Revision bid over bribery conviction fails as inadmissible; no final judgment on alleged prosecutorial misconduct; costs awarded.

Deliberând asupra apelului de faţă, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 118/F din 11 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 115/F/23.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012 definitivă prin Decizia penală nr. 266/A/02.08.2017.

De asemenea, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe revizuentul A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 93/A din 19.03.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1/F din data de 13 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

A desfiinţat sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 1/F din data de 13 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 115/F din data de 23.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 266/A din data 02 august 2017.

Prima instanţă a reţinut că la data de 09 octombrie 2020, pe rolul instanţei a fost înregistrată cererea de revizuire formulata de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 115 din data de 23.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 266 din 02.08.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost condamnat pentru infracţiunile de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior cu ref. la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000 şi favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior.

Prin urmare, cu privire la fondul acuzaţiei s-au evaluat toate probele şi s-au verificat toate apărările stabilindu-se că situaţia de fapt este concordantă cu ceea ce a rezultat, în mod necontroversat din faptele şi împrejurările relevate prin mijloacele de probă administrate.

S-a reţinut că revizuentul nu a invocat fapte şi împrejurări noi, în sensul exigentelor impuse de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci a propus audierea unor martori noi (şi administrarea unor înscrisuri) pe aceeaşi situaţie de fapt cunoscută şi analizată deja în cadrul judecaţii în fond şi în apel. Astfel, în cererea de revizuire s-a arătat că "starea de fapt relevată de martorii noi este contrară celei reţinute de instanţele de judecată în cauză care au pronunţat condamnarea sa pentru infracţiunea de complicitate la dare de mită."

Or, pentru a putea demonstra că hotărârea a cărei revizuire se cere conţine erori de judecată este necesar ca împrejurarea invocată (ca element de fapt) să fie nouă, iar nu mijlocul de probă prin care se urmăreşte a fi dovedită, întrucât este cunoscut că nu se poate recurge, pe această cale la o prelungire a probaţiunii.

În acest sens, în practica instanţei supreme s-a arătat constant că în niciun caz revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, urmărindu-se de fapt substituirea unei analize (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 7249 din 13 decembrie 2006-scj.ro).

Aşa cum s-a arătat, o amplă devoluţiune a cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept a fost efectuată în apel. Apelul declarat de revizuent a fost admis numai sub aspectul modificării modalităţii de executare a pedepsei rezultante, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

"sub aspectul comportamentului procesual al acestui inculpat este relevantă poziţia sa faţă de contextul infracţional în care s-a introdus, voluntar, în declaraţia dată în apel la termenul de judecată 04 iulie 2017, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul arătând:

"eram veriga între B. şi C., eram eu şi D . . . . . . . . . . . îmi amintesc că în decembrie 2008, dl. D. era fie şef, fie împuternicit, fie adjunct la diviziunea protecţie, respectiv era pe o treaptă superioară funcţiei mele ... nici în cadrul atribuţiilor mele şi nici în cele ale lui D. nu intra la acele momente nimic în legătură cu dosarul C . . . . . . . . . .D. m-a rugat să mă interesez de dosarul C . . . . . . . . . .în atribuţiile mele nu intra activitatea de verificare a procurorului...l-am întrebat pe B. cine lucrează dosarul ... de dosarul C. era interesat dl. D . . . . . . . . . . despre dosarul C. nu am aflat decât personal de la dl. D., el nu a făcut obiectul unei şedinţe oficiale", comportament pe care Înalta Curte îl apreciază a fi, alături de o recunoaştere a faptelor infracţionale şi o conştientizare a vinovăţiei proprii, toate acestea reprezentând temeiuri pentru a dispune, în ce-l priveşte pe acest inculpat, ca executarea pedepsei de 2 ani închisoare (rezultantă) să fie suspendată sub supraveghere."

Prin urmare, s-a apreciat că motivele invocate de revizuent la punctul 1 din cerere nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea şi nu atrag incidenta dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. penal, nefiind îndeplinite condiţionările impuse, respectiv ca faptele sau împrejurările invocate să fie noi şi complet necunoscute instanţelor care au soluţionat pe fond cauza, acestea să fie apte să conducă singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii şi să fie cerute exclusiv în favoarea persoanei condamnate.

