Proportionality of Precautionary Seizure Measures Under Art. 2502 CPP in Corruption and Money Laundering Cases Involving State Land Restitution

Asupra contestaţiilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, printre altele, a menţinut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală şi de judecată în primă instanţă asupra bunurilor imobile indisponibilizate în vederea restabilirii situaţiei anterioare şi asupra bunurilor imobile şi mobile (sume de bani), în limitele valorice stabilite prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A constatat că, prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale apelantului persoană interesată A. până la concurenţa sumei de 213.835,89 RON, măsură ce vizează şi indisponibilizarea prin poprire a sumei de 75.196,82 RON, obţinută în urma deciziei de expropriere nr. x din 18 mai 2020, asupra imobilului situat în Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, având CF x, nr. cadastral x, parcela x, lot. 2, în suprafaţă de 23000 mp., proprietatea numiţilor B. şi A..

A ridicat măsura sechestrului asigurător instituită asupra cotei devălmaşe din imobilele înscrise în CF x - C1- U16/Constanţa şi CF xNăvodari aparţinând apelantei inculpate C., dispusă prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa şi menţinută prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi a menţinut ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituite asupra cotei devălmaşe din bunurile imobile înscrise în cărţile funciare cu numerele 103713/Corbu, 100027-C1-U18/Năvodari, 100300-C1-U22/Năvodari, 108795/Năvodari, 103754/Corbu aparţinând inculpatului D., dispuse prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa.

A respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către apelanta inculpată C. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A dispus efectuarea unei adrese către ANABI pentru deschiderea unor subconturi în moneda RON/EURO/USD pe numele apelantei inculpate C. şi a apelanţilor persoane interesate E., F., G., H., I. (n. 1944), J., K., A., L., M. şi N..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în esenţă, s-au dispus următoarele:

a) - inculpatul O. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 19.10.2010), abuz în serviciu în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 2481 alin. (1) raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 16 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (faptă din 23.07.2012), tentativă la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 20 din C. pen. din 1969 raportat la art. 2481 alin. (1) raportat la art. 248 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, art. 16 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen. (faptă din 20.12.2012), constituirea unui grup infracţional organizat prevăzute art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 2011), abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă din 01.09.2010-21.05.2014) şi a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată şi continuată (faptă din perioada 19.07.2010 - 17.10.2011).

b) - inculpatul P. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor în formă continuată prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 şi art. 5 din C. pen. (faptă din 23.07.2012), complicitate la tentativă la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art. 5 din C. pen. (faptă din 20.12.2012), constituirea unui grup infracţional organizat prevăzute art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 2011) şi a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (faptă din 15.05.2013).

c) - inculpata S.C. Q. S.R.L. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 şi art. 5 din C. pen. (faptă din 23.07.2012), complicitate la tentativă la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (faptă din 20.12.2012) şi constituirea unui grup infracţional organizat prevăzute art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din anul 2011) şi a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (faptă din 15.05.2013).

d). - inculpata R. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 19.10.2010) şi a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată (sentinţa nr. 10530/23.04.2010) şi de abuz în serviciu în formă calificată (sentinţa nr. 16736/22.06.2010).

e). - inculpata C. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzute art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 2011) şi a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu (titlu de proprietate nr. x/14.03.2011).

f). - inculpatul S. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzute art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din 2011) şi a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor (faptă din 16.04.2013).

g). - inculpatul D. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din perioada 22.05.2012-03.07.2013).

h). S-a luat act că persoana vătămată oraşul Năvodari nu s-a constituit parte civilă în cauză.

i). S-a făcut aplicarea art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., în esenţă, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul oraşului Năvodari a mai multor suprafeţe de teren şi s-au confiscat sume de bani reprezentând contravaloare terenuri;

j). În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor sechestrului asigurător dispuse prin ordonanţele nr. 178/P/2013 din data de 24.11.2014 şi nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 ale DNA - Serviciul Teritorial Constanţa asupra imobilelor aflate în proprietatea inculpaţilor O., S., C. şi S.C. Q. S.R.L. şi s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 asupra cotei devălmaşe din bunurile imobile aparţinând inculpatului D..

În baza art. 249 din C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra suprafeţelor de teren şi asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale inculpaţilor O., C. şi S.C. Q. S.R.L.; persoanelor interesate I., E., H., I., J., K., T. G., F., U., V., A., W., M., N., L., X. şi Y..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpaţii S.C. Q. S.R.L, O., P., S., C., R. şi persoanele interesate I. (ns. 1944), T., Z., A., V., U., E., AA., G., F., W., M., N., L., Y., BB., CC., I. (ns. 1962), H., J. şi K..

La dosarul cauzei, anterior termenului din 23 iunie 2021, au fost depuse mai multe cereri privind măsurile asigurătorii, respectiv:

a). Apelantul persoană interesată E. a depus o cerere prin care, în esenţă, a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii instituite faţă de toate bunurile mobile, imobile, conturi bancare, prezente şi viitoare până la concurenţa sumei de 666.753,78 RON, întrucât a apreciat că sunt dispuse în mod nelegal, fără a exista o individualizare, iar în subsidiar, restrângerea acestora exclusiv în raport cu suma statuată prin sentinţă şi consemnată voluntar în cuantum de 666.753,78 RON, la C.E.C., pentru dovedirea bunei sale credinţe.

