Territorial jurisdiction for fraud: place of commission versus victim's location in negative conflict of competence

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Topoloveni dată în Dosarul nr. x/2021 la data de 03.12.2021 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Topoloveni invocată din oficiu şi în baza art. 346 alin. (1) şi alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., art. 50 din C. proc. pen. şi art. 41 alin. (1), (2) şi (5) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că "locul săvârşirii infracţiunii, ca prim criteriu de determinare a competenţei aplicabil instanţelor judecătoreşti, este dat de sediul părţii civile A., persoana în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul în cuantum de 213.660,07 euro, reprezentând rezultatul infracţiunii de înşelăciune care constituie obiectul prezentei cauze, "locul săvârşirii infracţiunii este dat de sediul persoanei vătămate A., respectiv Bucureşti, deoarece urmarea imediată a faptei ce reprezintă elementul material al infracţiunii de înşelăciune, respectiv prejudiciul de 213.660,07 euro, reprezentând rezultatul infracţiunii de înşelăciune, s-a produs în locul reprezentat de sediul social al persoanei vătămate, unde ar fi trebuit remise cele 100,679 tone de material neferos - aluminiu, în valoare de 213.660,97 euro.".

În esenţă, s-a reţinut că inculpatul B., la data de 15.10.2015, prin folosirea calităţii mincinoase de reprezentant al societăţii SC C. SRL Cluj-Napoca (deşi această calitate îi aparţinea numitului D.) şi cu intenţia calificată prin scopul obţinerii unui folos patrimonial injust, a indus-o în eroare pe persoana vătămată A. (cu sediul în Bucureşti, sector 5), prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv aceea că va asigura transportul cantităţii de 100,679 tone de material neferos - aluminiu, în valoare de 213.660,97 euro, pe ruta Rotterdam - sediul furnizorului E., către F., din localitatea Issoire, Franţa, marfa obţinută în mod fraudulos fiind adusă prin intermediul a patru ansambluri auto, care au avut aplicate temporar numere de înmatriculare false, pe teritoriul României şi remisă în vederea valorificării către diverse persoane de cetăţenie română.

Cu privire la competenţa de a soluţiona cauza, Judecătoria Topoloveni a apreciat că infracţiunea de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. este de competenţa materială a judecătoriei, conform art. 35 din C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială, s-a reţinut că dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. statuează, cu privire la aceasta, că este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate; când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

Din acest din urmă text legal, interpretat per a contrario, s-a apreciat că, în cazul în care sunt cunoscute locurile prevăzute la alin. (1) sau nu există sesizări succesive ale instanţei, sunt avute în vedere locurile menţionate la alin. (1) pentru determinarea competenţei teritoriale.

Judecătoria Topoloveni a apreciat astfel că ordinea de prioritate de la art. 41 din C. proc. pen. nu vizează organele de urmărire penală, în schimb ordinea de prioritate se va aplica la sesizarea de către parchete a instanţelor, astfel ca procurorul va fi obligat să o respecte cu aceasta ocazie, chiar dacă prin aceasta el urmează sa sesizeze o altă instanţă decât cea pe lângă care funcţionează.

Totodată, instanţa a apreciat că art. 41 alin. (5) din C. proc. pen. prevede că organul de urmărire penală trebuie să ţină cont întotdeauna, la sesizarea instanţei, de ordinea de la art. 41 alin. (1) C. proc. pen., dar aceasta ierarhie nu vizează şi efectuarea urmăririi penale, care se poate desfăşura în afara acestei ordini, cu condiţia de a fi primul organ sesizat şi să se afle sub incidenţa vreunuia dintre criteriile anterior menţionate.

Prin urmare, primul criteriu reprezentat de locul săvârşirii infracţiunii, va atrage competenţa judecătorului de cameră preliminară în prezenta cauză.

Prin raportare la situaţia de fapt, Judecătoria Topoloveni a reţinut că locul săvârşirii infracţiunii este dat de sediul persoanei vătămate A., respectiv Bucureşti, deoarece urmarea imediată a faptei ce reprezintă elementul material al infracţiunii de înşelăciune, respectiv prejudiciul de 213.660,07 euro, reprezentând rezultatul infracţiunii de înşelăciune, s-a produs în locul reprezentat de sediul social al persoanei vătămate, unde ar fi trebuit remise cele 100,679 tone de material neferos - aluminiu, în valoare de 213.660,97 euro.

Prin urmare, cu privire la competenţa materială şi teritorială s-a apreciat că aparţine judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti dat fiind faptul că urmarea imediată a infracţiunii de înşelăciune, constând în prejudiciul de 213.660,07 euro, s-a produs în dauna persoanei vătămate părţii civile A. cu sediul în mun. Bucureşti.

