Cassation admissibility: limits of review on factual evidence and penalty calculation in fraud and forgery cases

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 253 din 24 septembrie 2020 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare (semnarea în calitate de girant a contractului nr. x/27.03.2014 cunoscând datele nereale din adeverinţa nr. x/03.2014 emisă pe numele său).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

S-a impus inculpatului obligaţia prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., în sensul de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Şcolii Gimnaziale K. Tg-Jiu sau al Primăriei Tg-Jiu, judeţul Gorj, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 9 luni închisoare (semnarea în calitate de girant a contractului nr. x/27.03.2014 cunoscând datele nereale din adeverinţa nr. x/03.2014 emisă pe numele său).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 luni închisoare (ajutorul dat numitului C. din 18.03.2014 pentru obţinerea împrumutului prin semnarea adeverinţelor nr. x/18.03.2014, nr. y/18.03.2014 şi nr. z/18.03.2014 cunoscând că au în conţinut date nereale).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 luni închisoare (3 acte materiale constând în eliberarea a trei adeverinţe false ce au stat la baza acordării refinanţării şi aprobării împrumutului solicitat de numitul C.).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 luni închisoare (3 acte materiale constând în eliberarea a trei adeverinţe false ce au stat la baza acordării împrumutului obţinut de inculpatul D.).

În baza art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea aplicată de 9 luni închisoare şi sporul de 1/3 din cumulul celorlalte pedepse aplicate.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

S-a impus inculpatului obligaţia prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., în sensul de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Şcolii Gimnaziale nr. 1 Ţicleni sau al Primăriei Ţicleni, judeţul Gorj, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 1 an închisoare (inducerea în eroare a reprezentanţilor persoanei juridice vătămate la încheierea contractului nr. x/27.03.2014).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 5 luni închisoare (3 acte materiale constând în eliberarea a trei adeverinţe cu date nereale cu nr. x/03.2014).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 5 luni închisoare (3 acte materiale constând în eliberarea a trei adeverinţe cu date nereale cu nr. x).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 5 luni închisoare (3 acte materiale constând în eliberarea a trei adeverinţe cu date nereale cu nr. x).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 9 luni închisoare (semnarea în calitate de girant a contractului nr. x/29.06.2012 cunoscând datele nereale din adeverinţa emisă pe numele său).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 9 luni închisoare (semnarea în calitate de girant a adeverinţei cunoscând datele nereale din aceasta, adeverinţă ce a stat la baza aprobării împrumutului solicitat de numitul C.).

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul D. a fost trimis în judecată şi condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin s.p. nr. 820/30.03.2016, pronunţată de Judecătoria Tg - Jiu în Dosarul nr. x/2015 şi prin Sentinţa penală nr. 134/10.11.2016, pronunţată de Judecătoria Bălceşti în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 97 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere dispusă prin s.p. nr. 820/30.03.2016, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în Dosarul nr. x/2015 şi au fost repuse în individualitatea lor pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (Legea nr. 15/1969) şi art. 5 C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (faptă săvârşită în perioada 2008 - 2013).

În baza art. 97 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. 134/10.11.2016, pronunţată de Judecătoria Bălceşti în Dosarul nr. x/2014 şi au fost repuse în individualitatea lor pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (Legea nr. 15/1969) şi art. 5 C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (faptă săvârşită în perioada 2009 - 2011).

În baza art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 5 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea aplicată de 4 luni închisoare şi sporul de 1/3 din cumulul celorlalte pedepse aplicate, pedeapsa rezultantă urmând a se executa în regim de detenţie.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după trecerea termenului prevăzut de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Au fost desfiinţate următoarele înscrisuri:

- 3 adeverinţe cu nr. x/03.2014, emise de ONG E., pe numele de D., B. şi A.;

- adeverinţele cu nr. x, emise de F., pe numele de C., G. şi H.;

- adeverinţele cu nr. x, emise de F., pe numele de H., D. şi C.;

- adeverinţele cu nr. x, emise de ONG E., pe numele de D., B. şi C.