În argumentare, s-a arătat că nu au fost instituite măsuri asigurătorii cu privire la terenul de 4,5 ha teren dobândit acum 10 ani şi, în calitate de dobânditor de bună-credinţă care a achiziţionat un procent dintr-un drept litigios, este obligat să suporte consecinţe deosebit de oneroase sau care afectează securitatea circuitului civil.

S-a susţinut că incidenţa dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) şi art. 249 din C. proc. pen. pot fi circumscrise în raport cu subiectul activ al unei infracţiuni, iar E. nu a săvârşit nicio infracţiune şi nu s-a reţinut în sarcina sa vreo participaţie.

În susţinerea cererii, au fost anexate documente constând în adrese, încheieri, extrase şi acte medicale.

b). Apelanta - intimată - inculpată C., prin cererea formulată a criticat modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa penală nr. 225/20.11.2020 şi a solicitat ridicarea măsurii asigurătorii până la concurenţa sumei de 701.128,41 RON, respectiv:

- anularea actelor de executare (procese-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile şi mobile) emise în dosarul de executare nr. x/2/2015 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi, a căror valoare excedează sumei de 701.128,41 RON;

- anularea încheierilor de carte funciară emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, prin care a fost notată măsura sechestrului asigurător asupra altor imobile decât cele în legătură cu care instanţa de judecată a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reîntoarcerea acestora în patrimoniul Oraşului Năvodari.

În subsidiar, a solicitat restrângerea actelor îndeplinite de organele care au adus la îndeplinire măsurile asigurătorii dispuse de instanţa de judecată, până la concurenţa sumei de 701.128,41 RON, ce reprezintă contravaloarea terenurilor vândute de către aceasta, terenuri intrate în patrimoniul său, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii asigurătorii nu mai subzistă.

Pentru a dispune instituirea măsurii sechestrului asigurător, limitată până la concurenţa sumei indicate, prima instanţă a avut în vedere suprafeţele de teren ce au făcut obiectul retrocedărilor frauduloase rezultate din titlul de proprietate x/14.03.2011, în scopul evitării înstrăinării terenurilor care fac obiectul restabilirii situaţiei anterioare, precum şi în vederea confiscării speciale a bunurilor.

După pronunţarea hotărârii judecătoreşti, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse, la data de 7 decembrie 2020, i-au fost comunicate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi procese-verbale de sechestru asigurător din 26 noiembrie 2020 emise de către organul de executare în dosarul de executare nr. 3743/2/2015.

De asemenea, s-a menţionat că, la aceeaşi dată, i s-a adus la cunoştinţă indisponibilizarea sumelor băneşti existente, precum şi a celor viitoare provenite din încasările în conturile în RON şi/sau valută deschise la terţii popriţi DD. S.A., EE. S.A., FF. S.A.., GG. S.A.., HH. S.A. şi II. S.A., precum şi a sumelor de bani deţinute şi/sau datorate subsemnatei, cu orice titlu, de către terţul poprit JJ. S.R.L. Urmare a acestei popriri, DD. S.A. i-a indisponibilizat suma de 518.543,57 RON din contul bancar x şi suma de 37.479,00 euro (echivalentul în euro a restului de 182.585,43lei - până la concurenţa sumei de 701.129 RON) din contul bancar x.

În consecinţă, a precizat că organul de executare trebuia să indisponibilizeze, prin sechestru sau prin poprire, doar bunuri, disponibilităţi băneşti sau creanţe în limita valorii măsurii asigurătorii, de 701.129 RON. Mai mult, a arătat că limita maximă a măsurii asigurătorii a fost atinsă din poprirea unui singur terţ - DD., ceea ce înseamnă că toate celelalte măsuri excedează limitei stabilite de către instanţa judecătorească şi, în consecinţă, sunt nelegale.

În virtutea principiului executării în natură a obligaţiilor, s-a susţinut că organul fiscal era obligat sa indisponibilizeze mai întâi sumele băneşti (măsura asigurătorie vizând o sumă bănească) şi numai în măsura în care disponibilităţile băneşti ar fi fost insuficiente ar fi putut continua să indisponibilizeze, prin sechestru sau poprire şi alte bunuri, de altă natură, cu atât mai mult cu cât valoarea bunurilor este variabilă în timp şi poate deveni insuficientă sau împovărătoare, după caz.

Deopotrivă, apelanta inculpată a precizat că, o altă instituţie care a încălcat dispoziţiile instanţei de judecată şi a realizat în mod nelegal notări ale măsurii sechestrului asigurător (cu pretextul că ar fi fost instituită prin sentinţa penală nr. 225/F/20.11.2020) în cartea funciară a unor imobile fără nicio legătură cu terenurile ce au făcut obiectul retrocedărilor frauduloase, a fost Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa.

S-a precizat că terenurile asupra cărora Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a dispus notarea măsurii sechestrului asigurător, provin dintr-un alt titlu de proprietate obţinut prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, respectiv 51530/19.01.1993 cuprinzând parcelele A166/1/1 şi A166/1/2, fără nicio legătură cu terenurile dezmembrate din titlul de proprietate nr. x/14.03.2011 - desfiinţat sau cu terenurile dezmembrate din acestea, pe care instanţa le-a identificat şi individualizat după numărul de carte funciară.

În concluzie, s-a arătat că limita maximă a măsurii asigurătorii a fost atinsă din poprirea unui singur terţ - DD., ceea ce înseamnă că toate celelalte sechestre şi popriri exced limitei stabilite de către instanţă şi, în consecinţă, sunt nelegale.

c). Apelanţii persoane interesate F., G., H., I. (n.1944), J., K., A. şi U., prin apărător, au solicitat în principal ridicarea măsurilor asigurătorii, iar în subsidiar, menţinerea acestora doar cu privire la conturile bancare, după cum urmează:

1. F. - asupra tuturor conturilor deschise la KK. S.A. până la concurenţa sumei de 373.509,96 RON;

2. G. - asupra contului x deschis la LL.-Agenţia Năvodari, până la concurenţa sumei de 373.509,96 RON;

3. H. - asupra contului x deschis la DD.-Agenţia Năvodari, până la concurenţa sumei de 166.911,29 RON;

4. I. (n.1944) - asupra contului x deschis la DD. S.A. - Agenţia Năvodari, până la concurenţa sumei de 166.911,29 RON;

5. J. - asupra contului x deschis la DD. S.A. - Agenţia Năvodari până la concurenţa sumei de 166.911,29 RON;

6. K. - asupra contului x deschis la DD.-Agenţia Năvodari până la concurenţa sumei de 166.911,29 RON;

7. A. - asupra conturilor x şi x deschise la HH. - Agenţia Năvodari, până la concurenţa sumei de 213.835,89 RON.

Au fost ataşate în susţinere, înscrisuri din care reiese soldul disponibil în conturile bancare, respectiv întinderea măsurilor asigurătorii instituite de ANAF.

În raport cu această situaţie, apelanţii au arătat că au depus în conturile bancare sumele necesare acoperirii măsurii asigurătorii dispuse de instanţă, tocmai pentru ca măsura respectivă să nu greveze şi asupra conturilor deschise la alte bănci şi asupra bunurilor imobile deţinute.

Cu toate acestea, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia generală executări silite cazuri speciale, Direcţia operativă de executare silită a înfiinţat popriri asigurătorii asupra disponibilităţilor băneşti prezente şi viitoare provenite din încasările zilnice asupra tuturor conturilor în RON şi/sau valută, veniturilor din pensii şi a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile proprietatea acestora.

S-a susţinut că sechestrul asigurător pus în practică de ANAF reprezintă o ingerinţă neproporţională şi nerezonabilă în viaţa apelanţilor persoane interesate, cu consecinţe grave asupra activităţii zilnice.

În plus, a precizat că indisponibilizarea unor valori atât de mari (şi fără niciun suport real) au produs deja consecinţe ireversibile asupra activităţilor care nu au putut fi îndeplinite, inclusiv imposibilitatea de a tranzacţiona bunurile respective şi nici măcar de a beneficia de sumele primite cu titlu de despăgubire, în urma exproprierii terenului din localitatea Mihail Kogălniceanu (A.).

Concluzionând, s-a susţinut că măsurile asigurătorii, luate în condiţii de incertitudine a acuzaţiei şi a presupusului prejudiciu, prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile şi imobile, la o valoare ce depăşeşte în unele cazuri de câteva zeci de ori valoarea sumei confiscate, apare ca excesivă şi în afara scopului prevăzut de lege pentru această măsură.

d). Apelanţii persoane interesate L., M. şi N., prin apărător, au solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 249 şi art. 2502 din C. proc. pen., ridicarea măsurilor asigurătorii sau restrângerea acestora exclusiv în raport cu suma stabilită prin sentinţă (în cuantum de 443462,16 RON).

S-a susţinut că măsurile asigurătorii dispuse nu mai subzistă, iar in subsidiar, să fie avută în vedere buna-credinţă a persoanelor interesate, precum şi efectele negative ale acestor măsuri asigurătorii dispuse de către ANAF, în bloc, fără nicio evaluare, fără nicio minimă atenţie, care au condus atât la blocarea conturilor bancare, cât şi la aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile deţinute.

În ceea ce priveşte persoanele interesate L. şi M., ANAF a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor din pensie până la concurenţa a 1/3 din aceasta, deşi prin blocarea conturilor şi instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile, s-a acoperit în integralitate presupusul prejudiciu, fapt ce pune în pericol existenţa de zi cu zi a acestora, respectiv procurarea de alimente, medicamente necesare şi plata utilităţilor.

În acest sens, s-a solicitat a se constata că măsurile asigurătorii dispuse faţă de toate bunurile mobile, imobile, conturi bancare, prezente si viitoare şi mai ales asupra veniturilor din pensie, până la concurenţa sumei de 443462,16 RON pentru L., M. şi N. sunt nelegale, apreciind că se impune ridicarea acestora.

În subsidiar, s-a solicitat restrângerea măsurilor asigurătorii exclusiv asupra sumelor şi bunurilor imobiliare prezente, renunţând la poprirea veniturilor viitoare deoarece sumele indicate în sentinţă pot fi acoperite din veniturile şi imobilele prezente.

