Aggravation of Sentence After Reclassification of Organized Crime Offense and Non-Application of Witness Protection Penalty Reduction

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 310/09.09.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2018, s-au dispus, printre altele, următoarele:

1. În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., cetăţean român, de ocupaţie agricultor, studii 8 clase, cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 228 alin. (1) - (229) alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale comise în noaptea de 24/25.11.2017, împreună cu inculpaţii B., C. şi D.), art. 36 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 3 acte materiale comise în noaptea de 05/06.01.2018, împreună cu inculpaţii B., D., E.), art. 36 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., - fapta din noaptea de 14/15.01.2018, comisă împreună cu inculpaţii B., D. şi E.) a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 (şase) luni pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat.

În baza art. 334 alin. (1), art. 38 alin. (2) C. pen. - fapta din noaptea de 05/06.01.2018 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen. - fapta din noaptea de 05/06.01.2018, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an şi 1 (una) luna pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat (cu număr fals de înmatriculare).

În baza art. 38 alin. (1), (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1), (5) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) şi 2 (două) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni (o treime din totalul celorlalte pedepse), în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 5 (cinci) ani şi 6 (luni) luni închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii şi de pedeapsa accesorie, a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, cu începere de la 24.01.2018 la zi.

2. În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F., cetăţean român, de ocupaţie administrator la I.I. F., studii 10 clase, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale comise în noaptea de 10/11.12.2017 împreună cu inculpaţii G. şi H. a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale comise în noaptea de 15/16.12.2017 împreună cu inculpaţii G. şi H.), a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an şi 2 (două) luni pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 4 acte materiale comise în noaptea de 17/18.12.2017 împreună cu inculpaţii G. şi H., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. - fapta comisă în noaptea de 26/27.12.2017 împreună cu inculpatul H., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale comise în noaptea de 02/03.01.2018, împreună cu inculpaţii G. şi H., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale comise în noaptea de 04/05.01.2018 împreună cu inculpaţii H. şi F. şi C., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 7 acte materiale comise în noaptea de 07/08.01.2018 împreună cu inculpaţii H. şi C., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 4 acte materiale comise în noaptea de 09/10.01.2018 împreună cu inculpaţii H. şi C., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale comise în noaptea de 14/15.01.2018 împreună cu inculpaţii C., H., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 3 acte materiale comise în noaptea de 22/23.01.2018 împreună cu inculpaţii C., G. şi F., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - fapta comisă în noaptea de 22/23.01.2018 împreună cu inculpaţii C., G. şi H., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an şi (6) şase luni pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat (fapta din noaptea de 10/11.01.2018).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (2), (5) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani, la care s-a adăugat sporul de 7 (şapte) ani şi 11 (unsprezece) luni (o treime din totalul celorlalte pedepse), în final inculpatul F. urmând să execute pedeapsa închisorii de 10 (zece) ani şi 11 (unsprezece) luni închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii şi de pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, cu începere de la 24.01.2018 la zi.

3. În baza art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G., cetăţean român, fără ocupaţie, studii 8 clase, cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G. - fapta din noaptea de 19/20.03.2017 la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi (6) trei luni.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale, faptele comise în noaptea de 19/20.10.2017, împreună cu inculpatul H. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale comise în noaptea de 10/11.12.2017 împreună cu inculpaţii H., F., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale comise în noaptea de 15/16.12.2017 împreună cu inculpaţii H. şi F., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an şi 2 (două) luni pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 4 acte materiale comise în noaptea de 17/18.12.2017 împreună cu inculpaţii H. şi F., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale comise în noaptea de 02/03.01.2018, împreună cu inculpaţii H. şi F., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 3 acte materiale comise în noaptea de 22/23.01.2018 împreună cu inculpaţii C., H. şi F., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. - fapta comisă în noaptea de 22/23.01.2018 împreună cu inculpaţii C., H. şi F., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an şi (6) şase luni pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an şi 2 (două) luni pentru comiterea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat (fapta din noaptea de 10/11.12.2017).

În baza art. 334 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an şi 2 (două) luni pentru comiterea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat (fapta din noaptea de 15/16.12.2017).

