Cassation appeals rejected; attempted theft and pickpocketing convictions upheld, minor's supervision retained.

Deliberând, asupra recursurilor în casaţie formulate inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 729/A din data de 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1011 pronunţată la data de 15.12.2020 de Judecătoria Cluj-Napoca, între altele, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu reţinerea art. 114 alin. (1) şi art. 118 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a supravegherii pe o durată de 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în forma tentativei, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) C. pen. şi a art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 121 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul A. să urmeze un curs de formare profesională derulat de serviciului de probaţiune, pe durata executării măsurii educative.

În baza art. 121 alin. (3) C. pen., supravegherea executării obligaţiilor impuse se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comportamentului său şi asupra dispoziţiilor art. 123 C. pen. potrivit căruia, dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse ori săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa poate dispune înlocuirea măsurii luate cu o măsură educativă privativă de libertate.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în forma tentativei, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen. (fapta din data de 09.04.2015).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 01.04.2017).

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunea de furt calificat comisă la data de 09.04.2015 se află în stare de concurs real cu: infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin S.P nr. 1665/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, def. prin neapelare, la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei; infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentinţa pen. nr. 762/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, def. prin Decizia pen. nr. 447/A/2017 a Curţii de Apel Cluj, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1200 RON.

În baza art. 41 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunea de furt comisă la data de 01.04.2017 se află în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la: infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin S.P nr. 1198/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, def. prin D.P. nr. 160/A/2016 a Curţii de Apel Cluj, la pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969,

A fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an, 6 luni închisoare, dispusă prin S.P nr. 1198/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, def. prin D.P. nr. 160/A/2016 a Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare, dispusă prin S.P nr. 1665/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, def. prin neapelare.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 38 alin. (1) C. pen.,

S-a constatat că infracţiunile aflate în concurs, cf. pct. 3 supra., sunt concurente şi cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin S.P nr. 1198/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, def. prin D.P. nr. 160/A/2016 a Curţii de Apel Cluj, de la pct. 4 supra.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), c) şi e) C. pen. (cf. Deciziei ÎCCJ- DCD/P nr. 22/2020).

Au fost contopite pedepsele de: 1200 RON amenda penală, 8 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, stabilite pentru infracţiunile de la pct. 7 supra., respectiv pedeapsa de 10 luni închisoare stabilită în cauză pentru infracţiunea de furt calificat, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare şi 1200 RON amendă penală.

S-a constatat că pedepsele complementare aplicate prin S.P. nr. 1665/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca (art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., pe o durată de 1 an) au fost executate.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. (cf. Deciziei ÎCCJ- DCD/P nr. 22/2020),

S-a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită în cauză pentru infracţiunea de furt, la pedeapsa rezultantă a concursului, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani, 6 luni închisoare în regim de detenţie şi 1200 RON amendă penală.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reţinerii pentru 24 de ore din data de 27.04.2018 (Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca).

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea civilă C. SA.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 şi 1349 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.

A fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1.400 RON către partea civilă D., cu titlu de daune materiale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) rap. la art. 272, art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 700 RON (300 RON din cursul urmăririi penale şi 400 RON din cursul judecăţii), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 300 RON (100 RON din cursul urmăririi penale şi 200 RON din cursul judecăţii), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel inculpaţii B. şi A.

Prin Decizia penală nr. 729/A din 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 1011/15.12.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre apelanţii - inculpaţi la plata sumei de câte 500 de RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 25.05.2021, inculpaţilor A., la locul de detenţie la data de 28.05.2021 şi B., la domiciliu la data de 27.05.2021, părţilor civile SC C. S.A, la 27.05.2021 şi D., la 28.05.2021.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 24.05.2021 au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B., prin apărător ales E., invocând motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. s-a arătat că i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât, în mod greşit, instanţa de fond a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1198/2015 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 106/A/2016 a Curţii de Apel Cluj, deoarece dispoziţiile Noului C. pen. prevăd anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi nu a suspendării condiţionate, iar dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 se aplică infracţiunilor săvârşite sub vechiul C. pen., astfel încât, în cauză, se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B.

Referitor la inculpatul A., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate, şi, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât există o cauză de neimputabilitate, în condiţiile în care inculpatul era minor la data comiterii faptei, iar expertiza medico-legală psihiatrică existentă la dosar, efectuată după mai mult de 3 ani de la data comiterii faptei, nu este suficientă pentru a se stabili că acesta avea discernământ la data comiterii faptei.

Astfel, au fost invocate cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen. s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate.

După efectuarea comunicărilor conform art. 439 C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 23.07.2021, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu completului C6 Filtru.

La data de 06.07.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a depus la dosar concluzii scrise.

Prin referatul judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 07 octombrie 2021.

Procedura de comunicare a cererilor de recurs în casaţie a fost legal îndeplinită.

La data de 05 octombrie 2021 a fost întocmit raportul de magistratul asistent desemnat, care a apreciat că, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii A. şi B. sunt admisibile în principiu.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că acestea sunt admisibile în principiu, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, motiv pentru care au fost admise în principiu şi au fost trimise completului competent în vederea judecării pe fond a căilor de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen. invocate de inculpaţii A. şi B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile în casaţie sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivul de casare invocat trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (Decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

(...)Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.)" (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Totodată s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De altfel, în cadrul definiţiei legale a infracţiunii, exprimată de art. 15 alin. (1) din C. pen., trăsătura esenţială ca fapta să fie prevăzută de legea penală este enumerată distinct de aceea ca fapta să fie săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă unei persoane, ceea ce relevă opţiunea legiuitorului ca prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală" să se înţeleagă "orice faptă" - act de conduită, manifestare de voinţă exteriorizată care determină o schimbare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată de norma penală.