S-a mai susţinut că, pe perioada urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti nu au existat instituite masuri asigurătorii. S-a subliniat calitatea acestora de terţi de bună-credinţă şi faptul că nu au fost întreprinse activităţi infracţionale şi nici nu a existat vreo înţelegere cu inculpaţii, astfel că măsura de confiscare a bunurilor şi desfiinţarea titlurilor de proprietate, este nelegală.

În consecinţă, s-a precizat că în situaţia în care nu se poate dispune ridicarea măsurilor asigurătorii, să se constate că organul de executare a indisponibilizat, prin sechestru sau prin poprire, bunuri, disponibilităţi băneşti sau creanţe în limita valorii măsurii asigurătorii, de 443462,16 RON, iar limita maximă a măsurii asigurătorii este atinsă din bunurile prezente, ceea ce înseamnă că toate celelalte popriri (venituri viitoare şi pensii) excedează limitei stabilite de către instanţa judecătorească şi, în consecinţă, sunt nelegale.

La termenul din 23 iunie 2021, s-a pus în discuţie verificarea din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., a măsurilor asigurătorii, soluţionarea contestaţiei formulate de apelanta inculpată C. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum şi a cererilor formulate de apelanţii persoane interesate E., F., G., H., I. (n. în 1944), J., K., A., U., L., M., N. şi apelanta inculpată C. privind ridicarea măsurilor asigurătorii.

La acelaşi termen de judecată a fost pusă în discuţie şi cererea formulată de Comisia pentru verificarea dreptului de proprietate privind terenul din localitatea Mihail Kogălniceanu jud. Constanţa, având CF x, nr. cadastral x, parcela x, lot. 2, în suprafaţă de 23000 mp., proprietatea numiţilor B. şi A., expropriat şi transferat din proprietatea acestora în domeniul public al statului, conform deciziei de expropriere nr. x din 18 mai 2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că se impune verificarea măsurilor asigurătorii sub aspectul subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii şi, pe cale de consecinţă, dispunerea menţinerii, restrângerii sau extinderii măsurilor, respectiv ridicarea acestora.

În cauză, prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 24 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, în baza art. 249 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 251 din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilului înscris în cartea funciară CF xNăvodari, aflat în proprietatea inculpatului O., până la concurenţa sumei de 104.988.896 RON.

Prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 24 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, în temeiul art. 249 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 251 din C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilelor înscrise în cărţile funciare CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari, aflate în proprietatea inculpatei S.C. Q. S.R.L., până la concurenţa sumei de 275509,6 RON.

Prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra cărţile funciare CF xNăvodari, CF xNăvodari CF xNăvodari şi CF xNăvodari aparţinând inculpatului S., până la concurenţa sumei de 7.791.627 RON.

Prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilelor înscrise în CF x-C1-U16/CONSTANŢA, CF xNAVODARI, CF xNĂVODARI, CF xNĂVODARI CF xNĂVODARI, CF xNĂVODARI aparţinând inculpatei C. până la concurenţa sumei de 34.258.210 RON.

Prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra cotei devălmaşe din bunurile imobile înscrise în CF xCORBU, CF x-C1-U18/NĂVODARI, CF x-C1-U22/NĂVODARI, CF xNĂVODARI, CF xCORBU aparţinând inculpatului D., până la concurenţa sumei de 2.269.510,00 RON.

Ordonanţele procurorului prin care s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpaţilor în vederea confiscării, au în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 (potrivit cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie), dispuse până la concurenţa sumelor indicate şi se regăsesc în volumul 60 al dosarului de urmărire penală 178/P/2013.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că motivul indisponibilizării avut în vedere de procuror la momentul luării măsurii asigurătorii poate suferi modificări, în cursul cercetării judecătoreşti, fiind posibil ca unele motive să nu mai subziste, caz în care se dispune ridicarea măsurii asigurătorii ca nemaifiind necesară, ori să sufere modificări, dacă s-ar constata în urma cercetării judecătoreşti, de pildă, că anumite bunuri indisponibilizate ar fi supuse confiscării speciale, în temeiul art. 112 din C. pen. ori în temeiul legilor speciale privind infracţiunile de corupţie şi de spălare a banilor.

Indisponibilizarea bunului supus sechestrului presupune că, odată luată măsura asigurătorie, inculpatul nu mai poate înstrăina sau greva bunurile sau veniturile supuse acesteia, astfel ca organul specializat să poată executa măsura confiscării, aplicată prin hotărârea de condamnare.

Pe lângă prevederile generale ale art. 249 din C. proc. pen., alte dispoziţii speciale cu privire la obligativitatea luării măsurilor asigurătorii sunt incluse şi în legea privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi în legea pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, iar printre infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze se regăsesc şi astfel de infracţiuni.