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 33/4.03.2014 a Judecătoriei Hârşova, definitivă la 17.06.2014 prin Decizia penală nr. 417 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Hârşova.

În baza art. 97 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 10 luni aplicată inculpatului G. prin Sentinţa penală nr. 33/4.03.2014 a Judecătoriei Hârşova.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (2), (5) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă cu pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 33/4.03.2014 a Judecătoriei Hârşova şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani şi 3 (trei) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 (şase) ani şi 5 (cinci) luni din totalul celorlalte pedepse, în final inculpatul G. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2), (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h), k) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, cu începere de la 24.01.2018 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpaţii F., G. şi A.

În baza art. 7 în ref. la art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpaţii F. şi G. a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 397 C. proc. pen., s-a admis, în parte, acţiunea civilă şi s-a dispus, în baza art. 1349, art. 1357, art. 1382 C. civ., obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile.

S-a respins, ca nefondată, cererea părţii civile SC I. SRL formulată la data de 3.09.2019 privind obligarea inculpaţilor şi la plata sumei de 20.470 RON reprezentând prejudiciu pentru o faptă de furt pretins comisă în noaptea de 9/10.06.2017) şi la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.000 RON.

S-au respins celelalte pretenţii civile (până la concurenţa sumei de 5.700 RON, formulate de părţile civile J. şi K.).

S-a respins, ca nefondată, cererea părţii civile L. de obligare a inculpaţilor H. şi G. la plata despăgubirilor civile, întrucât acestea nu au fost cuantificate pe parcursul procesului penal.

S-a dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat şi avansarea onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul Constanţa.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii A., F., G., B., D., E., H. şi C.

Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 09.03.2021, în baza art. 386 C. proc. pen., Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, printre alţii, după cum urmează:

Pentru inculpatul A.:

Din infracţiunile reţinute prin Sentinţa penală nr. 310 din 09.09.2020 a Tribunalului Constanţa în următoarele infracţiuni:

- art. 367 alin. (1) C. pen.

- art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (faptele de la pct. 3.2.);

- art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (faptele de la pct. 3.3. şi 3.4.);

- art. 334 alin. (1) C. pen. (fapta de la pct. 3.5.)

- art. 334 alin. (2) C. pen. (fapta de la pct. 3.6.).

Pentru inculpatul F.:

Din infracţiunile reţinute prin Sentinţa penală nr. 310/09.09.2020 a Tribunalului Constanţa în următoarele infracţiuni:

- art. 367 alin. (1) C. pen.

- art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (faptele de la pct. 7.2.-7.11.);

- art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (fapta de la pct. 7.12.);

- art. 334 alin. (2) C. pen. (fapta de la pct. 7.13.).

Pentru inculpatul G.:

Din infracţiunile reţinute prin Sentinţa penală nr. 310 din 09.09.2020 a Tribunalului Constanţa în următoarele infracţiuni:

- art. 367 alin. (1) C. pen.

- art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. (fapta de la pct. 8.2.);

- art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (faptele de la pct. 8.3.-8.8.);

- art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (fapta de la pct. 8.9.);

- art. 334 alin. (2) C. pen. (fapta de la pct. 8.10.);

- art. 334 alin. (2) C. pen. (fapta de la pct. 8.11.).

Prin Decizia nr. 603/P din 2 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate, printre alţii, de către inculpaţii A., F. şi G. împotriva Sentinţei penale nr. 319 din 09.09.2020 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2018

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă şi, rejudecând, s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 367 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pe durata prevăzută de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat (faptele de la pct. 3.2).

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare (faptele de la pct. 3.3 şi 3.4).

În baza art. 334 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare (fapta de la pct. 3.5).

În baza art. 334 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare (fapta de la pct. 3.6).

În baza art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1), (5) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin decizie în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani şi 2 luni închisoare, reprezentând o treime din suma pedepselor ce nu se execută, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 5 ani şi 4 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii şi de pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală a închisorii aplicată inculpatului A. perioada executată cu începere de la data de 24.01.2018 la zi.

2. În baza art. 367 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pe durata prevăzută de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat (fapte de la pct. 7.2 - pct. 7.11).

În baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la tâlhărie calificată (fapta de la pct. 7.12).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pe durata prevăzută de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 1 an închisoare (fapta de la pct. 7.13).

În baza art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1), (5) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin decizie în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an şi 10 luni închisoare, reprezentând o treime din suma pedepselor ce nu se execută, în final inculpatul F. urmând să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani şi 10 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii şi de pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa principală a închisorii aplicată inculpatului F. perioada executată cu începere de la data de 24.01.2018 la zi.

3. În baza art. 367 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pe durata prevăzută de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare (fapta de la pct. 8.2).

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 6 ani închisoare (faptele de la pct. 8.3 - pct. 8.8).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tentativă de tâlhărie calificată (fapta de la pct. 8.9).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pe durata prevăzută de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare (fapta de la pct. 8.10).

În baza art. 334 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare (fapta de la pct. 8.11).

În baza art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (1), (5) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin decizie cu pedeapsa închisorii de 10 luni aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 33/4.03.2014 a Judecătoriei Hârşova în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani şi 5 luni închisoare, reprezentând o treime din suma pedepselor ce nu se execută, în final inculpatul G. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 5 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii şi de pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), h) şi k) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa principală a închisorii aplicată inculpatului G. perioada executată cu începere de la data de 24.01.2018 la zi.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, acţiunile civile formulate de părţile civile.

S-au înlăturat din cuprinsul Sentinţei penale apelate dispoziţiile contrare deciziei penale de faţă şi s-au menţinut celelalte dispoziţii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în faza de apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile de avocaţi din oficiu să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs în casaţie inculpaţii A., F. şi G.

Prin cererile de recurs în casaţie, recurenţii A. şi F. au indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În esenţă, în argumentarea acestui caz de casare, recurenţii A. şi F. au susţinut că deşi instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică din art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate au rămas neschimbate, apreciind că le-a fost agravată astfel situaţia în propria cale de atac.

Mai mult, s-a arătat că nu a fost păstrată modalitatea de individualizare a pedepsei realizată de instanţa de fond, într-un cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege, astfel că instanţa de apel, în contradicţie cu principiul non reformatio in peius, a considerat că deşi reţinută forma simplă a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, aceasta prezintă un pericol social ridicat, orientând pedeapsa spre maxim.

În concret, în cazul recurentului A., s-a arătat că, dacă prima instanţă pentru o infracţiune mai gravă a decis aplicarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, pentru o infracţiune simplă, se impunea aplicarea pedepsei în aceeaşi manieră, orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel că instanţa de control judiciar trebuia să îi aplice pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, însă pedeapsa aplicată a fost orientată spre maximul special prevăzut de dispoziţiile art. 367 alin. (1) din C. pen. (5 ani închisoare).

Al doilea aspect criticat prin cererea de recurs în casaţie îl vizează modalitatea de contopire a infracţiunilor de furt calificat reţinute în sarcina inculpatului A., pct. 3.2 (o singură infracţiune), pct. 3.3 şi 3.4. (2 acte materiale). S-a susţinut că, în mod legal trebuia să se reţină o singură infracţiune de furt calificat în formă continuată, apreciind că pedeapsa aplicată pentru o singură infracţiune era mai mică decât pedeapsa aplicată pentru două infracţiuni.

S-a apreciat că soluţia instanţei nu este legală cu atât mai mult cu cât în sarcina tuturor inculpaţilor implicaţi în cauză, faptele de furt calificat au fost reţinute în concurs cu infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, reliefându-se acelaşi modus operandi.

Astfel, s-a considerat că dacă s-ar fi procedat conform procesului de individualizare a pedepsei ales de prima instanţă, în situaţia rezultată în urma contopirii faptei de la pct. 3.2 cu faptele de la pct. 3.3 şi 3.4, pedeapsa ce ar fi trebuit aplicată ar fi fost de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Pe de altă parte, a fost precizat că fapta prevăzută la punctul 3.2 din rechizitoriu x furt calificat prevăzut de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - a fost săvârşită împreună cu numiţii B., C. şi D., constând în două acte materiale săvârşite în data de 24/25.11.2017.

