Fraud convictions upheld; accessory penalties re-imposed after partial cassation

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 87 din 12.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia penală, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 - 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 - 76 C. pen., art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei B., urmând ca aceasta să execute o pedeapsă finală de 1 an, 5 luni şi 10 zile (1 an şi 4 luni + 1/3 din 4 luni, adică 1 lună şi 10 zile).

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. n 48 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - art. 76 C. pen., art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute o pedeapsă finală de 2 ani, 1 lună şi 10 zile (1 an şi 4 luni închisoare + 1/3 din totalul de 28 luni -1 an şi 4 luni + 8 luni + 4 luni).

În baza art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

S-a aplicat inculpaţilor B., A. şi C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpaţilor B., A. şi C. şi a fost fixat termen de supraveghere de 3 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de câte 80 de zile, la Primăria comunei Cosmeşti.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

A fost admisă acţiunea civilă.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman.

A fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman.

S-au menţinut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele din 11.07.2016, respectiv:

- suma de 5.202 RON la D. - inculpata A.;

- suma de 5.186 RON la E., inculpata B., până la recuperarea integrală a debitelor.

Au fost desfiinţate înscrisurile false, respectiv adeverinţele nr. x din 19.05.2011 şi nr. y din 19.05.2011, adresa nr. x din 7.03.2011 emisă de Primăria Cosmeşti şi cele 2 adeverinţe eliberate de SC F. care atestă că celor două inculpate B. şi A. le-a fost cedată folosinţa terenurilor.

A fost obligat fiecare inculpat la plata în solidar a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, B., A. şi C.

Prin Decizia penală nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi de partea civilă Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură, în Dosarul nr. x/2016, reunit cu Dosarul nr. x/2017, în şedinţa publică din 09.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi inculpatul C., în Dosarul nr. x/2017, reunit cu Dosarul nr. x/2016, în şedinţa publică din 09.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-au desfiinţat, în parte, Sentinţele penale nr. 87 din 12.06.2018 pronunţate de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. x/2016 şi nr. 93 din 26.06.2018 pronunţate de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. x/2017 şi, rejudecând în fond:

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei B., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilită de 4 luni (1 lună şi 10 zile), în final aceasta având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.

S-a aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

S-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpatelor B. şi A. şi s-a fixat termen de supraveghere de 2 ani, pentru fiecare inculpată.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatele B. şi A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatelor B. şi A. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Teleorman.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatele B. şi A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de câte 60 de zile, la Primăria Comunei Blejeşti sau la Primăria Comunei Talpa, jud. Teleorman, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu pot presta această muncă.

S-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen., art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an şi 4 luni, 1 an şi 4 luni, 8 luni şi 4 luni), urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare.

În baza art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

S-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului C. şi s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului C. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Teleorman.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de câte 100 de zile, la Primăria Comunei Blejeşti sau la Primăria Comunei Talpa, jud. Teleorman, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă.

S-a atras atenţia inculpatului C. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

S-a înlăturat dispoziţia instanţei de fond privind obligarea inculpatei B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman, din Sentinţa penală nr. 87 din 12.06.2018.

A fost obligată inculpata B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON, cu titlu de despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data efectuării fiecărei plăti şi până la data plăţii integrale) către partea civilă Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură.

S-a înlăturat dispoziţia instanţei de fond privind obligarea inculpatei A., în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON reprezentând despăgubiri civile şi accesorii fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman, din Sentinţa penală nr. 87 din 12.06.2018.

A fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON reprezentând despăgubiri civile şi accesorii fiscale (calculate de la data efectuării fiecărei plăti şi până la pană la data plătii integrale) către partea civilă Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură.

S-a înlăturat dispoziţia instanţei de fond "obligă pe fiecare inculpat la plata - în solidar - a sumei de 3.000 RON, cheltuieli judiciare către stat", din Sentinţa penală nr. 87 din 12.06.2018.

În fond, au fost obligaţi inculpaţii B., A. şi C. la plata sumei de câte 3000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale apelate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/12.06.2018 pronunţate de Tribunalul Teleorman în Dosar nr. x/2016

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele B. şi A. la plata sumei de câte 200 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Sentinţei penale nr. 23 din 26.06.2018, pronunţate de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia judiciară penală, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de dosar nr. x/2016

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., constând în greşita aplicare a pedepselor accesorii în privinţa inculpaţilor B. şi C.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, Parchetul a susţinut, în esenţă, că decizia penală atacată este nelegală raportat la modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, solicitând să se înlăture greşita aplicare a legii faţă de inculpaţii B. şi C., în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie subsumat cazului de casare invocat, Parchetul a susţinut că stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege apare şi atunci când instanţa nu a aplicat acele pedepse pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancţiunilor ce pot fi aplicate prin alăturarea pedepselor complementare sau accesorii pedepsei principale.

Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legalitatea pedepselor accesorii şi complementare poate fi analizată în cadrul motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., atunci când s-a pronunţat o soluţie de condamnare (Decizia nr. 507/RC din 22.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală). Prin pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege se înţelege nu numai respectarea limitelor minime sau maxime ale pedepsei principale, dar şi respectarea legalităţii pedepsei rezultante a concursului de infracţiuni, inclusiv în ceea ce priveşte aplicarea pedepselor complementare şi accesorii. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., referindu-se la ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (decizia 418/RC din 13.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Procurorul a arătat că pedeapsa accesorie reprezintă o categorie aparte de pedepse, alături de pedepsele principale şi de cele complementare. Potrivit art. 53 - 55 C. proc. pen. înlăturarea ori neaplicarea pedepsei accesorii reprezintă o problemă evidentă de legalitate a pedepselor, în sensul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. astfel, critica formulată se circumscrie cazului de recurs în casaţie invocat având în vedere greşita stabilire şi aplicare a pedepselor accesorii în privinţa inculpaţilor B. şi C. şi vizează nelegalitatea deciziei recurate.

S-a apreciat că instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, nu trebuia să aplice pedepsele accesorii la final (după contopirea pedepselor principale), întrucât nu se poate cunoaşte în considerarea căreia dintre infracţiunile concurente au fost aplicate, ci ar fi trebuit să aplice pedeapsa accesorie pe lângă una dintre cele 2 pedepse aplicate inculpatei B., respectiv pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate inculpatului B., în privinţa cărora a aplicat şi pedepse complementare. S-a precizat că această împrejurare este echivalentă cu o aplicare a pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi a invocat Decizia nr. 543/RC din 14.12.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Astfel, procurorul a exemplificat în privinţa inculpatei B. că, după ce i-a aplicat acesteia două pedepse principale cu închisoarea (pentru fiecare dintre cele 2 infracţiuni reţinute în sarcina sa) şi o pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi pentru prima dintre infracţiunile pentru care a fost condamnată la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare (pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), şi după ce a contopit pedepsele principale aplicate anterior, instanţa de apel a aplicat acesteia, la final, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (care i-au fost interzise ca pedeapsă complementară), în temeiul art. 65 C. pen. Astfel cum a procedat instanţa de apel nu se cunoaşte pentru care dintre cele 2 infracţiuni (pentru care inculpata B. a fost condamnată) i s-a aplicat respectiva pedeapsă accesorie.

Deopotrivă, în privinţa inculpatului C., s-a susţinut aceeaşi nelegalitate a modalităţii de aplicare a pedepsei accesorii, respectiv după ce i-a aplicat acestuia cinci pedepse principale cu închisoarea (pentru fiecare dintre cele 5 infracţiuni reţinute în sarcina sa), şi trei pedepse complementare a interzicerii unor drepturi pentru 3 din cele 5 infracţiuni pentru care a fost condamnat, şi, în continuare, după ce a contopit pedepsele principale şi pe cele complementare aplicate anterior, instanţa de apel a aplicat acestuia, la final, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. (care i-au fost interzise ca pedepse complementare), în temeiul art. 65 C. pen.

Aplicarea legală a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, în temeiul art. 65 C. pen., ar fi presupus ca aceasta să fie efectuată după aplicarea pedepselor principale şi a celor complementare pentru fiecare infracţiune în parte, şi nu după efectuarea operaţiunii juridice a contopirii pedepselor principale şi a celor complementare. În cauză, cel mult se poate presupune ca fiind în considerarea infracţiunilor pentru care i s-a aplicat, alături de pedepse principale, şi pedepse complementare în acelaşi conţinut, însă o astfel de presupunere nu poate fi, în niciun caz, conformă cu principiul legalităţii pedepsei, reglementat de art. 2 din C. proc. pen., de art. 23 alin. (12) din Constituţia României, de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Pentru motivele arătate şi dezvoltate în scris, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi, înlăturându-se greşita aplicare a legii, aplicarea faţă de inculpaţii B. şi C., în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a pedepselor accesorii a interzicerii exercitării drepturilor în sensul celor anterior precizate.

