European arrest warrant surrender upheld; appeal inadmissible after consent to surrender

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 21/2022 din data de 31 ianuarie 2022 Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi pentru Cauze de Minori, în temeiul art. 109 alin. (1) şi art. 104 alin. (5), (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a constatat că persoana solicitată A. a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară competentă din Italia şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 611/2021, gia 2361/19, R.G.N.R. D.D.A - 1458/2020 R.G.I.P - N. 142/2020 R.O. C. civ..D.D.A emis la data de 10.08.2021 de către Judecătorul de anchete preliminare din cadrul Tribunalului Reggio Calabria, Italia, emis în vederea cercetării persoanei solicitate A., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, în formă agravată, prev. de art. 81 din C. pen. şi art. 3 n. 5 şi 8 şi art. 4 n. 3 din Legea nr. 75/78 conform dreptului penal italian, constând în aceea că, în mod repetat, în perioada 16.04.2019 - 25.07.2019, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a determinat-o prin constrângere, pe soţia sa B., să se prostitueze în Piazza Garibaldi din Reggio Calabria, Italia, loc unde o conducea şi o monitoriza personal în mod constant, obţinând astfel în mod injust foloasele patrimoniale realizate de către soţia sa.

Totodată, a constatat că persoana solicitată A. a uzat de beneficiul conferit de regula specialităţii şi a solicitat ca în ipoteza condamnării pentru fapta care face obiectul prezentului mandat european de arestare, să execute pedeapsa în România.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, respectiv din 30.01.2022, ora 18:00, până la data de 31.01.2022, ora 18:00.

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31 ianuarie 2022 şi până la data de 1 martie 2022.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că în 31.01.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanţa, în temeiul prevederilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu mandatul european de arestare nr. 611/2021, gia 2361/19, R.G.N.R. D.D.A - 1458/2020 R.G.I.P - N. 142/2020 R.O. C. civ..D.D.A emis la data de 10.08.2021 de către Judecătorul de anchete preliminare din cadrul Tribunalului Reggio Calabria, Italia, prin care s-a solicitat arestarea şi predarea către autorităţile judiciare din Italia a persoanei solicitate A..

S-a mai arătat că solicitarea viza predarea acestei persoane, în vederea cercetării sale pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, în formă agravată, prev. de art. 81 din C. pen. şi art. 3 n. 5 şi 8 şi art. 4 n. 3 din Legea nr. 75/78, conform dreptului penal italian, faptă constând în aceea că, în mod repetat, în perioada 16.04.2019 - 25.07.2019, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a determinat-o prin constrângere, pe soţia sa B., să se prostitueze în Piazza Garibaldi din Reggio Calabria, Italia, loc unde o conducea şi o monitoriza personal în mod constant, obţinând astfel în mod injust foloasele patrimoniale realizate de către soţia sa.

S-au anexat sesizării Parchetului, următoarele:

- un exemplar al semnalării SIS

- proces-verbal de depistare

- mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia, în original şi tradus în limba română.

- procesul-verbal întocmit cu ocazia audierii persoanei solicitate

- fotocopia ordonanţei de reţinere a persoanei solicitate

- fişa de cazier a persoanei solicitate

- copie carte de identitate.

Verificând legalitatea şi temeinicia sesizării instanţei cu prezenta cerere, Curtea de Apel Cluj a reţinut că persoana solicitată nu a invocat nicio neregulă cu privire la identitate, afirmând că datele sale de identitate corespund cu cele ale persoanei care face obiectul solicitării în mandatul european de arestare.

Totodată, instanţa a avut în vedere faptul că după aducerea la cunoştinţă a drepturilor prev. de art. 106 din Legea nr. 302/2004, precum şi a efectelor regulii specialităţii, persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, în vederea cercetării sale şi a menţionat că uzează de beneficiul conferit de regula specialităţii. De asemenea, persoana solicitată a declarat că în ipoteza în care va fi condamnată pentru infracţiunea care face obiectul mandatului european de arestare, doreşte să execute eventuala pedeapsă în România.

Curtea de apel a analizat solicitarea de executare a mandatului european de arestare prin prisma cerinţelor impuse de art. 99 din Legea nr. 302/2004 şi a constatat că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În acest sens, a reţinut că infracţiunea care face obiectul mandatului european de arestare are echivalent în legislaţia română în prevederile infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) din C. pen. român, faptă pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

S-a luat act de consimţământul exprimat de persoana solicitată de a fi predată.

Totodată, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene se execută pe baza principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală, consacrat prin Decizia - cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, transpusă în legislaţia română, precum şi în cea italiană, că persoana nu a fost supusă unor proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare şi că, potrivit legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare nu s-a prescris.

Ca atare, constatând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale mai sus amintite şi că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării, ţinând seama de consimţământul persoanei solicitate la predarea sa, instanţa de fond, în temeiul art. 109 alin. (1) şi art. 104 alin. (5), (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Împotriva sentinţei penale nr. 21 din 31 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi pentru Cauze de Minori a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 07 februarie 2022 sub nr. x/2022, fiind stabilit, în mod aleatoriu, termen la data de 10 februarie 2022.

La termenul fixat în cauză, 10 februarie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate, susţinerile acestuia şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 21/2022 din data de 31 ianuarie 2022, prin care, în procedura prev. de art. 97 -116 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi pentru Cauze de Minori, luând act de consimţământul la predare exprimat de persoana A., a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, nr. 611/2021, gia 2361/19, R.G.N.R. D.D.A - 1458/2020 R.G.I.P - N. 142/2020 R.O. C. civ..D.D.A emis la data de 10.08.2021 de către Judecătorul de anchete preliminare din cadrul Tribunalului Reggio Calabria, Italia, predarea părţii către autorităţile judiciare ale statului emitent şi, respectiv, arestarea acesteia, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

Această hotărâre este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu contestaţie, în condiţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

De asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii.

Dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că, în toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112.

Nu în ultimul rând, dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 statuează că hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Per a contrario, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra punerii în executare a mandatului european de arestare este susceptibilă a fi supusă contestaţiei, în condiţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, numai în situaţia în care persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul la predare.

În ipoteza în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare este definitivă şi prin aceasta, nesusceptibilă de contestare, tocmai ca urmare a caracterului irevocabil al consimţământului la predare al părţii, consacrat prin dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În contextul acestor considerente teoretice, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, persoana solicitată A. şi-a dat consimţământul la predare, manifestarea sa de voinţă fiind atestată prin procesul-verbal din data de 30 ianuarie 2022, aflat la dosarul Curţii de Apel Cluj şi reţinută ca atare în cuprinsul hotărârii atacate.

Ca efect al voinţei astfel exprimate, hotărârea prin care instanţa de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis faţă de persoana solicitată este definitivă, conform art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru considerentele prezentate, constatând că persoana solicitată A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, o va respinge, ca inadmisibilă.

În consecinţă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 21/2022 din data de 31 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi pentru Cauze de Minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 februarie 2022.