Timeliness of Revision Request During State of Emergency: Interruption and Suspension of Procedural Deadlines

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1255 din 2 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani împotriva Deciziei nr. 89 din 24 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, ca tardivă.

Pentru pronunţarea soluţiei mai sus-menţionate, instanţa de revizuire a reţinut considerentele redate în cele ce urmează.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, revizuentul a invocat contrarietatea între Decizia civilă nr. 89 din 24 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, şi Decizia civilă nr. 775 din 29 octombrie 2019 pronunţată tot de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Instanţa de revizuire a reţinut, aşadar, că ultima hotărâre rămasă definitivă este Decizia nr. 89 din 24 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri formulată de revizuent a fost înregistrată la instanţă la data de 18 mai 2020 .

Calcul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) C. proc. civ. - când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, instanţa de revizuire a reţinut că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre este data pronunţării Deciziei civile nr. 89 de către Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv 24 februarie 2020, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-ar fi împlinit la data de 26 martie 2020.

În conformitate cu raţionamentul anterior prezentat, instanţa de revizuire a constatat că termenul de declarare a căii extraordinare de atac s-a împlinit la data de 26 martie 2020, astfel că formularea la data de 18 mai 2020 a cererii de revizuire a fost realizată cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

Având în vedere cele constatate, instanţa de revizuire a respins, ca tardivă, cererea de revizuire.

2. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii de la punctul 1 de mai sus a formulat recurs revizuentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, solicitând ca, în temeiul art. 513 alin. (6), art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 485 C. proc. civ., să se dispună: (i) admiterea recursului; (ii) să se constate faptul că excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire este nefondată; (iii) în cazul rejudecării, să se dispună admiterea cererii de revizuire formulate şi anularea, în parte, a Deciziei nr. 89/24.02.2020 din Dosarul nr. x/2018, în ceea ce-i priveşte pe intimaţii A., B., C., D., dat fiind că această din urmă hotărâre definitivă încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 775/29.10.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în ceea ce priveşte admiterea acţiunii cu privire la diferenţele salariale reprezentate de compensaţia corespondentă sporului de fidelitate (20%); (iv) reducerea proporţională a cheltuielilor de judecată acordate acestora şi restituirea sumei rezultate.

Recurentul critică decizia pronunţată de instanţa de revizuire pentru interpretarea greşită a textului legal ce reglementează întreruperea termenelor de exercitare a căilor de atac din cuprinsul Decretului nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi al Decretului nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României.

În temeiul actelor normative mai sus-menţionate, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României, a fost instituită starea de urgenţă, perioadă în care, în ceea ce priveşte termenele pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, au fost în vigoare dispoziţii derogatorii de la normele generale.

Potrivit art. 41 din Decretul nr. 195/16.03.2020 "Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile".

De asemenea, alin. (7) şi alin. (8) ale art. 42 din acelaşi act normativ prevăd:

"(7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă.

(8) După încetarea stării de urgenţă, judecarea proceselor prevăzute la alin. (6) se reia din oficiu. în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă, instanţa de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată şi citarea părţilor."

Totodată, conform art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/14.04.2020, "(12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă."

Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate cu situaţia de fapt reţinută de instanţa de revizuire la pronunţarea asupra cererii de revizuire - anume că ultima hotărâre a rămas definitivă la data de 24.02.2020, dată de la care curge termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire -, intervenirea stării de urgenţă de la data de 16.03.2020 până la data de 14.05.2020, precum şi formularea, de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, a cererii de revizuire la 18.05.2020, în opinia recurentului, rezultă că nu a fost depăşit termenul de formulare a cererii de revizuire. Aceasta întrucât, potrivit prevederilor legale de mai sus, curgerea termenelor a fost întreruptă, iar de la data încetării stării de urgenţă a început să curgă un alt termen de decădere având aceeaşi durată, în interiorul căruia Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani a formulat cererea de revizuire.

În continuare, recurentul formulează apărări cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, pentru cazul admiterii recursului şi al rejudecării cererii de revizuire.

De asemenea, recurentul arată că, deşi în dispozitivul hotărârii atacate cu recurs se menţionează că aceasta este definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ. "(6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători.", astfel că recursul ce formează obiectul prezentei cauze este formulat în mod legal, în conformitate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi, prin care a fost respinsă, ca tardiv introdusă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că apărările formulate de recurent în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu, în realitate, motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate ca atare.

Aşa cum s-a arătat la punctul 1 de mai sus, prin hotărârea atacată, s-a reţinut faptul că art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire, instituie un termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care în cazul de faţă curge de la data pronunţării Deciziei nr. 89 din 24 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, dedusă judecăţii, a fost formulată de revizuent la data de 18 mai 2020, instanţa de revizuire apreciind însă, în mod eronat, faptul că cererea ar fi fost introdusă cu depăşirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care s-ar fi împlinit, în cauză, la 26 martie 2020.

Înalta Curte constată aplicabilitatea, în cauză, a dispoziţiilor speciale, derogatorii de la dreptul comun, cuprinse în art. 42 alin. (6) şi alin. (7) din Decretul nr. 195/16.03.2020 pentru instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în M. Of. nr. 212 din 16 martie 2020, precum şi a dispoziţiilor art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în M. Of. nr. 311 din 14 aprilie 2020,.

Astfel, potrivit:

- art. 42 alin. (6) şi alin. (7) din Decretul nr. 195/16.03.2020:

"(6) În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgenţă instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop. (7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă"

- art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/14.04.2020, "(12) Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanţei competente după încetarea stării de urgenţă".

Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale precitate, rezultă faptul că termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri - respectiv data pronunţării Deciziei nr. 89 din 24 februarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, -, termen care a început să curgă înaintea instituirii stării de urgenţă pe teritoriul României, a fost întrerupt la data de 16 martie 2020, data intrării în vigoare a dispoziţiilor Decretului nr. 195/16.03.2020.

Întreruperea menţionată anterior a luat sfârşit la data de 14.05.2020, ca urmare a încetării stării de urgenţă pe teritoriul României, la expirarea celor 30 de zile de prelungire a acesteia prin Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României. De la această dată a început să curgă un nou termen de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale derogatorii instituite prin Decretul nr. 195/16.03.2020 şi prin Decretul nr. 240/14.04.2020, Înalta Curte reţine că cererea de revizuire formulată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, la data de 18 mai 2020, este introdusă cu respectarea termenului legal.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani împotriva Deciziei nr. 1255 din 2 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2020, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani împotriva Deciziei nr. 1255 din 2 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2020.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - ED