţinut, în esenţă, că obiectul căii de atac îl constituie Încheierea nr. 45 din data de 28 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A..

Potrivit dispoziţiilor art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, conform dispoziţiilor legale precitate, s-a constatat că A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, petentul a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege.

Înalta Curte, secţia penală a constat că petentului nu îi este recunoscută calea de atac, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.

III. Împotriva Deciziei nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 11 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

În aceste condiţii, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare şi cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva încheierii nr. 45 din data de 28 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Or, Decizia nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunţată de Înalta de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Decizie nr. 396 din data de 16 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM