Annulling final ruling on case transfer; appeals inadmissible, costs awarded

Asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 152/F din data 03 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 431 din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 148/F din data de 04.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 148/F din data de 04.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca vădit nefondată, cererea de strămutare formulată de petentul A. în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Braşov.

În cadrul sentinţei s-a arătat că aceasta este definitivă sub aspectul soluţiei pronunţate cu privire la cererea de strămutare.

În baza art. 283 alin. (4) lit. i) şi n) din C. proc. pen. a fost dispusă amendarea petentului A. cu suma de 3.000 de RON (trei mii).

Petentului i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul de a cere anularea sau reducerea amenzii în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 284 alin. (2) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare contestatorul-petent A.

În susţinerea contestaţiei formulate petentul a criticat faptul că nu i-a fost asigurată asistenţa juridică, iar dosarul judecat nu a fost public, astfel încât a fost încălcată Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin neasigurarea publicităţii şedinţei de judecată.

În motivele scrise de contestaţie, petentul a mai solicitat redeschiderea unor dosare asociate, chemarea în judecată a mai multor instituţii publice şi magistraţi; s-au solicitat şi daune, invocând în mod nesistematizat mai multe prevederi legale din dreptul naţional şi alte instrumente de drept internaţional.

La termenul de judecată din data de 03 decembrie 2021, curtea de apel a pus în discuţie admisibilitatea formulării contestaţiei în anulare în prezenta cauză.

Examinând cauza, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, s-a constatat că este inadmisibilă contestaţia în anulare declarată de contestatorul-petent A., pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:

Curtea, punând în discuţie admisibilitatea contestaţiei în anulare formulate împotriva Sentinţei penale nr. 148/F din data de 4.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a constatat că aceasta este inadmisibilă, deoarece împotriva hotărârii atacate legea nu prevede nicio cale de atac, aceasta fiind definitivă.

În acest sens s-a reţinut că dispoziţiile art. 74 din C. proc. pen. privind modalitatea de soluţionare a cererii de strămutare prevăd în cadrul alin. (1) că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă" iar la alin. (6) se statuează că "Sentinţa prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Prin urmare, curtea a constatat că Sentinţa penală nr. 148/F din data de 4.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, prin care, în temeiul art. 74 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petentul A. în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Braşov, ca nefondată, nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, curtea a mai apreciat că, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.

Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., care reglementează expres hotărârile penale ce pot fi atacate cu contestaţie în anulare, apreciind, pe cale de consecinţă, că şi exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare se subsumează principiului legalităţii, neputând fi exercitată decât în cazurile şi în condiţiile expres reglementate de lege.

În acest sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme în materie, care prin Decizia penală nr. 308/2018 a dat eficienţă principiului legalităţii căilor de atac, reglementate prin dispoziţiile art. 129, reţinând că legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Faţă de aspectele prezentate mai sus şi în raport cu dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, s-a constatat că petentul A. a promovat o cale de atac inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 152/F din data 03 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, la data de 19 ianuarie 2022 sub nr. x/2021, totodată formulând recurs şi cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 367 alin. (9) din Legea nr. 135/2010, art. 245, art. 411 - 414 din C. proc. civ. şi celelalte excepţii de neconstituţionalitate invocate în dosarul Curţii de Apel Braşov.

În cauză a fost stabilit în mod aleatoriu termen de judecată la data de 10 februarie 2022, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursurile, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Sentinţa penală nr. 152/F din 03 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 148/F din data de 04.11.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Braşov.

În raport cu aceste dispoziţii legale se constată că în C. proc. pen. nu se reglementează un al doilea sau al treilea grad de jurisdicţie împotriva încheierilor prin care se respinge cererea de recurs în casaţie, pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, acestea fiind definitive.

Potrivit art. 431 din C. proc. pen. cu denumirea marginală Admiterea în principiu: (1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. (2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Din examinarea sistematică şi coroborată a dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen. şi art. 432 din acelaşi cod, rezultă că hotărârea prin care se respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

Prin Decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.: a) dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate; b) spre deosebire dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4), potrivit cărora «Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea contestaţiei a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate.

Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare.

Aşadar, împotriva hotărârii pronunţate în procedura admisibilităţii în principiu, respinsă ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac, aceasta fiind dată de lege.

În acest context, formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Referitor la cererea de recurs vizând excepţiile de neconstituţionalitate invocate în faţa Curţii de Apel Braşov, Înalta Curte reţine că prin Sentinţa nr. 152/F din data de 3 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, instanţa nu a analizat aceste excepţii, motiv pentru care, şi această cale de atac nu este admisibilă.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 152/F din data de 3 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 152/F din data de 3 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 februarie 2022.

GGC - ED