Măsurile asigurătorii se menţin dacă sunt necesare şi proporţionale cu scopul urmărit. În cauză, măsura sechestrului asigurător s-a dispus în scopul evitării înstrăinării terenurilor care fac obiectul restabilirii situaţiei anterioare, precum şi în vederea confiscării speciale. Scopul măsurii asigurătorii dispuse în vederea confiscării este acela de a asigura că anumite categorii de bunuri rămân în patrimoniul unei persoane, urmând a fi trecute în patrimoniul statului în condiţiile în care se dispune luarea măsurii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constată că, în cauză, este îndeplinită condiţia proporţionalităţii dată de natura infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii şi condiţia necesităţii de a asigura o eventuală confiscare specială şi restabilirea situaţiei anterioare.

Dosarul este în curs de soluţionare în apel, iar durata de soluţionare a cauzei nu a depăşit un termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei, numărul părţilor, ce implică diversitatea probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Deşi sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală nu este definitivă, instanţa de apel a considerat că nu poate ignora această hotărâre, care a pronunţat soluţii de condamnare a inculpaţilor O., P., S., C. şi S.C. Q. S.R.L., în condiţiile în care, a fost pronunţată după administrarea unui probatoriu complex.

În consecinţă, văzând şi soluţia pe latură penală (de condamnare), dar şi soluţia pe latură civilă (de confiscare a sumelor de bani reprezentând contravaloare terenuri şi de restabilire a situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul oraşului Năvodari a suprafeţelor de teren) care au determinat instanţa de fond să menţină măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale relativ la bunurile imobile indisponibilizate în vederea restabilirii situaţiei anterioare, cât şi asupra bunurilor imobile şi mobile, în limitele valorice stabilite prin sentinţă, instanţa de apel a apreciat că este justificată menţinerea în continuare a măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală şi de judecată în primă instanţă, în interesul bunei înfăptuiri a justiţiei, în limitele decelate anterior.

Din acest motiv, s-a impus menţinerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile şi mobile, dispuse în cauză, având în vedere că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurilor asigurătorii, iar inculpaţii nu au indicat aspecte noi, esenţiale, care să justifice o altă soluţie cu privire la aceste măsuri.

În consecinţă, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen. raportat la art. 2501 din C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală şi de judecată în primă instanţă, în următoarele limite:

- asupra bunurilor imobile indisponibilizate în vederea restabilirii situaţiei anterioare;

- asupra bunurilor imobile şi mobile (sume de bani), în limitele valorice stabilite prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Referitor la cererea Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate privind persoana interesată A., instanţa de apel a constatat următoarele:

Prin cererea nr. x din 7 iunie 2021, Comisia pentru verificarea dreptului de proprietate a informat instanţa cu privire la faptul că imobilul situat în Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, având CF x, număr cadastral x, parcela x, lot x, în suprafaţă de 23000 mp., proprietatea numiţilor B. şi A., a fost expropriat şi a fost transferat din proprietatea acestora în domeniul public al statului român şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale, conform deciziei de expropriere nr. x din 18 mai 2020, fiind indicată valoarea despăgubirii, în sumă de 75.196,82 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (3)5 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, privind transferul dreptului de proprietate:,,(...) măsurile asiguratorii asupra bunului imobil, respectiv ipoteca încetează de drept odată cu intabularea dreptului de proprietate în favoarea statului român, judeţelor, oraşelor sau comunelor, după caz".

Prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale numitului A. până la concurenţa sumei de 213.835,89 RON.

Din examinarea conţinutului cererii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constată că procedura de expropriere este anterioară instituirii măsurii sechestrului asigurător prin sentinţa nr. 225 din 20 noiembrie 2020.

Ca urmare, suma de 75.196,82 RON care reprezintă valoarea despăgubirii pentru imobilul expropriat şi transferat în proprietatea statului, intrată în patrimoniul numiţilor B. şi A., a fost indisponibilizată prin sentinţă.

Verificând actele dosarului, şi anume cărţile funciare, s-a constatat că numiţii B. şi A. figurau în decembrie 2020, ulterior pronunţării sentinţei de prima instanţă, ca proprietari ai imobilului situat în Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, având CF x, numărul cadastral x, parcela x, lot. 2, în suprafaţă de 23000 mp.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că cererea formulată de comisie este o chestiune care vizează o procedură strict administrativă în legătură cu instituţiile statului, respectiv, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi urmează a fi rezolvată conform dispoziţiilor anterior menţionate, respectiv art. 9 alin. (3)5 din Legea 255/2010.

Pentru aceste considerente, a constatat că, prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, precum şi asupra conturilor bancare, prezente şi viitoare ale apelantului persoană interesată A. până la concurenţa sumei de 213.835,89 RON, măsură ce a vizat şi indisponibilizarea prin poprire a sumei de 75.196,82 RON, obţinută în urma deciziei de expropriere nr. x din 18 mai 2020, asupra imobilului situat în Mihail Kogălniceanu, jud. Constanţa, având CF x, nr. cadastral x, parcela x, lot. 2, în suprafaţă de 23000 mp., proprietatea numiţilor B. şi A..

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că se impune verificarea măsurilor asigurătorii sub aspectul subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii şi, pe cale de consecinţă, dispunerea menţinerii, restrângerii sau extinderii măsurilor, respectiv ridicarea acestora.

