Revision for contradictory judgments barred where salary claims lack identity of parties

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 238 din 4 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 2709 din 12 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii B. în numele membrilor de sindicat, C., D. şi alţii.

În motivare, s-a reţinut că nu există identitate de părţi în cauzele invocate de revizuentă.

Astfel, primul litigiu, soluţionat prin Decizia nr. 197 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a avut ca părţi: E. în numele reclamanţilor F., G., şi alţii, în contradictoriu cu pârâta A. Timişoara.

Cel de al doilea litigiu, soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 2709/2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a avut ca părţi: B. în numele reclamanţilor C., D. şi alţii şi pârâtă A.

Instanţa a reţinut că argumentele ce stau la baza promovării prezentei căi de atac au vizat aspecte de practică neunitară cu privire la fondul litigiului, având ca obiect drepturi de natură salarială, argumente ce nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat recurs, indicând motivele de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Revizuenta a susţinut că instanţa a aplicat greşit normele de drept material, întrucât există două decizii definitive potrivnice (una pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, cealaltă de către Curtea de Apel Piteşti), în două dosare diferite, în care societatea revizuentă are calitatea de pârâtă.

A arătat că, la 27 martie 2019, Curtea de Apel Timişoara, a respins prin Decizia civilă nr. 197/2019 apelul formulat de către I. împotriva Sentinţei civile nr. 1511 din 09.011.2018, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta intimată A. Timişoara, având ca obiect drepturi băneşti.

Ulterior datei pronunţării deciziei mai sus menţionate, la 12 octombrie 2020, prin Decizia civilă nr. 2709/2020, a cărei anulare se solicită, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de către I. împotriva Sentinţei civile nr. 169 din 21.02.2020 pronunţate de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu revizuenta intimata, având ca obiect drepturi băneşti.

În raport de aceste două dosare, revizuenta a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat, cum este reglementată de art. 431 C. proc. civ., întrucât instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a omis să observe că ambele litigii au aceleaşi părţi, că obiectul cauzelor este identic, având acelaşi temei juridic al dreptului valorificat prin cerere.

Revizuenta a detaliat parcursul celor două dosare, apreciind că autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres în considerentele hotărârilor şi nu vizează doar considerentele decisive, ci şi considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecăţii în mod incidental, a cărei rezolvare nu se va regăsi aşadar, în dispozitivul hotărârii, invocând art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

3. Procedura de filtrare a recursului

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din acelaşi cod, întrucât procesul a fost început la 6 februarie 2018, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 4 octombrie 2021, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către toate părţile.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de A. Timişoara împotriva Deciziei nr. 238 din 4 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, şi a acordat termen de judecată la 17 ianuarie 2022.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de recurentă se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât se susţine că instanţa de revizuire a aplicat/interpretat greşit cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, încălcând astfel normele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Faţă de aceste aspecte, se constată că pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. este formal indicat, câtă vreme recurenta nu indică ce norme de drept material ar fi aplicat greşit instanţa.

Recurenta consideră că instanţa de revizuire a aplicat şi interpretat greşit normele de procedură civilă, fiindcă există tripla identitate între cele două hotărâri menţionate în cererea de revizuire, care erau vădit contradictorii.

Aceste susţineri sunt nefondate şi nu pot fi reţinute.

Prin reglementarea cuprinsă în art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că:

"Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", legiuitorul a urmărit să concretizeze şi pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior.

Reglementarea ipotezei de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a impus, de asemenea, pentru a înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat.

În acest caz, s-a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din interpretarea logică, teleologică şi sistematică a celor două norme procedurale, rezultă că, pentru admisibilitatea revizuirii în temeiul textului menţionat, cele două hotărâri pretins potrivnice trebuie să fie pronunţate în cauze identice (identitate stabilită cumulativ pe baza celor trei elemente: părţi, obiect şi cauză).

Examinând prin prisma acestor consideraţii teoretice speţa, se constată, contrar susţinerilor recurentei, că instanţa de revizuire, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, în mod corect a reţinut că, în ceea ce priveşte hotărârile potenţial potrivnice în opinia revizuentei, nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanţei de revizuire, Înalta Curte reţine la rândul său, că Dosarul nr. x/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş a avut ca obiect cererea formulată de reclamantul E. în numele reclamanţilor F., G., H. şi alţii, în contradictoriu cu A., referitoare la obligarea pârâtei la achitarea deferenţei de drepturi salariale pentru fiecare reclamant, pentru perioada 01.01.2015 - 01.06.2015, corespunzător coeficientului de ierarhizare 1 de 1.100 RON, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor neachitate şi actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie.

Această acţiune a fost respinsă, ca nefondată, prin Sentinţa nr. 1511 din 9 noiembrie 2018 a Tribunalului Timiş.

Prin Decizia nr. 197 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei amintite anterior.

Cel de al doilea litigiu a avut ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 6 februarie 2018, sub nr. de dosar nr. x/2018, părţi fiind E., prin J., în calitate de lider de sindicat în numele reclamanţilor: C., D. şi alţii, în contradictoriu cu pârâta A.

Cererea de chemare în judecată a avut trei capete de cerere, prin care s-a solicitat:

- obligarea pârâtei la achitarea diferenţei de drepturi salariale la care este îndreptăţit fiecare reclamant pentru perioada 01.01.2015 - 01.06.2015 corespunzător coeficientului de ierarhizare 1 de 1.100 RON cuvenit, la care să se adauge toate sporurile şi celelalte adaosuri restante;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor neachitate, de la data la care erau datorate şi până la data plăţii efective;

- actualizarea sumelor restante cuvenite cu rata indicelui inflaţiei de la data scadentei şi până la data plăţii efective.

Prin Sentinţa civilă nr. 169 din 21 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vâlcea a respins acţiunea formulată de reclamantul E., în numele reclamanţilor-membri de sindicat, ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 2709 din 12 octombrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis apelul formulat de B. în numele membrilor de sindicat, reclamanţii C., D. şi alţii împotriva Sentinţei civile nr. 169 din 21 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a schimbat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a diferenţelor de drepturi, rezultate din aplicarea coeficientului 1 de salarizare de 1.100 RON, pe perioada 01.01.2015 - 01.06.2015, actualizate în raport de indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data scadenţei drepturilor şi până la plata efectivă.

Aşadar, cum s-a reţinut şi în decizia recurată, condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între hotărârile pretins a fi contradictorii nu există identitate de părţi, întrucât într-unul din litigii figurează ca reclamant E., iar în celălalt B., criticile recurentei pe acest aspect fiind nefondate.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de "A." SA împotriva Deciziei nr. 238 din 4 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.

GGC - ED