În cauză au fost depuse concluzii scrise, în data de 10.06.2021, de către intimatul inculpat C., prin care s-a solicitat respingerea cererii de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie susţinând că procurorul nu indică modul greşit în care au fost stabilite pedepsele accesorii în raport de limitele prevăzute de lege pentru acestea, astfel încât să fie incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., text ce reglementează exclusiv cuantumul pedepsei, principale, accesorii sau complementare aplicate, nu însă şi modalitatea de calcul a acestora din urmă.

De asemenea, în cauză, au fost depuse concluzii scrise, în data de 15.06.2021, de către intimata inculpată B., prin care s-au invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen. şi achitarea sa, apreciind că instanţa a omis să se pronunţe asupra probelor şi a înscrisurilor existente la dosarul cauzei.

Prin încheierea din 6 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, împotriva Deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, s-a constatat că cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., fiind justificat ca recursul în casaţie să fie examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru motivele referitoare la modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi, ce vizează aplicarea faţă de inculpaţii B. şi C., în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a pedepselor accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi, după aplicarea pedepsei principale şi a celei complementare pe lângă una dintre cele două pedepse aplicate inculpatei B., respectiv pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate inculpatului C., în privinţa cărora a aplicat şi pedepse complementare şi nu după efectuarea operaţiunii juridice a contopirii pedepselor principale şi a celor complementare.

Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul acestui caz de casare, stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se referă nu numai la aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum situat sub minimul sau peste maximul prevăzut de lege, ci vizează întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, şi anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancţiunilor ce pot fi aplicate şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie.

Dispoziţiile art. 53 din C. pen. reglementează felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice, respectiv "Pedepsele sunt principale, complementare şi accesorii."

Conform art. 67 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Potrivit art. 67 alin. (2) din C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită. Totodată art. 65 alin. (1) din C. pen. în vigoare, prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a) căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Când alături de pedeapsa principală a închisorii se aplică şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unuia sau a mai multor drepturi dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o) din C. pen., pedeapsa accesorie preia regimul de aplicare a pedepsei complementare, ceea ce înseamnă că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie sau facultativă, după cum interzicerea exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară, este obligatorie sau facultativă.

Concluzia are în vedere dependenţa pedepsei accesorii de pedeapsa complementară alăturată pedepsei închisorii asigurându-se o continuitate a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi pe durata executării pedepsei principale a închisorii şi, ulterior, după executarea acestei pedepse principale, pe o perioadă de timp cuprinsă între unu şi cinci ani, stabilită de instanţă ca durată a pedepsei complementare [art. 66 alin. (1) din C. pen.].

Stabilirea pedepsei complementare este condiţie sine qua non pentru aplicarea pedepsei accesorii, urmând a avea acelaşi conţinut, astfel încât pronunţarea unei soluţii legale este posibilă direct în cadrul recursului în casaţie (nu este o problemă de individualizare, ci presupune înlăturarea nelegalităţii) nefiind necesară trimiterea cauzei la curtea de apel în vederea rejudecării.

Mecanismul stabilirii pedepsei accesorii rezultate presupune doi paşi, succesivi: primul pas presupune aplicarea pedepsei accesorii având acelaşi conţinut cu pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracţiune concurentă, iar în etapa următoare, se aplică pedeapsa accesorie rezultată pentru concursul de infracţiuni, după regulile instituite de art. 45 alin. (1) - (3) din C. pen. Astfel că pedeapsa accesorie nu se poate aplica direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţa de apel, a dispus prin Decizia penală nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, condamnarea inculpatei B. la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi la pedeapsa principală de 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilită de 4 luni închisoare (1 lună şi 10 zile), stabilind ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.

A aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

Cum pedepsele complementare şi accesorii se aplică numai alăturat unei pedepse principale, rezultă că acestea, în procesul individualizării sancţiunii urmează aceeaşi cale ca aceea prevăzută pentru pedepsele principale.

Potrivit art. 45 alin. (5) din C. pen., pedeapsa accesorie se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă doar în cazul în care pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă accesorie sau când s-au stabilit mai multe pedepse accesorii.

În cauză, instanţa de apel a aplicat pe lângă infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., doar pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., nu şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.