Însă, deşi în situaţia lui A., instanţa de apel nu a contopit fapta de la punctul 3.2 din Rechizitoriu cu infracţiunile de la pct. 3.3 şi 3.4, în cazul coautorilor B., D. şi C. a reţinut o infracţiune continuată, în componenţa căreia a intrat şi infracţiunea precizată anterior.

Dacă s-ar fi respectat tratamentul sancţionator aplicat de către prima instanţă (orientarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege) s-ar fi ajuns la aplicarea unei pedepse de maxim 3 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare: 1 an şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, în forma simplă; 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. - faptele de la pct. 3.2, 3.3 şi 3.4 - 6 acte materiale, dacă s-ar fi dispus şi contopirea cu fapta de la pct. 3.2; 1 an închisoare (fapta de la pct. 3.5); 1 an închisoare (fapta de la pct. 3.6).

Drept urmare, în condiţiile aplicării regulii de la concursul de infracţiuni, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., ar fi rezultat pedeapsa de 3 ani, 6 luni şi 20 zile închisoare (2 ani şi 6 luni + 1/3 din 1 an şi 2 luni +1 an + 1 an).

Cu toate acestea, instanţa de apel a dispus în mod eronat şi cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, aplicarea în final a unei pedepse de 5 ani şi 4 luni închisoare.

Având în vedere argumentele expuse anterior, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a deciziei recurate în ceea ce-l priveşte pe A.

Recurentul inculpat F., în raport de acelaşi caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a mai invocat alături de încălcarea principiului non reformatio in pejus, omisiunea aplicării cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de dispoziţiile art. 19 din Legea 682/2002 privind protecţia martorilor.

În dezvoltarea acestor motive, recurentul F. a evidenţiat că în ceea ce priveşte infracţiunea continuată de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare, fără a se respecta principiul non reformatio in peius. În condiţiile în care pedeapsa ar fi fost orientată spre minimul special prevăzut de lege prin raportare la tratamentul sancţionator aplicat în prima instanţă, ar fi trebuit să se dispună cel mult, aplicarea unei pedepse de 2 ani şi 29 de luni (având în vedere nr. actelor materiale - 29), mai exact 4 ani şi 5 luni închisoare pentru infracţiunea continuată de furt calificat.

Ca atare, dacă s-ar fi respectat tratamentul sancţionator aplicat de către prima instanţă (orientarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege) s-ar fi ajuns la aplicarea unei pedepse de maxim 5 ani şi 7 luni închisoare, după cum urmează: 1 an închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, în forma simplă, 4 ani şi 5 luni închisoare pentru infracţiunea continuată de furt calificat -29 acte materiale, 1 an şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie calificată şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat (4 ani şi 5 luni +1/3 din 1 an+1 an şi 6 luni + 1 an = 4 ani şi 5 luni + 1/3 x (12 luni +18 luni + 12 luni) = 4 ani şi 5 luni + 14 luni (1 an şi 2 luni) = 5 ani şi 7 luni închisoare.

Ca atare, a considerat nelegalitatea hotărârii atacate întrucât pedepsele aplicate de instanţa de apel sunt stabilite în alte limite decât cele prevăzute de lege, inculpatului fiindu-i stabilit un regim sancţionator mai sever.

Pe de altă parte, recurentul F. a solicitat instanţei de recurs în casaţie să constate că, instanţa de apel în mod eronat nu a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea 682/2002 privind protecţia martorilor, care ar fi condus la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.

În fapt, F. a formulat în data de 21 octombrie 2020 un denunţ împotriva lui M., în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri. Prin Adresa emisă în data de 16.02.2021 sub nr. x/2021 de către DIICOT Serviciul Teritorial Constanţa, s-a evidenţiat faptul că prin Ordonanţa din data de 23.09.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, iar prin Ordonanţa din 10.02.2021 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie formulate de A. şi F. şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie, recurentul inculpat G. a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 şi 9 din C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală şi hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii.

În esenţă, recurentul a criticat că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu nerespectarea principiului non reformatio in pejus atât în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., dar mai ales referitor la infracţiunea continuată prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare - fapta de la pct. 8.2, iar în baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat, nelegal, la pedeapsa de 6 ani închisoare - faptele de la pct. 8.3 - pct. 8.8.