Raţiunea dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. este aceea de a se verifica periodic dacă subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii.

a). În ceea ce o priveşte pe apelanta inculpată C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra cotei devălmaşe din imobilele înscrise în CF x - C1- U16/Constanţa şi CF xNăvodari aparţinând acesteia, în cursul urmăririi penale prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa şi menţinute prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, nu mai subzistă şi a dispus ridicarea măsurii cu privire la acestea.

Prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilelor înscrise în CF x-C1-U16/CONSTANŢA, CF xNAVODARI, CF xNĂVODARI, CF xNĂVODARI CF xNĂVODARI, CF xNĂVODARI aparţinând inculpatei C. până la concurenţa sumei de 34.258.210 RON. Prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015 au fost menţinute măsurile asigurătorii ale sechestrului asupra bunurilor imobile luate în cursul urmăririi penale.

Din examinarea actelor dosarului, respectiv CF x - C1- U16/Constanţa şi CF xNăvodari, bunurile imobile asupra cărora s-a instituit sechestrul nu sunt necesare acoperirii prejudiciului, nu sunt vizate de confiscare sau de restabilirea situaţiei anterioare, acestea provin din contracte de vânzare-cumpărare din 2002 şi 2007, cu mult anterior declanşării conflictului dedus judecăţii, 2010-2011.

În condiţiile expuse, s-a apreciat că menţinerea măsurii sechestrului în privinţa bunurilor menţionate aduce atingere însuşi dreptului de proprietate a numitei C., motiv pentru care instanţa de apel a procedat la ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra cotei devălmaşe din imobilele înscrise în CF x - C1- U16/Constanţa şi CF xNăvodari aparţinând apelantei inculpate C., dispuse prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa, menţinute prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

b). În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului în cursul urmăririi penale nu mai subzistă.

Prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26 noiembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra cotei devălmaşe din bunurile imobile înscrise în CF xCORBU, CF x-C1-U18/NĂVODARI, CF x-C1-U22/NĂVODARI, CF xNĂVODARI, CF xCORBU aparţinând inculpatului D., până la concurenţa sumei de 2.269.510,00 RON.

Astfel, s-a constatat că măsurile asigurătorii au fost instituite în cursul urmăririi penale în anul 2014; că, la data de 18.06.2015, Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie; că, prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., achitarea inculpatului D., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din perioada 22.05.2012-03.07.2013).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., instanţa de fond a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014 asupra cotei devălmaşe din bunurilor imobile înscrise în cărţile funciare cu numerele 103713/Corbu, 100027-C1-U18/Năvodari, 100300-C1-U22/Năvodari, 108795/Năvodari, 103754/Corbu aparţinând inculpatului D..

Deşi sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală nu este definitivă, instanţa de apel a apreciat că nu poate ignora această hotărâre, în condiţiile în care, a fost pronunţată după administrarea unui probatoriu complex, ce a stat la baza stării de fapt reţinută de către instanţa de fond.

Astfel, dacă la momentul luării măsurilor asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatului au fost avute în vedere prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora luarea măsurilor asigurătorii era obligatorie, dispoziţii legale care au fost respectate, văzând soluţia de achitare a inculpatului D. pronunţată de prima instanţă şi faptul că bunurile nu sunt vizate de confiscare sau de restabilirea situaţiei anterioare, instanţa de apel a apreciat că măsura este lipsită de oportunitate, necesitate şi proporţionalitate şi a dispus menţinerea soluţiei de ridicare a măsurii sechestrului asigurător asupra cotei devălmaşe din bunurile imobile înscrise în cărţile funciare cu numerele 103713/Corbu, 100027-C1-U18/Năvodari, 100300-C1-U22/Năvodari, 108795/Năvodari, 103754/Corbu aparţinând inculpatului D., instituite prin ordonanţa nr. 178/P/2013 din data de 26.11.2014.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de apelanta inculpată C., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că este inadmisibilă formularea acestei cereri în faţa instanţei de apel.

Potrivit art. 250 alin. (6) din C. proc. pen., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la acest judecător ori la această instanţă, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.

Contestaţia formulată de apelanta inculpată nu a vizat cuantumul măsurii asigurătorii, ci modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii care este de competenţa instanţei care a dispus măsura şi căreia i-ar fi revenit competenţa să judece cauza în fond, respectiv curtea de apel.

Din actele dosarului a rezultat că măsura a fost instituită imediat după pronunţarea hotărârii instanţei de fond, respectiv la 26.11.2020, prin procese-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile emise de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Executări silite cazuri speciale.

Apelanta inculpată C. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii direct în faţa instanţei de apel, astfel că solicitarea anulării actelor de executare (procese-verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile şi mobile) emise în dosarul de executare nr. x/2/2015 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Galaţi, a căror valoare excedează sumei de 701.128,41 RON, adresată instanţei de apel, este inadmisibilă.

Cu privire la cererile formulate de apelanta inculpată C. şi de apelanţii persoane interesate E., F., G., H., I. (n. 1944), J., K., A., L., M. şi N. privind restrângerea actelor îndeplinite de organele care au adus la îndeplinire măsurile asigurătorii dispuse de instanţa de judecată, până la concurenţa limitelor valorice stabilite prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sens în care au fost depuse fie extrase de cont, fie consemnări voluntare la diferite unităţi bancare, instanţa de apel a constatat că procedura la care aceste persoane au recurs este atipică.

