Territorial jurisdiction for execution challenge: exclusive competence of sentencing court for judgment clarification under art. 598(1)(c) vs. detainment location

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 623 din data de 20.09.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare către Judecătoria Ploieşti.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că dat fiind că se invocă o cauză de micşorare a pedepsei (deducerea perioadei executate), aceasta a fost calificată, prin viza judecătorului din cadrul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În acest context, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a constatat că în privinţa judecării contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul se află în prezent încarcerat în Penitenciarul Ploieşti, în executarea unei pedepse privative de libertate.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul de contestaţie prev. de alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia se face, după caz, la instanţa prev. de art. 597 alin. (1) sau 6 C. proc. pen., în speţă, fie instanţa de executare, fie, după caz, instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Din modalitatea în care legiuitorul a ales să formuleze aceste dispoziţii legale, instanţa a apreciat că sintagma pe care legiuitorul o foloseşte în cuprinsul dispoziţiilor alin. (2) al art. 598 C. proc. pen., "după caz", se referă la starea de deţinere sau libertate a condamnatului, iar nu la o eventuală posibilitate a condamnatului de a opta între, fie instanţa de executare, fie instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Norma legală instituită prin alin. (2) al art. 598 C. proc. pen. nu este una dispozitivă, ci imperativă, iar competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiilor la executare formulate în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. nu este una alternativă, ci exclusivă, competentă fiind instanţa de executare doar în situaţia în care condamnatul se află în stare de libertate, iar instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, doar în situaţia în care contestatorul se află în stare de deţinere.

Având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că, la momentul formulării contestaţiei la executare, condamnatul A. se afla încarcerat la Penitenciarul Ploieşti, competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea acestei cauze aparţine Judecătoriei Ploieşti, în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 02 noiembrie 2021.

Prin Sentinţa penală nr. 64 din data de 14 ianuarie 2022, Judecătoria Ploieşti în temeiul art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., cu aplicarea art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti, invocată din oficiu şi a dispus declinarea contestaţiei la executare privind persoana condamnată A.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen. a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a dispus înaintarea dosarului având ca obiect contestaţie la executare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Ploieşti a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."

De asemenea, instanţa a reţinut că potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută."

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se poate formula contestaţie la executare atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare.

Prin "nelămurire" se înţelege neclaritatea, imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii ce se execută.

Judecătoria Ploieşti a constatat, faţă de motivele cererii, contestaţia la executare se încadrează în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar nu în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind vorba de o cauză de stingere sau de reducere a pedepsei, iar motivul invocat nu reprezintă o împrejurare ce a intervenit în timpul executării pedepsei.

A apreciat că se află în prezenţa unei nelămuriri a dispozitivului hotărârii ce se execută, în sensul că nu este clară modalitatea în care s-a făcut deducerea măsurilor preventive din executarea pedepsei principale.

În acest sens, a apreciat că judecătoria care a pronunţat hotărârea a cărei clarificare se solicită este cea în măsură să lămurească situaţia şi să clarifice discordanţele existente între hotărârea de condamnare şi evidenţele penitenciarului.

Astfel, sub aspectul competenţei de soluţionare a cauzei, Judecătoria Ploieşti a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia la executare se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, în cauza Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia la executare formulată de către Penitenciarul Ploieşti, prin care a solicitat ca instanţa să dispună în condiţiile legii cu privire la situaţia persoanei condamnate A., având în vedere că urmare a emiterii MEPI x din 11.05.2021, privind pe cel condamnat, prin care au fost contopite MEPI x din 29.10.2020 al Judecătoriei sector 5 Bucureşti şi MEPI x din 08.02.2021 al Judecătoriei sector 2 Bucureşti, s-a constatat că în mandatul x din 11.05.2021, emis de Judecătoria Sector 2 Bucureşti s-a reţinut deducerea perioadei executate de la 03.10.2019 la zi, însă aceasta a fost supusă deducerii şi în mandatul de executare nr. x din 30.03.2021 al Judecătoriei Târgu Jiu ce a fost contopit în mandatul x din 29.10.2020 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Aşadar, analizând cauza prin raportare la motivele contestaţiei formulate, Înalta Curte apreciază că, în fapt, se solicită o lămurire a hotărârii ce se execută, în sensul clarificării situaţiei juridice a condamnatului A. motivat de existenţa unor neclarităţi cu privire la deducerea măsurilor preventive dispuse faţă de acesta, aspecte ce se circumscriu cazului de contestaţie la executare prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., şi nu art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., astfel cum a reţinut Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

În acest context, Înalta Curte reţine că relevant sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei este titlul împotriva căruia s-a formulat contestaţia la executare privind pe condamnatul A., respectiv Sentinţa penală nr. 300 din 22 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2020, şi nu locul de deţinere al condamnatului.

Dispoziţiile art. 598 alin. (2) prevăd că "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

Astfel cum rezultă din prevederile legale menţionate, în cazul contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. legiuitorul a consacrat o competenţă exclusivă de soluţionare în favoarea instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută. În speţă, contestaţia la executare formulată vizează lămurirea dispozitivului Sentinţei penale nr. 300 din 22 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, astfel că această instanţă este competentă a soluţiona cauza, fiind cea care a pronunţat sentinţa în baza căreia s-a emis mandatul de executare.

De asemenea, dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17.12.2015 prevăd că cererile întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. vor fi repartizate completului de judecată ce a pronunţat hotărârea atacată.

Faţă de considerentele anterior evocate, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul spre competentă soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2022.

GGC - ED