S-a admis, în parte, acţiunea civilă, astfel cum a fost precizată şi modificată de I. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii D., B. şi A. la 3003,68 RON către aceasta, cu titlu de despăgubiri şi dobânda legală aferentă până la data plăţii integrale.

A fost obligat fiecare dintre inculpaţii D., B. şi A. la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti şi inculpaţii D., B. şi A.

În motivarea apelului, Parchetul a arătat că în mod nelegal prima instanţă a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpaţii A. şi B., în condiţiile în care din declaraţiile acestora nu reiese că şi-au manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii. A mai arătat că, în privinţa inculpatului D., prima instanţă a indicat în mod eronat pedeapsa cea mai grea ca fiind de 4 luni în loc de 4 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată acestui inculpat este stabilită greşit, raportat la decizia Curţii de Apel Piteşti nr. 270/2017, pedeapsa rezultantă corectă fiind de 6 ani şi 3 luni închisoare.

Apelantul-inculpat D. a arătat, în susţinerea căii de atac promovate, că a fost lipsit de apărare în cursul urmăririi penale, iar judecătorul care a compus completul de judecată la prima instanţă era incompatibil. A mai arătat că a fost condamnat de trei ori pentru aceeaşi faptă.

Apelantul - inculpat B. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., susţinând că nu i s-a respectat dreptul la apărare, că nu s-a respectat principiul legalităţii de arme, iar prima instanţă nu a analizat în mod corect probele administrate. A mai arătat că prima instanţă nu a stabilit ce rol a avut contabilul unităţii în completarea adeverinţelor, care, potrivit declaraţiei lui A., a dictat modul în care trebuiau completate adeverinţele şi nu a analizat dacă inculpaţii au achitat rate la împrumutul contractat. Totodată, a precizat că lipseşte intenţia directă de comitere a infracţiunii de înşelăciune, iar prin probele administrate nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie.

La rândul său, apelantul-inculpat A. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., precizând că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece instanţa nu a luat în considerare toate aspectele, inclusiv faptul că adeverinţele au fost completate după dictarea contabilului I., J.. A mai arătat că, în cauză, a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Prin Decizia penală nr. 668 din 20 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti şi de inculpatul D. împotriva Sentinţei penale nr. 253/24.09.2020, pronunţată de Judecătoria Târgu Cărbuneşti.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată, în sensul că:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 5 luni închisoare, aplicată inculpatului D. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului D. în baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. prin Sentinţa penală nr. 134/10.11.2016, pronunţată de Judecătoria Bălceşti în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 270/24.03.2017 a Curţii de Apel Piteşti.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului D. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani şi 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute în final pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare, în regim de detenţie.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii B. şi A. la plata sumei de 300 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii D., A. şi B.

În cuprinsul cererii formulate, recurentul inculpat D. a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) şi motivarea acestuia.

Circumscris cazului de casare menţionat, recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, i s-a încălcat dreptul la apărare, iar probele nu au fost administrate corespunzător, cu consecinţa greşitei sale condamnări.

Ulterior, prin concluziile scrise transmise la dosar la data de 23 iunie 2021, recurentul inculpat D. a indicat şi cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), în argumentare susţinând însă tot aspecte legate de modalitatea de instrumentare a cauzei, apreciind că în mod eronat a fost condamnat, întrucât nu a comis fapte penale.

În cuprinsul cererii formulate de recurentul inculpat B. este indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) şi motivarea acestuia.