Aceeaşi viziune reiese şi din modalitatea în care sunt reglementate cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., textul legal menţionând distinct "fapta nu este prevăzută de legea penală" de " nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege".

Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt reţinute.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Procedând la evaluarea acestei corespondenţe, Înalta Curte constată, în prealabil, că:

- recurentul inculpat B. a fost condamnat pentru infracţiunea de furt calificat, în forma tentativei, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) şi d) C. pen., constând în faptul că în data de 09.04.2015, în jurul orei 14:45, împreună cu inculpaţii A. (minor la data săvârşirii faptei) şi F., a pătruns prin forţarea grilajului care asigura fereastra, în clădirea dezafectată aparţinând persoanei vătămate C. SA, situată în mun. Cluj-Napoca, de unde a încercat să sustragă mai multe panouri de aluminiu în vederea valorificării, pe care le-a abandonat, fiind surprins de organele de ordine;

- recurentul inculpat B. a fost condamnat, de asemenea, pentru infracţiunea de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., constând în faptul că la data de 01.04.2017, în jurul orei 12:45, în timp ce se afla în piaţa de vechituri din mun. Cluj-Napoca, str. x, a sustras din buzunarul persoanei vătămate D. un telefon mobil marca x, în valoare de 1400 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şi furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen.

În privinţa acestui inculpat, au fost reţinute şi dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen., cele două infracţiuni fiind comise în stare de concurs real. Totodată, starea de recidivă postcondamnatorie a fost atrasă de condamnarea din S.P. nr. 1198/12.10.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 160/A din 08.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

În urma contopirii recurentul inculpat B. urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani, 6 luni închisoare în regim de detenţie şi 1200 RON amendă penală.

- recurentului inculpat A. i s-a aplicat măsura educativă a supravegherii pe o durată de 6 luni pentru infracţiunea de furt calificat (la momentul comiterii faptei, inculpatul avea vârsta de 14 ani), în forma tentativei, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) C. pen. şi a art. 77 lit. a) C. pen., constând în faptul că la data de 09.04.2015, în jurul orei 14:45, împreună cu inculpaţii B. şi F., a pătruns prin forţarea grilajului care asigura fereastra, în clădirea dezafectată aparţinând persoanei vătămate C. SA, situată în mun. Cluj-Napoca, de unde a încercat să sustragă mai multe panouri de aluminiu în vederea valorificării, pe care le-a abandonat, fiind surprins de organele de ordine.

Totodată, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 14.03.2018, acesta a avut discernământ la momentul comiterii faptei.

1). Referitor la recursul în casaţie formulat de inculpat B., întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta priveşte faptul că instanţa de fond a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1198/2015 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 106/A/2016 a Curţii de Apel Cluj, deoarece dispoziţiile Noului C. pen. prevăd anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi nu a suspendării condiţionate, iar dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 se aplică infracţiunilor săvârşite sub vechiul C. pen., astfel încât, în cauză, se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B.

Contrar acestei critici, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 15 alin. (1) şi (2) Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

Prin Decizia nr. 13 din 6 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 410 din 10/06/2015, care, de asemenea, îşi găseşte aplicabilitate în prezenta speţă, s-a stabilit că "în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit C. pen. anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din C. pen., nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiţionate, se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior."

Astfel, se constată că infracţiunea de furt calificat comisă la data de 09.04.2015 se află în stare de concurs real, conform art. 40 alin. (1) C. pen., cu următoarele:

- infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 1665/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei;

- infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 762/2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 447/A/2017 a Curţii de Apel Cluj, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1200 RON.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. pen., infracţiunea de furt comisă la data de 01.04.2017 se află în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 1198/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 160/A/2016 a Curţii de Apel Cluj, la pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Aşadar, faţă de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, Înalta Curte constată că, în mod corect, a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an, 6 luni închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 1198/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 160/A/2016 a Curţii de Apel Cluj.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 1665/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare, iar, întrucât infracţiunile aflate în concurs, anterior menţionate, sunt concurente şi cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin Sentinţa penală nr. 1198/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 160/A/2016 a Curţii de Apel Cluj, în mod corect s-a procedat la stabilirea rezultantei de 2 ani, 6 luni închisoare în regim de detenţie şi 1200 RON amendă penală, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b), c) şi e) C. pen. şi art. 43 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în speţă instanţele au făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

2). În ceea ce priveşte recursul în casaţie formulat de inculpatul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., acesta se referă la existenţa unei cauze de neimputabilitate, în condiţiile în care inculpatul era minor la data comiterii faptei, iar expertiza medico-legală psihiatrică existentă la dosar, efectuată după mai mult de 3 ani de la data comiterii faptei, nu ar fi fost suficientă pentru a se stabili că acesta avea discernământ la data comiterii faptei.

În concret, în cauză, susţinerile recurentului inculpat subsumate noţiunii de condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în sensul cazului de casare invocat, sunt raportate de către acesta la modalitatea în care instanţele au apreciat situaţia de fapt din prezenta cauză şi la modalitatea de interpretare a probatoriului.

Înalta Curte subliniază că, pin prisma cazului de casare invocat în cauză, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte menţionează că aspectele invocate prin recursul în casaţie, ce vizează situaţia de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv, vinovăţia inculpatului, probatoriul cauzei ori modul de interpretare a probelor dosarului, acestea nu pot face obiectul examinării în calea extraordinară a recursului în casaţie.

Aşadar, astfel de critici nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, acesta fiind scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Pe calea recursului în casaţie nu se poate invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante şi le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Or, de vreme ce susţinerile recurentului inculpat tind, în esenţă, la reevaluarea materialului probator, acestea nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 729/A din data de 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 729/A din data de 21 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.

GGC - ED