Prin încheierea din camera preliminară din data de 31 ianuarie 2022 Judecătoria Sectorului 5 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sector 5, invocată de apărătorul inculpatului G.

În baza art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 50 din C. proc. pen. cu referire la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a declinat competenţa soluţionării cauzei având ca obiect rechizitoriul nr. x/2015 din 06.05.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, privind pe inculpaţii G., H., I., B., J., K., L., M., N., O. şi P. şi părţile civile A. - prin reprezentant Q. cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Bucureşti, SC R. SRL, cu sediul în Frumuşeni nr. x jud. Arad - prin administratorul S. în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Topoloveni.

În baza art. 51 din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat instanţa superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel judecătorul de cameră preliminară a constatat că presupusa activitate infracţională de inducere în eroare a persoanei vătămate A. s-a desfăşurat în parte în judeţul Argeş, rezultatul constând în prejudiciul de 213.660,97 euro, contravaloarea a 100,679 tone de material neferos - aluminiu, s-a produs în patrimoniul acestei societăţi.

Judecătorul de camera preliminară a mai constatat că, în cauză, adresa din Bucureşti sector 5 invocată în hotărârea de declinare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 nu reprezintă sediul persoanei vătămate parte civilă A., ci adresa aleasă de numitul Q. pentru comunicarea actelor de procedură.

În acest sens a mai avut în vedere că A. are sediul în Franţa, aşa cum rezultă din plângerea şi înscrisurile aflate în dosarului de urmărire penală, fila x şi urm., iar numitul Q. are calitatea de împuternicit al A., fiind mandatat de către aceasta, între altele, şi pentru reprezentarea societăţii filele x şi următoarele. De asemenea, a reţinut că numitul Q., adresa din Bucureşti, fiind adresa indicată de sus numitul ca fiind aleasă pentru comunicarea actelor de procedură.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu se poate considera că locul săvârşirii infracţiunii, astfel cum este definit acesta de art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., este locul ales de împuternicitul persoanei vătămate A. pentru comunicarea actelor de procedură, situat pe raza Judecătoriei Sector 5.

Prin urmare, cum în raza Judecătoriei Topoloveni, cea dintâi sesizată, se află locul săvârşirii infracţiunii - locul unde s-a desfăşurat activitatea de inducere în eroare - şi locul unde locuiesc parte dintre inculpaţi, judecătorul de camera preliminară din cadrul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti a apreciat că acestei instanţe îi aparţine competenţa soluţionării cauzei.

Referitor la susţinerile apărătorului inculpatului B. în sensul competenţei Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, motivat de împrejurarea că locul săvârşirii infracţiunii este în afara României, judecătorul a apreciat că şi dacă s-ar aprecia astfel, ar fi incidente prevederile art. 42 alin. (1) din C. proc. pen. şi nu cele ale alin. (2), competenţa aparţinând tot Judecătoriei Topoloveni, în raza căreia locuiesc cea mai mare parte a inculpaţilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 02 februarie 2022, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 10 februarie 2022.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Topoloveni şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Topoloveni, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Verificând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul emis la data de 06.05.2021 în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş s-a reţinut, pe scurt, următoarea situaţie de fapt:

La data de 15.10.2015, inculpatul B., prin folosirea calităţii mincinoase de reprezentant al societăţii SC C. SRL Cluj-Napoca (deşi această calitate îi aparţinea numitului D.) şi cu intenţia calificată prin scopul obţinerii unui folos patrimonial injust, a indus-o în eroare pe persoana vătămată A., prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv aceea că va asigura transportul cantităţii de 100,679 tone de material neferos - aluminiu, în valoare de 213.660,97 euro, pe ruta Rotterdam - sediul furnizorului E., către F., din localitatea Issoire, Franţa, marfa obţinută în mod fraudulos fiind adusă prin intermediul a patru ansambluri auto, care au avut aplicate temporar numere de înmatriculare false, pe teritoriul României şi remisă în vederea valorificării către diverse persoane de cetăţenie română, acesta a fost singura persoană care a vizualizat oferta de transport postată de casa de expediţii pe bursa internaţională T., iar atât în îndeplinirea rezoluţiei sale infracţionale, cât şi pentru a da aparenţă de legalitate, transparenţă şi probitate comercială, inculpatul B. a înaintat electronic persoanei vătămate A., fără drept şi în mod dolosiv, de pe o adresă de e-mail creată fictiv prin păstrarea elementelor de similitudine cu firma a cărei identităţi comerciale a folosit-o, respectiv x, o copie a certificatului de înregistrare şi înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului nr. x din 29.10.2009, a licenţei comunitare de transport nr. x din 17.02.2015, valabilă până la data de 18.02.2025, poliţa de asigurare x nr. x din 12.12.2014, valabilă până Ia data de 12.12.2015 şi un înscris privind datele generale de contact ale firmei şi datele bancare (numărul de cont deschis la U.), documente pe care adevăratul transportator le încărcase online la înregistrarea pe bursele de transport, iar, ulterior, pentru menţinerea sa în eroare şi asigurarea produsului infracţiunii, a remis în aceeaşi modalitate nume şi calităţi mincinoase - copii cărţi de identitate false având fotografia sa şi ale inculpaţilor O., I.

