Contestation against final decision rejecting motion to set aside declared inadmissible for lack of legal basis
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Complete Bench of 5 Judges) dismissed as inadmissible the final appeal (contestation) filed by the applicant against a decision that had rejected a previous motion to set aside an earlier dismissal of an appeal, ordering the applicant to pay 200 RON in judicial costs; this decision confirms the finality of the prior rulings in a procedural dispute initiated when a person filed a complaint regarding judicial acts by prosecutors, which was initially dismissed as inadmissible by a pretrial judge, triggering a sequence of unsuccessful attempts to revive or challenge these decisions through revision, standard appeals, and extraordinary motions to set aside. The court held that the applicant’s final challenge was inadmissible because it targeted a definitive judgment that was not subject to any ordinary or extraordinary means of appeal under the law, violating the principle of legality of appeals and the uniqueness of appellate paths; the decisive legal basis was Article 4251 of the Code of Criminal Procedure, which permits a contestation only when expressly provided by law, and Article 431 regarding the limited scope of extraordinary appeals, establishing that attempts to exercise rights through unregulated procedural avenues constitute an inadmissible sanction for procedural error.
Legislator headnote
AI generatedart. 289 alin. (9) din C. proc. pen, art. 297 alin. (1) din C. pen, art. 269 din C. pen, art. 459 din C. proc. pen, art. 459 alin. (7) din C. proc. pen, art. 4251 din C. proc. pen; Contestation against final decision rejecting motion to set aside declared inadmissible for lack of legal basis: The court held that the applicant’s final challenge was inadmissible because it targeted a definitive judgment that was not subject to any ordinary or extraordinary means of appeal under the law, violating the principle of legality of appeals and the uniqueness of appellate paths; the decisive legal basis was Article 4251 of the Code of Criminal Procedure, which permits a contestation only when expressly provided by law, and Article 431 regarding the limited scope of extraordinary appeals, establishing that attempts to exercise rights through unregulated procedural avenues constitute an inadmissible sanction for procedural error.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain legal ground cited in the dispositive for dismissing the contestation as inadmissible because it was filed against a final decision not susceptible to appeal.
Provision cited in the dispositive to impose judicial costs on the contestator.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2021
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor reţine următoarele:
I. Prin încheierea penală nr. 79 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 86/II/2/2018 din data de 4 iulie 2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a ordonanţei nr. 100/P/2018 din data de 19 iunie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Prin aceeaşi încheiere, în temeiul art. 289 alin. (9) din C. proc. pen., s-a dispus trimiterea plângerii formulate de petentul A. împotriva doamnei Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, B., sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., şi favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 din C. pen., spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.
Împotriva încheierii penale nr. 79 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat cerere de revizuire.
II. Prin încheierea penală nr. 155 din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 459 alin. (5) şi (7) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 79 din data de 12 noiembrie 2018, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosar nr. x/2018.
Împotriva încheierii penale nr. 155 din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, A. a formulat din nou cerere de revizuire.
III. Prin sentinţa penală nr. 4 din data de 10 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 155 din data de 20 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava.
Împotriva sentinţei penale nr. 4 din data de 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a declarat o cale de atac intitulată "recurs-cale de atac odată cu fondul cauzei, cerere de revizuire în materie penală a cauzei".
IV. Prin decizia penală nr. 138 din data de 25 februarie 2020, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x, s-a respins ca inadmisibilă calea de atac declarată de revizuent.
Pentru a dispune astfel, secţia penală a instanţei supreme a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
Prin urmare, s-a constatat că revizuentul a declarat cale de atac împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă, după analiza admisibilităţii în principiu, o cerere de revizuire formulată împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă o altă cerere de revizuire, încheiere care nu era supusă niciunei căi de atac, astfel că nici sentinţa prin care a fost soluţionată calea de atac nu este supusă niciunei căi de atac.
Astfel fiind, instanţa supremă a apreciat că revizuentul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textului legal menţionat şi, ca atare, nu este admisibilă, potrivit dreptului comun.
Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat contestaţie.
V. Prin decizia penală nr. 224 din data de 16 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 138 din data de 25 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
De asemenea, că potrivit art. 550 alin. (1) raportat la art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile penale pentru care legislaţia procesual penală nu a prevăzut calea ordinară de atac a contestaţiei sau a apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii la data la care au rămas definitive, ele neputând fi atacate ulterior.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că petentul a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei penale nr. 138 din data de 25 februarie 2018, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă şi nesusceptibilă a fi reformată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, în condiţii nereglementate de C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 224 din data de 16 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..
VI. Prin decizia penală nr. 37 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 224 din data de 16 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme a reţinut că, examinând în principiu contestaţia în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., se constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
Prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, s-au arătat următoarele: contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive prin care se soluţionează fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii unei căi extraordinare de atac, pronunţate cu încălcarea normelor procesual-penale.
Analizând cererea de contestaţie în anulare formulată în cauză, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a constatat că nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de lege, contestatorul înţelegând să formuleze contestaţie în anulare împotriva unei decizii pronunţate în calea de atac a apelului declarat împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 4 din data de 10 ianuarie 2020, hotărârea atacată nefiind una supusă contestaţiei în anulare.
Pe cale de consecinţă, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 224 din data de 16 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
VII. Împotriva deciziei penale nr. 37 din data de 25 ianuarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 25 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:
Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care pot fi exercitate.
Conform dispoziţiilor art. 4251 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În mod concret, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petent împotriva deciziei penale nr. 224 din data de 16 noiembrie 2020, pronunţate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020 prin care a fost respinsă o altă contestaţie formulată de acelaşi petent.
Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 37 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 37 din data de 25 ianuarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.