Singura instituţie care are atribuţii privind bunurile indisponibilizate este ANABI, agenţia administrează şi ţine evidenţa sumelor de bani care fac obiectul sechestrului potrivit art. 252 alin. (2) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a sumelor de bani rezultate din valorificarea bunurilor perisabile în condiţiile art. 252 alin. (3) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a sumelor de bani rezultate din cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, prevăzute de art. 2521 din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, precum şi a sumelor de bani datorate cu orice titlu suspectului, inculpatului ori părţii responsabile civilmente, care fac obiectul popririi potrivit art. 254 din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

În îndeplinirea atribuţiilor privind bunurile/sumele de bani indisponibilizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 318/2015, Agenţia deschide subconturi pe numele fiecărei persoane fizice sau juridice în parte, urmând ca ulterior să fie virate sumele de bani în conturile deschise de Agenţie.

Împotriva încheierii din data de 6 iulie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, în termen legal, au formulat contestaţie apelanţii intimaţi inculpaţi C. şi S., precum şi apelanţii persoane interesate G., K., L., F., J., P., H., A., M., I. şi N., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, termen la care au avut loc şi dezbaterile.

Prin contestaţia formulată, apelanţii persoane interesate G., K., F., J., H., A. şi I. au solicitat desfiinţarea, în parte, a încheierii din data de 6 iulie 2021 şi ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile ale contestatorilor, cu excepţia celor dispuse asupra conturilor bancare în care s-au depus sumele de bani care să acopere o eventuală măsură a confiscării speciale, urmând ca măsura sechestrului asigurător să fie menţinută doar asupra bunurilor mobile, respectiv asupra conturilor bancare menţionate în cuprinsul motivelor depuse în susţinerea contestaţiilor.

Prin contestaţia formulată, apelanţii persoane interesate L., M. şi N. au solicitat desfiinţarea, în parte, a încheierii din data de 6 iulie 2021 în ceea ce priveşte măsurile asigurătorii menţinute în sarcina contestatorilor, apreciind că există o disproporţionalitate între măsurile dispuse şi sumele de bani indisponibilizate.

Prin contestaţiile formulate, apelantul intimat inculpat S. şi apelantul persoană interesată P. au solicitat desfiinţarea, în parte, a încheierii contestate, respectiv în ceea ce priveşte măsurile asigurătorii, apreciind că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., în sensul că inculpatul nu a avut niciun fel de conduită din care să rezulte că ar intenţiona să ascundă, să sustragă sau să înstrăineze vreun bun.

Totodată, au apreciat că, în raport cu intervalul de timp care a trecut de la data dispunerii măsurilor asigurătorii, precum şi în raport cu complexitatea cauzei, măsurile asigurătorii dispuse devin excesive în condiţiile în care nu a fost precizat vreun argument care să conducă la menţinerea acestor măsuri asigurătorii.

Prin contestaţia formulată, apelanta intimată inculpată C. a învederat că raţionamentul instanţei de apel este corect numai în ceea ce priveşte menţinerea măsurilor asigurătorii în limitele valorice stabilite prin sentinţa penală nr. 225/2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că se asigură restabilirea situaţiei anterioare pentru terenurile pentru care s-a dispus retrocedarea, şi măsura confiscării speciale pentru terenurile care nu s-au mai găsit în patrimoniul contestatoarei, în sumă de 701.128,41 RON, însă, raţionamentul instanţei de apel este greşit în ceea ce priveşte ridicarea măsurii sechestrului asigurător doar în privinţa celor două bunuri imobile (provenite din contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada 2002-2007), nu şi asupra celor 40 de terenuri (provenite dintr-un titlu de proprietate din 1993), în condiţiile în care aceste din urmă terenuri au intrat în patrimoniul contestatoarei cu mult înainte de momentul obţinerii titlului de proprietate desfiinţat de instanţă.

Examinând contestaţiile formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi C. şi S., precum şi de apelanţii persoane interesate G., K., L., F., J., P., H., A., M., I. şi N. împotriva încheierii din data de 6 iulie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că, în conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Totodată, se reţine că potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că potrivit jurisprudenţei constate a Curţii Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanţe ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult decât atât, se reţine că prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând, aşadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."

În continuare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători notează faptul că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată şi completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 2502 din C. proc. pen.. în materia măsurilor asigurătorii.

Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune."

Nu în ultimul rând, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora."

În raport cu normele legale anterior menţionate, se constată că acestea reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al instanţei supreme constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepţie, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţii derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O astfel de situaţie este cea prevăzută de art. 249 alin. (7) din C. proc. pen. conform căruia "Măsurile asigurătorii luate în condiţiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă."

O a doua categorie de situaţii derogatorii de la regula anterior menţionată se regăseşte în cuprinsul legilor penale speciale, care, în cazul unor infracţiuni anume prevăzute, statuează asupra obligativităţii dispunerii măsurilor asigurătorii, categorie căreia i se subsumează şi Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. În acest sens, în art. 20 din această lege se menţionează că, "În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie."