Atunci când instanţa dispune pedepse complementare, aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie, însă în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (5) din C. pen., instanţa nu poate dispune aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

Înalta Curte constată că se impunea faţă de inculpata B. aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., având acelaşi conţinut cu pedeapsa complementară, pe lângă pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin urmare, modalitatea de stabilire a pedepselor de către Curtea de Apel Bucureşti în sensul omisiunii aplicării pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală concurentă şi complementară are semnificaţia juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar remedierea nelegalităţii hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.

Prin decizia recurată s-a mai dispus condamnarea inculpatului C.:

- la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani;

- la pedeapsa principală de 8 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- la pedeapsa principală de 4 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- la pedeapsa principală de 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an şi 4 luni, 1 an şi 4 luni, 8 luni şi 4 luni), urmând sa execute pedeapsa rezultantă de 2 ani,10 luni şi 20 zile închisoare.

În baza art. 45 C. pen., a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.

Având în vedere situaţia juridică a inculpatului C. reţinută de Curtea de Apel Bucureşti, în cauză, instanţa de apel i-a aplicat acestuia pe lângă pedepsele principale cu închisoarea de 1 an şi 4 luni, 1 an şi 4 luni şi 1 an şi 8 luni doar pedepsele complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., nu şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi interzise de instanţă ca pedeapsă complementară.

Înalta Curte constată că se impunea faţă de inculpatul C. aplicarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., având acelaşi conţinut cu pedepsele complementare stabilite pe lângă pedepsele principale de 1 an şi 4 luni închisoare, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., 1 an şi 4 luni închisoare, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi 1 an şi 8 luni închisoare, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Prin urmare, modalitatea de stabilire a pedepselor de către Curtea de Apel Bucureşti în sensul omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale concurente şi complementare are semnificaţia juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar remedierea nelegalităţii hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.

În acelaşi sens s-a conturat şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut aplicarea pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege ca urmare a omisiunii aplicării pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale şi complementare (Decizia nr. 543/RC din 14 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, Decizia nr. 418/RC din 13 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016).

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din C. pen., în materia tratamentului penal al concursului de infracţiuni, aplicarea pedepsei accesorii presupune stabilirea acesteia mai întâi pe lângă pedeapsa principală iniţială şi, apoi, pe lângă pedeapsa principală rezultantă (Decizia nr. 18 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 1108/22.11.2021).

Având în vedere că recursul în casaţie vizează doar modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii şi nu soluţia laturii penale in extenso, devoluţiunea fiind parţială, în limitele nelegalităţii hotărârii atacate şi a ceea ce procurorul a criticat, sunt excluse operaţiunile judiciare de descontopire (recontopire) a pedepselor principale şi complementare stabilite de instanţa de apel, acestea fiind rezultatul tratamentului sancţionator individualizat şi neantamat în calea de atac.

Rolul instanţei de recurs în casaţie este acela de a verifica numai erorile de drept şi astfel de a readuce în matca de legalitate hotărârea atacată prin aplicarea pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale şi complementare, în situaţia omisiunii aplicării acestora de către instanţa de apel şi menţinerea pe lângă pedeapsa rezultantă, fără a proceda la operaţiunea judiciară a descontopirii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la greşita aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în privinţa inculpaţilor B. şi C.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând în aceste limite:

Va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având acelaşi conţinut cu pedeapsa complementară ce însoţeşte pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea concurentă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., faţă de inculpata B., şi conform art. 45 alin. (5) C. pen., va menţine aplicarea acestei pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.

Va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având acelaşi conţinut cu pedepsele complementare ce însoţesc pedepsele principale de: 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., faţă de inculpatul C., şi conform art. 45 alin. (5) C. pen., va menţine aplicarea pedepsei accesorii rezultante constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie, precum şi onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele inculpate B. şi A., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la greşita aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în privinţa inculpaţilor B. şi C.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând în aceste limite:

Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având acelaşi conţinut cu pedeapsa complementară ce însoţeşte pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea concurentă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., faţă de inculpata B., şi conform art. 45 alin. (5) C. pen., menţine aplicarea acestei pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.

Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având acelaşi conţinut cu pedepsele complementare ce însoţesc pedepsele principale de: 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., faţă de inculpatul C., şi conform art. 45 alin. (5) C. pen., menţine aplicarea pedepsei accesorii rezultante constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie, precum şi onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele inculpate B. şi A., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2022.

GGC - ED