Binding force of prior jurisdictional rulings in negative conflicts of competence for quashing appeals under Art. 51 CPP
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ordered the case to be remanded to the Court of Appeal of Brașov, thereby resolving a negative jurisdictional conflict in favor of the appellate court and deeming the jurisdictional ruling mandatory and final. The dispute arose when the Court of Appeal of Brașov initially declined material jurisdiction over a prisoner's extraordinary appeal (quashing request) against a final criminal sentence, referencing Article 429 of the Code of Criminal Procedure, while the Brașov Court subsequently also declined jurisdiction and referred the matter to the High Court. The High Court determined that no true negative conflict existed because it had previously established, via a separate decision, that the Court of Appeal of Brașov was the competent jurisdiction for the quashing request against the appellate decision that rendered the sentence final. Relying on Article 51 of the Code of Criminal Procedure and the binding nature of jurisdictional rulings under Article 135 of the Code of Civil Procedure (applied subsidiarily), the court held that the lower court was prohibited from re-examining the jurisdiction already settled by the supreme instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 50 din C. proc. pen, art. 429 alin. (1) din C. proc. pen, art. 17 alin. (2) C. proc. pen, art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen, art. 218 alin. (1) C. pen, art. 35 alin. (1) C. pen; Binding force of prior jurisdictional rulings in negative conflicts of competence for quashing appeals under Art. 51 CPP: The dispute arose when the Court of Appeal of Brașov initially declined material jurisdiction over a prisoner's extraordinary appeal (quashing request) against a final criminal sentence, referencing Article 429 of the Code of Criminal Procedure, while the Brașov Court subsequently also declined jurisdiction and referred the matter to the High Court. The High Court determined that no true negative conflict existed because it had previously established, via a separate decision, that the Court of Appeal of Brașov was the competent jurisdiction for the quashing request against the appellate decision that rendered the sentence final. Relying on Article 51 of the Code of Criminal Procedure and the binding nature of jurisdictional rulings under Article 135 of the Code of Civil Procedure (applied subsidiarily), the court held that the lower court was prohibited from re-examining the jurisdiction already settled by the supreme instance.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied in the dispositive to determine that judicial costs remain in the charge of the state.
Applied in the dispositive to rule that the fee for the legal aid attorney remains in the charge of the state and is paid from the Ministry of Justice funds.
Full text
Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 351/AP din data de 09 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov şi, pe cale de consecinţă:
În baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat către Judecătoria Braşov competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A., încarcerat în Penitenciarul Codlea, cu privire la Sentinţa penală nr. 2381/2018.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut, în esenţă, că prin cererea trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02.12.2020 condamnatul A. a solicitat să fie casată hotărârea prin care a fost condamnat în dosarul penal nr. x/2018, susţinând că existau probe de încetare a procesului penal. Cererea a fost înregistrată iniţial ca şi recurs în casaţie, iar la solicitarea instanţei supreme petentul a comunicat că a înţeles să îşi întemeieze calea de atac pe dispoziţiile art. 426 lit. b) şi i) din C. proc. pen. În dosarul penal nr. x/2018 al Judecătoriei Braşov s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 2381/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 472/Ap/2019 a Curţii de Apel Braşov. Faţă de precizările petentului, Î.C.C.J. a înaintat cererea spre competentă soluţionare Curţii de Apel Braşov, pe rolul căreia s-a înregistrat sub nr. de mai sus, având ca obiect contestaţie în anulare.
La termenul de judecată din data de 08.06.2021, petentul A. şi-a precizat din nou cererea în sensul că a înţeles să atace cu contestaţie în anulare Sentinţa penală nr. 2381/2018 a Judecătoriei Braşov, nu decizia prin care a rămas definitivă, în opinia sa aflându-se în executarea unei pedepse aplicate de instanţa de fond.
Astfel, s-a reţinut că în reglementarea competenţei de judecare a contestaţiei în anulare, C. proc. pen. prevede la art. 429 alin. (1) că o asemenea cerere se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Braşov, secţia penală, în baza art. 47 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., art. 429 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Braşov, invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 19.11.2021.
În baza art. 50 din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "contestaţie în anulare", formulată de contestatorul A., în favoarea Curţii de Apel Braşov.
În baza art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Judecătoria Braşov şi Curtea de Apel Braşov.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 2381/2018 din data de 20.12.2018 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:
"În baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) şi art. 41 alin. (1) C. pen. întrucât a intervenit retragerea plângerii penale formulate de persoana vătămată B.
În baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii lovirea sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. întrucât a intervenit retragerea plângerii penale formulate de persoana vătămată B.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica cu victima B. sau cu membri de familie ai acesteia pe o perioadă de 5 ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin prezenta sentinţă.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. (dreptului dea fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica cu victima B. sau cu membri de familie ai acesteia), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.
Constată că prezenta infracţiune este săvârşită în termenul de supraveghere de 9 ani stabilit conform art. 862 C. pen. de la 1969 pentru pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1781/12.12.2008 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2008 definitivă prin Decizia penală nr. 647/R din 07.10.2009 a Curţii de Apel Braşov.