şi M., însă cu date de stare civilă necorespunzătoare adevărului, despre care se arăta nereal că sunt angajaţii societăţii transportatoare, ce aveau să se prezinte la punctul de încărcare pentru preluarea şi transportarea mărfii. S-a mai reţinut că inculpatul B. i-a sprijinit şi coordonat constant pe inculpaţii conducători auto, L., J., O., H., G., I., M. şi K., atât prin prezenţa sa la preluarea mărfii, furnizarea de plăcuţe de înmatriculare şi acte de identitate false, cât şi prin oferirea ulterioară de repere de traseu şi indicaţii pe parcursul transportului mărfii obţinute prin săvârşirea infracţiunii pe teritoriul naţional, acţiuni punctuale, succesive şi atent planificate care au condus la valorificarea ilicită a mărfii, dobândirea de foloase materiale injuste şi, implicit, cauzarea unei pagube materiale în patrimoniul A.., în valoare de 213.660,97 euro.

S-a mai reţinut că inculpatul B., împreună cu inculpaţii G. şi P., cunoscând natura ilicită a provenienţei semiremorcii x, cu seria de şasiu x şi a încărcăturii aferente, au executat acte materiale de primire şi depozitare la imobilul în suprafaţă de 104 m.p., situat în loc. Mărăcineni, jud. Argeş, folosit în baza contractului de închiriere nr. x din 29.09.2015, încheiat de SC V. SRL (societate controlată de acesta) cu SC W. S.A. Mărăcineni, a semiremorcii cu seria de şasiu x, încărcată cu cantitatea de 13.830 cutii de cafea x de câte 170 gr./cutie, bunuri provenite din comiterea de către persoane neidentificate, la data de 30.09.2015, a unei fapte de furt din posesia numitului X., conducător auto în cadrul societăţii de transport internaţional marfa Y., în timpul perioadei sale regulamentare de staţionare, pentru ca în continuare, o parte din respectiva marfa să fie comercializată către persoane ce locuiesc pe raza mun.

Câmpulung, jud. Argeş şi a mun. Bucureşti, iar alta să fie identificată cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate. S-a mai reţinut că inculpata N. în datele de 22.10 şi 23.10.2015 a primit/a înlesnit valorificarea aluminiului provenit din infracţiunea de înşelăciune săvârşită de ceilalţi inculpaţi, fără o promisiune anterioară făcută în acest sens, prin ajutorul său "material" asigurând beneficiul produsului infracţiunii predicat şi îngreunând identificarea ulterioară a bunurilor şi a făptuitorilor şi, implicit, înfăptuirea justiţiei.

Referitor la competenţa materială, Înalta Curte reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

În ceea ce priveşte determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată, aceasta se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (5) din C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Raportând aceste dispoziţii legale la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că Judecătoria Topoloveni se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., fiind instanţa pe raza căreia presupusa activitate infracţională de inducere în eroare a persoanei vătămate A. s-a desfăşurat, în parte, dar şi instanţa pe raza căreia locuiesc parte din inculpaţi

Totodată, Înalta Curte constată că obiectul cauzei vizate de conflictul de competenţă îl reprezintă procedura camerei preliminare, iar învestirea celor două instanţe, [fiecare competenţă din perspectiva unui criteriu dintre cele prevăzute la art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.[ nu s-a făcut simultan, pentru a da posibilitatea analizării ordinii de prioritate, ci succesiv, urmare încheierii de declinare, fiind la latitudinea unităţii de parchet care a efectuat urmărirea penală să aleagă instanţa de sesizare, dintre instanţele competente.

Cum prima instanţă competentă sesizată este Judecătoria Topoloveni, Înalta Curte, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii B., L., M., N., O., G., P., B., H., I., J. şi K., precum şi părţile civile A. şi SC R. SRL în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul acestei instanţe, căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii L., M., N., O., G., P., B., H., I., J. şi K., în favoarea Judecătoriei Topoloveni, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 februarie 2022.

GGC - ED