De asemenea, în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv în Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (în vigoare de la 21 iulie 2019), există dispoziţii exprese care prevăd că, în cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, se aplică dispoziţiile din C. pen. privind confiscarea bunurilor, iar pentru a garanta aducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziţii procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport cu particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanţa trebuie să se raporteze atât la dispoziţiile legale care vizează condiţiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţiei (Decizia nr. 19/2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), dar şi la principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii.

Jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 şi 87).

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

În acest context, indiferent dacă instituirea măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanţa de judecată în considerarea art. 2502 din C. proc. pen., se limitează la examinarea asigurării unei juste proporţionalităţi între restrângerea dreptului de proprietate şi scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S., se constată că prin Ordonanţa nr. 178/P/2013, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, la data de 26 noiembrie 2014, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilelor înscrise în cărţile funciare CF xNăvodari, CF xNăvodari CF xNăvodari şi CF xNăvodari aparţinând inculpatului, până la concurenţa sumei de 7.791.627 RON.

De asemenea, prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020, instanţa de fond, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut măsurile sechestrului asigurător dispuse prin Ordonanţa nr. 178/P/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, la data de 26 noiembrie 2014 asupra imobilelor aflate în proprietatea inculpatului S..

În ceea ce o priveşte pe inculpata C., se constată că prin Ordonanţa nr. 178/P/2013, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, la data de 26 noiembrie 2014, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilelor înscrise în CF x-C1-U16/Constanţa, CF xNavodari, CF xNăvodari, CF xNăvodari CF xNăvodari, CF xNăvodari aparţinând inculpatei.

Totodată, prin sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020, instanţa de fond, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut măsurile sechestrului asigurător dispuse prin Ordonanţa nr. 178/P/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, la data de 26 noiembrie 2014 asupra imobilelor aflate în proprietatea inculpatei C..

Deşi sentinţa penală nr. 225/F din data de 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală nu este definitivă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că această hotărâre nu poate fi ignorată, în condiţiile în care prin aceasta au fost pronunţate soluţii de condamnare a inculpaţilor S. şi C., după administrarea unui probatoriu complex.

De asemenea, pe latură civilă, a fost dispusă confiscarea sumelor de bani reprezentând contravaloare terenuri şi restabilire a situaţiei anterioare şi reîntoarcerea în patrimoniul oraşului Năvodari a suprafeţelor de teren, aspecte care, de altfel, au determinat instanţa de fond să menţină măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale relativ la bunurile imobile indisponibilizate în vederea restabilirii situaţiei anterioare, cât şi asupra bunurilor imobile şi mobile, în limitele valorice stabilite prin sentinţă.

Totodată, în ceea ce priveşte situaţia apelanţilor persoane interesate G., K., L., F., J., P., H., A., M., I. şi N., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceştia au criticat modalitatea de punere în aplicare a sechestrului, fără a face referire la necesitatea menţinerii măsurilor asigurătorii dispuse.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, prin contestaţiile formulate, atât apelanţii persoane interesate G., K., L., F., J., P., H., A., M., I. şi N., cât şi inculpaţii S. şi C. au susţinut că au consemnat sumele de bani în limitele valorice stabilite de instanţa de fond, însă din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că aceştia au consemnat sumele de bani în limitele stabilite prin sentinţa instanţei de fond.

Sub acest aspect, instanţa de apel a dispus deschiderea de către ANABI a unor subconturi în moneda RON/EURO/USD pe numele apelantei inculpate C. şi a apelanţilor persoane interesate E., F., G., H., I. (n. 1944), J., K., A., L., M. şi N., în vederea consemnării sumelor de bani în limitele stabilite prin hotărârea pronunţată de prima instanţă.

Referitor la durata procedurilor de soluţionare a cauzei, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că dosarul este în curs de soluţionare în apel, astfel încât, în raport cu complexitatea cauzei, numărul părţilor, ce implică diversitatea probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, nu se poate considera că a fost depăşit un termen rezonabil.

Totodată, apreciază că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurilor asigurătorii, iar apelanţii inculpaţi şi apelanţii persoane interesate nu au indicat aspecte noi, esenţiale, care să justifice dispunerea unei alte soluţii cu privire la aceste măsuri.

În consecinţă, în raport cu complexitatea cauzei, natura infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii şi condiţia necesităţii de a asigura o eventuală confiscare specială şi restabilirea situaţiei anterioare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia proporţionalităţii fiind justificată menţinerea în continuare a măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală şi de judecată în primă instanţă, în limitele stabilite de instanţa de apel, pentru o bună înfăptuire a justiţiei.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi C. şi S., precum şi de apelanţii persoane interesate G., K., L., F., J., P., H., A., M., I. şi N. împotriva încheierii din data de 6 iulie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii apelanţi intimaţi inculpaţi C. şi S. şi contestatorii apelanţi persoane interesate G., K., L., F., J., H., A., M., I. şi N. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi C. şi S., precum şi de apelanţii persoane interesate G., K., L., F., J., P., H., A., M., I. şi N. împotriva încheierii din data de 6 iulie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorii apelanţi intimaţi inculpaţi C. şi S. şi contestatorii apelanţi persoane interesate G., K., L., F., J., H., A., M., I. şi N. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2021.