În baza art. 96 alin. (4) C. pen. coroborat cu art. 43 alin. (1) C. pen. revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 1781/12.12.2008 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2008 definitivă prin Decizia penală nr. 647/R din 07.10.2009 a Curţii de Apel Braşov pe care o adaugă la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul A. executând o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica cu victima B. sau cu membri de familie ai acesteia, pe o perioadă de 5 ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin prezenta sentinţă.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. (dreptului dea fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica cu victima B. sau cu membri de familie ai acesteia), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.
Pedeapsa se execută în regim de detenţie în conformitate cu prevederile art. 60 C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. menţine arestarea preventivă a inculpatului A. arestat în baza M.A.P. nr. x/20.09.2018 emis de Judecătoria Braşov.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. deduce din pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 20.09.2018, h. 13,00 la zi."
Prin Decizia penală nr. 472/AP din data de 10.06.2019 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:
"În baza art. 421 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 2381, pronunţate la data de 20.12.2018, de către Judecătoria Braşov, pe care o menţine.
În baza art. 422 C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 20.12.2018 şi până la data de 10.06.2019, inclusiv.
În baza art. 241 alin. (1), lit. c) C. proc. pen., constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea acestuia."
Aşadar, calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare se poate exercita în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual-penale.
Referitor la competenţa judecării contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a reţinut că aceasta aparţine primei instanţe (a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului) ori instanţei de apel care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere (curtea de apel, curtea militară de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
În concret, raportat la motivul de contestaţie în anulare invocat de contestatorul A., respectiv cel prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei poate aparţine şi primei instanţe, însă doar în situaţia în care sentinţa penală de condamnare a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului, în caz contrar fiind competentă curtea de apel care a pronunţat decizia prin care a rămas definitivă hotărârea primei instanţe.
Având în vedere că împotriva Sentinţei penale nr. 2381 din data de 20.12.2018 pronunţate de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2018 a fost exercitată calea de atac a apelului, iar această sentinţă a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat în cauză, prin Decizia penală nr. 472/AP din data de 10.06.2019 a Curţii de Apel Braşov, Judecătoria Braşov a reţinut că Judecătoria Braşov nu este competentă material să soluţioneze calea de atac a contestaţiei în anulare formulată de contestator, ci competenţa aparţine Curţii de Apel Braşov.
În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen. invocat de contestator, Judecătoria Braşov a precizat că nu poate aprecia asupra competenţei soluţionării unei contestaţii în anulare, deoarece persoana condamnată nu a indicat o altă hotărâre prin care a fost încălcat principiul ne bis în idem.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Braşov şi Judecătoria Braşov, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată următoarele:
Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze.
Art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă, potrivit căreia, în situaţia în care "două sau mai multe instanţe se recunosc competente ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună".
În cadrul procedurii de soluţionare a conflictelor de competenţă, conform art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, pretinsul conflict negativ de competenţă a fost determinat ca urmare a reverificării de către Curtea de Apel Braşov a normelor de competenţă aplicabile, ulterior stabilirii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a acestei instanţe ca instanţă competentă să soluţioneze cauza având ca obiect contestaţia în anulare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
Drept urmare, pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a unei hotărâri de stabilire a competenţei (în cauza de faţă, Decizia penală nr. 115/A din data de 13 aprilie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2018) este obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite cauza şi care nu poate repune în discuţie competenţa unei instanţei, cu excepţia cazului în care apar elemente noi care să atragă competenţa altor instanţe.
În acest sens, Înalta Curte reaminteşte că, în cazul în care instanţa supremă trimite o cauză spre competentă soluţionare unei instanţe, hotărârea astfel pronunţată reprezintă atât declinator de competenţă, cât şi regulator de competenţă, iar drept urmare este obligatorie pentru instanţa căreia i s-a trimis cauza spre judecată.
Astfel, dispoziţiile art. 135 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc că "Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere".
Dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. sunt aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. conform căruia "dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare", dispoziţiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care C. proc. pen. nu cuprinde dispoziţii contrare.
Acest aspect este confirmat şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia dispoziţiile C. proc. civ. "reprezintă procedura comună în materie civilă, aceasta aplicându-se şi în alte materii, în măsura în care legile ce reglementează aceste materii nu cuprind dispoziţii contrare. Or, aceste prevederi legale trebuie coroborate cu cele ale art. 1 din C. proc. pen., conform cărora C. proc. pen. reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală, fără să excludă incidenţa altor norme de procedură, cu care se completează în cazul lipsei contrarietăţii" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 357 din 07 aprilie 2021).
Prin urmare, se constată că în cauză, Judecătoria Braşov a învestit instanţa supremă cu soluţionarea unui conflict de competenţă, deşi nu sunt incidente dispoziţiile art. 51 din C. proc. pen., dat fiind faptul că prin Decizia penală nr. 115/A din data de 13 aprilie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte, secţia penală, a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va trimite cauza având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, la Curtea de Apel Braşov.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6), onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 472/AP din 10 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, la Curtea de Apel Braşov.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 decembrie 2021.
GGC - ED