Deopotrivă, recurentul a susţinut că, deşi instanţa a decis înlăturarea formei agravate prevăzute de art. 367 alin. (2) C. pen., concluzionând că în scopul grupului infracţional nu intră comiterea unor infracţiuni sancţionate cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, a orientat pedeapsa spre maximul special prevăzut de dispoziţiile art. 367 alin. (1) din C. pen. (5 ani) în condiţiile în care prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Faţă de minimul special prevăzut de art. 367 alin. (1) din C. pen., a considerat că soluţia legală ar fi fost pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În motivarea recursului în casaţie, inculpatul a mai susţinut că pentru infracţiunile de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat la o pedeapsă orientată către maximul special prevăzut de lege (6 ani) în condiţiile în care prima instanţă a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei.

Recurentul a apreciat că instanţa de apel trebuia să aplice pedeapsa de 2 ani închisoare pe care trebuia să o sporească cu un număr de luni egal cu nr. presupuselor actelor materiale ce intrau în componenţa infracţiunii continuate de furt calificat, şi anume, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Cu toate acestea, instanţa de apel a dispus în mod eronat şi cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, aplicarea în final a unei pedepse de 9 ani şi 4 luni închisoare, deşi pedeapsa ce se impunea a fi aplicată era de aproximativ 5 ani închisoare.

În concluzie, a considerat că era obligatorie păstrarea modalităţii de individualizare a pedepsei realizată de instanţa de fond, respectiv, într-un cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege.

Totodată, a precizat că este nelegală contopirea pedepselor stabilite prin decizie cu pedeapsa închisorii de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 33/4.03.2014 a Judecătoriei Hârşova.

În susţinerea celui de-al doilea caz de recurs în casaţie invocat, şi anume art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii.

S-a susţinut că hotărârea nu este motivată, iar pe de altă parte că există contradicţii cu privire la constituţia fizică a inculpatului, nu au fost admise în apărare probe, situaţia familială reţinută eronat de instanţa de fond şi aspecte contradictorii cu privire la elemente în circumstanţiere.

S-au depus concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin care s-a solicitat respingerea recursurilor în casaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 2 septembrie 2021, sub nr. x/2018.

Prin încheierea de admitere în principiu din 6 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii A., F. şi G. împotriva Deciziei penale nr. 603/P din 02 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a trimis cauza în vederea judecării recursurilor în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători şi s-a fixat termen de judecată, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea şi asigurarea apărării recurenţilor inculpaţi.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că aspectele antamate de inculpaţi prin motivele de recurs în casaţie referitoare la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de legea penală se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Încheierea de admitere în principiu a tranşat motivele referitoare la încadrarea juridică dată faptelor, cele referitoare la modalitatea de individualizare a pedepsei, în sensul că acestea nu se încadrează în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât scopul recursului în casaţie este de a supune examinării, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi în niciun caz de a verifica temeinicia hotărârii.

În ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul G. sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 din C. proc. pen., se constată că potrivit art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, acest caz de casare a fost abrogat.

Examinând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., F. şi G. împotriva Deciziei penale nr. 603/P din 02 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în limitele prevăzute de art. 447 şi art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este conceput ca un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin intermediul recursului în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile prin raportare exclusiv la legalitatea hotărârii.

În cauză, recurenţii inculpaţi A., F. şi G. au formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

În cadrul recursului în casaţie, în contextul cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanţa analizează plasarea cuantumului pedepsei în intervalul prevăzut în norma de incriminare sau în intervalul dictat de cauzele ori stările de agravare sau de reducere a pedepsei, modalitatea de executare şi efectele principiului non reformatio in pejus asupra pedepsei ori modalităţii de executare. Principiul neagravării propriei situaţii în calea de atac stabileşte limite ale tratamentului sancţionator, care nu se suprapun perfect peste limitele din norma de incriminare. Ignorarea limitelor de pedeapsă ori a modalităţii de executare, determinate de textele de lege sau de incidenţa principiului non reformatio in pejus, în defavoarea inculpatului, prin stabilirea unui tratament sancţionator mai sever, se subsumează conceptului de pedeapsă nelegală (I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 218/RC din 23 iunie 2015).