Prin prisma cazului de casare menţionat, recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel, în mod nelegal, i-a respins cererea de încuviinţare a probelor constând în reaudierea martorilor din rechizitoriu, inclusiv a martorului J., contabil în cadrul I., precum şi în emiterea unei adrese către partea civilă, probe ce erau de natură a dovedi nevinovăţia sa şi a celorlalţi inculpaţi din cauză, fiind încălcat astfel dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, a apreciat recurentul inculpat că se impune admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale recurate şi achitarea sa, întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de legea penală.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. nu s-au indicat cazurile de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea (recurentul inculpat criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva modalităţii de administrare a probatoriului în cauză şi susţinând că dreptul la apărare nu i-a fost respectat şi că este nevinovat).

Prin încheierea pronunţată la data de 23 septembrie 2021, în Dosarul nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 668 din 20 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Totodată, constatând că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva aceleiaşi decizii penale nu îndeplinesc o parte dintre cerinţele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu (în prima dintre acestea nu au fost indicate cazurile de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea, iar cea de a doua a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen.), în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de cei doi inculpaţi anterior menţionaţi.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul D. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul D. şi-a întemeiat cererea pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., arătând, în esenţă, că, instanţele inferioare i-au încălcat dreptul la apărare şi au procedat la o analiză eronată a materialului probator, cu consecinţa greşitei sale condamnări.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

În speţă, se constată că inculpatul D. a fost condamnat de instanţele inferioare pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., trei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale fiecare) şi două infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reţinut că a indus în eroare reprezentanţii I., încheind contractul de împrumut nr. x/27.03.2014, pentru suma de 10.000 RON, folosind trei adeverinţe, toate cu nr. 24/03.2014, în conţinutul cărora se atestă în mod nereal că, atât el cât şi inculpaţii B. şi A. sunt încadraţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în cadrul Asociaţiei E., obţinând venituri de natură salarială.

S-a mai reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a semnat la rubrica "conducător compartiment financiar contabil" trei adeverinţe, toate cu nr. x/03.2014, ce conţineau date nereale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

Totodată, s-a arătat că, în calitate de preşedinte al asociaţie F., l-a ajutat pe inculpatul C. să obţină un împrumut la I., conform contractului x/24.04.2012, atestând date nereale în cuprinsul adeverinţelor nr. x/23.04.2012, y/23.04.2012 şi z/23.04.2012 pe care le-a semnat la rubrica "Director".

De asemenea, s-a menţionat că, în calitate de preşedinte al asociaţie F., a ajutat-o pe inculpata H. să obţină un împrumutul la I. conform contractului x/29.06.2012, atestând date nereale în cuprinsul adeverinţelor x/28.06.2012, y/28.06.2012 şi z/28.06.2012 pe care le-a semnat la rubrica "conducătorul unităţii" şi totodată s-a prezentat împreună cu aceasta la I., unde a semnat contractul de împrumut în calitate de girant.

Or, prin criticile formulate de inculpatul D. cu privire la analiza eronată a materialului probator, cu consecinţa greşitei sale condamnări, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres şi limitativ prevăzute de lege.

Totodată, se observă că prin susţinerile formulate pe calea recursului în casaţie, inculpatul critică, în esenţă, baza factuală care a condus la reţinerea vinovăţiei sale, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Faţă de cele anterior menţionate, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, faptele inculpatului pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare fiind prevăzute de lega penală.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte arată că, inculpatul a invocat tot aspecte legate de modalitatea de instrumentare a cauzei, apreciind că, în mod greşit, a fost condamnat în condiţiile în care nu se face vinovat de săvârşirea faptelor penale imputate.

Or, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Ca atare, pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. doar criticile referitoare la nelegalitatea aplicării pedepsei de către instanţele inferioare, lipsa probatoriului, precum şi cele vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speţa dedusă judecăţii, prin motivul de recurs în casaţie nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel, argumentele recurentului inculpat constituind veritabile critici în cadrul soluţionării cauzei în fond şi în căile de atac devolutive integral, susţineri care nu pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Aşadar, având în vedere că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii şi nu chestiuni de fapt, instanţa supremă nu poate rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 668 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 668 din 20 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07 octombrie 2021.

GGC - ED