Evaluând tratamentul sancţionator pentru fiecare dintre recurenţi, Înalta Curte reţine că nu există niciun viciu care să se subsumeze noţiunii de pedeapsă nelegală atât în ceea ce priveşte conţinutul principiului non reformatio in pejus, cât şi raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare.

În acest sens, raportând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de apel de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată recurentului A. prin decizia recurată, pentru infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, furt calificat şi punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, este într-un cuantum mai mic decât pedeapsa stabilită de instanţa de fond, de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, furt calificat, tentativă la furt calificat şi punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat.

Prin urmare, având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de apel şi care urmează a fi pusă în executare este mai mică decât cea stabilită de instanţa de fond, se constată că este respectat principiul non reformatio in pejus în sensul că inculpatului nu i s-a agravat situaţia în propria cale de atac.

În continuare, instanţa urmează a face analiza pedepselor individuale aplicate inculpatului A. în limitele prevăzute de lege. Astfel, pedeapsa aplicată în cuantum de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., se află între limitele minime şi maxime, de la 1 la 5 ani închisoare.

De asemenea, pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat - faptele de la pct. 3.2, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., se află între limitele minime şi maxime, de la 2 la 7 ani închisoare. Totodată, pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat - faptele de la pct. 3.3 şi 3.4, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., se află, de asemenea, între limitele minime şi maxime, de la 2 la 7 ani închisoare.

În temeiul art. 334 alin. (1) C. pen. (cu limite de la unu la 3 ani sau amendă) - fapta de la pct. 3.5, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen. (cu limite de la unu la 5 ani sau amendă) - fapta de la pct. 3.6, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., procedându-se la contopirea celor cinci pedepse, respectiv: 3 ani şi 2 luni închisoare, 2 ani şi 2 luni închisoare, 2 ani şi 4 luni închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din pedepsele de 2 ani şi 2 luni închisoare, 2 ani şi 4 luni închisoare, 1 an închisoare şi 1 an închisoare (adică 2 ani şi 2 luni închisoare), în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă 5 ani şi 4 luni închisoare.

Faţă de la cele enunţate, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. se situează în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat şi nu depăşeşte cuantumul stabilit de instanţa de fond, fiind respectat principiul neagravării propriei situaţii în calea de atac.

Aceeaşi analiză urmează a fi efectuată şi pentru recurentul F. în raport de care Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin decizia recurată pentru infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, furt calificat, tentativă la infracţiunea de tâlhărie calificată şi punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, este în concordanţă cu principiul non reformatio in pejus care împiedică pronunţarea unei soluţii prin care să i se agraveze situaţia în propria cale de atac, întrucât nu depăşeşte cuantumul pedepsei rezultante stabilit de instanţa de fond (10 ani şi 11 luni închisoare), fiind legală.

Astfel, în concret, pedeapsa aplicată de instanţa de apel în cuantum de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., se află între limitele minime şi maxime, de la 1 la 5 ani închisoare.

De asemenea, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat - faptele de la pct. 7.2 - 7.11, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., se află între limitele minime şi maxime, de la 2 la 7 ani închisoare. Totodată, pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie calificată - fapta de la pct. 7.12, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. se află, de asemenea, între limitele minime şi maxime, de la 3 la 10 ani închisoare, reduse la jumătate, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare şi 5 ani închisoare.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen. (cu limite de la unu la 5 ani sau amendă) - fapta de la pct. 7.13, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., procedându-se la contopirea celor patru pedepse, respectiv: 3 ani închisoare, 7 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an închisoare, s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an închisoare (adică 1 an şi 10 luni închisoare), în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă 8 ani şi 10 luni închisoare.

Prin urmare, având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de apel şi care urmează a fi pusă în executare este mai mică decât cea stabilită de instanţa de fond, se constată că este respectat principiul non reformatio in pejus în sensul că inculpatului nu i s-a agravat situaţia în propria cale de atac.

Aceeaşi analiză urmează a fi efectuată şi pentru recurentul G. în raport de care Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin decizia recurată pentru infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, furt calificat, complicitate la tentativă la infracţiunea de tâlhărie calificată şi punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, este în concordanţă cu principiul non reformatio in pejus care împiedică pronunţarea unei soluţii prin care să i se agraveze situaţia inculpatului şi nu depăşeşte cuantumul pedepsei rezultante stabilit de instanţa de fond (9 ani şi 8 luni închisoare).

Analizând pedepsele individuale aplicate pentru fiecare infracţiune în parte, se constată că, în temeiul art. 367 alin. (1) din C. pen. (cu limite de la 1 la 5 ani închisoare) s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare.

În temeiul art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. (cu limite de la 2 la 7 ani) - fapta de la pct. 8.2, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. (cu limite de la 2 la 7 ani) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. - fapta de la pct. 8.3 - 8.8, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen. (cu limite de la 3 la 10 ani închisoare, reduse la jumătate, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare şi 5 ani închisoare), cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea complicităţii la tentativă la infracţiunea de tâlhărie calificată (fapta de la pct. 8.9).

În baza art. 334 alin. (2) C. pen. (cu limite de la unu la 5 ani sau amendă) - fapta de la pct. 8.10, a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen. (cu limite de la unu la 5 ani sau amendă) - fapta de la pct. 8.11, a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., procedându-se la contopirea celor şase pedepse, respectiv: 3 ani şi 3 luni închisoare, 2 ani şi 4 luni închisoare, 6 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 2 luni închisoare şi 1 an şi 2 luni închisoare cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 33/4.03.2014 a Judecătoriei Hârşova, s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din restul celorlalte pedepse (adică 1/3 din 10 ani şi 3 luni închisoare înseamnă 3 ani şi 5 luni), în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă 9 ani şi 5 luni închisoare.

Prin urmare, având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de apel şi care urmează a fi pusă în executare este mai mică decât cea stabilită de instanţa de fond, se constată că este respectat principiul non reformatio in pejus în sensul că inculpatului nu i s-a agravat situaţia în propria cale de atac.

Concluzionând, se constată că pedeapsa rezultantă stabilită inculpaţilor A., F. şi G. prin decizia penală atacată, are în situaţia fiecărui inculpat, în parte, un cuantum mai redus în apel decât în fond şi este legală, sub aspectul cuantumului care se circumscrie în limitele prevăzute în lege.

Referitor la criticile recurenţilor privind modalitatea de individualizare a pedepsei într-un cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege şi aplicat de instanţa de fond, se consideră că instanţa de apel nu este ţinută de maniera individualizării judiciare realizate de instanţa de fond.

Înalta Curte constată că recurentul F. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. relativ şi la cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută la art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, privind protecţia martorilor stabileşte:

"Persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat F. care a susţinut că, în mod greşit, nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, pe cale de consecinţă, nu s-au redus limitele speciale prevăzute de lege la jumătate, Înalta Curte constată că această critică nu este întemeiată.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi s-a conturat în sensul că, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză de reducere a pedepsei, decizia instanţei de apel poate fi cenzurată dacă pedeapsa aplicată nu se situează între limitele de pedeapsă rezultate ca efect al incidenţei cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în acest sens, Decizia penală nr. 23/RC din 19.01.2017 a ICCJ, secţia penală, Decizia penală nr. 155/RC din 02.05.2018 a ICCJ, secţia penală, Decizia penală nr. 92/RC din 14.03.2019 a ICCJ, secţia penală, Decizia penală nr. 219/RC din 09 iulie 2020 a ICCJ, secţia penală, Decizia penală nr. 426/R din 13 noiembrie 2020 a ICCJ, secţia penală).

Dată fiind natura juridică a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, Înalta Curte constată că nu se confirmă susţinerile recurentului inculpat F. cu privire la întrunirea condiţiilor de incidenţă a dispoziţiilor legale invocate, întrucât acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în faţa instanţelor care soluţionează fondul acuzaţiilor care fac obiectul unei cauze penale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de recurenţii inculpaţi A., F. şi G. împotriva Deciziei penale nr. 603/P din 02 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de recurenţii inculpaţi A., F. şi G. împotriva Deciziei penale nr. 603/P din 02 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2021.

GGC - ED