Cu privire la cel de-al doilea temei invocat în cererea de revizuire, cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, în apel, au fost analizate motivele care puteau conduce la desfiinţarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare şi care au vizat inclusiv critici referitoare la efectuarea urmăririi penale precum şi critici referitoare la înregistrările ambientale transcrise în rapoartele efectuate de către martorul B.. Apărările formulate de ceilalţi inculpaţi în cauza - legate de condamnarea în primă instanţă pentru dare de mita (autorat şi complicitate) au putut să profite şi revizuentului.

Referitor la dovedirea unor cazuri de revizuire, art. 454 C. proc. pen. impune:

(1) Situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei constatând existenţa falsului sau existenţa faptelor şi săvârşirea lor de respectivele persoane.

(2) În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenţei unei cauze care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Instanţa de fond a apreciat că în cauză se invocă formal săvârşirea infracţiunii de fals intelectual de către ofiţerul B. (care a "raportat" iniţial în legătură cu intervenţia revizuentului în favoarea lui E.) cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, a infracţiunii de abuz în serviciu de procurorul F. şi a infracţiunii de uz de fals de către procurorul G.

S-a menţionat că pretinsele fapte prezentate în cererea de revizuire nu au făcut obiectul niciunei cercetări penale şi niciunei judecăţi, astfel că nu există nicio situaţie în care instanţa sau procurorul să nu poată examina fondul cauzei pentru că, numai în acest caz, poate exista un temei pentru ca o instanţă de revizuire să cerceteze ea însăşi existenţa faptelor şi săvârşirea lor de către respectivele persoane, astfel cum impun exigentele art. 454 C. proc. pen.

Prin urmare, s-a apreciat că prezenta cerere de revizuire nu este, nici prin prisma acestui motiv, admisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, revizuentul A., prin avocat, care a criticat soluţia instanţei pentru motive de netemeinicie..

Prin motivele de apel formulate în scris, revizuentul A., prin apărător, a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei apelate, iar în urma rejudecării cauzei admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate, anularea în parte a Sentinţei penale nr. 115 din 23.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunile de complicitate la dare de mită şi favorizare a infractorului, iar, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea sa pentru săvârşirea acestor infracţiuni în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor scrise de apel, astfel cum au fost expuse şi oral în şedinţa din data de 05.03.2021, apărarea revizuentului a susţinut netemeinicia hotărârii Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a respins ca inadmisibilă a cererea revizuire, susţinându-se că în ceea ce priveşte primul caz de revizuire, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că inculpatul nu a invocat fapte şi împrejurări noi, în sensul exigenţelor impuse de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Pentru motivele expuse pe larg în cererea de revizuire, apărarea inculpatului a arătat că în cauză este îndeplinită condiţia impusă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cu referire la necesitatea ca săvârşirea infracţiunii de către organul judiciar să fi influenţat soluţia pronunţată în cauză. De asemenea, în ce priveşte infracţiunile săvârşite de procurori, este indiscutabilă influenţarea soluţiei pronunţate în cauza întrucât în baza actelor nelegale ale acestora a fost format dosarul de urmărire penală, au fost obţinute autorizări de interceptare a comunicărilor şi, consecutiv, mijloace de probă folosite în acuzare şi, în final, a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva inculpatului.

Analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat că apelul este întemeiat, impunându-se admiterea căii ordinare de atac, desfiinţarea Sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte a subliniat, prioritar, că analiza prezentei căi de atac se va limita la argumentele care vizează exclusiv soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare, fără a se cenzura, în concret, fondul cererilor formulate de revizuent, un atare examen urmând a se realiza de către instanţa de fond, cu ocazia rejudecării.

Astfel, examinând hotărârea atacată în cauză, a constatat că prima instanţă s-a limitat la o analiză sumară a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. şi a temeiurilor invocate, neexistând o evaluare concretă şi efectivă a argumentelor faptice pe care se sprijină cererea de revizuire în raport de cazurile legale de revizuire invocate.

Motivele de revizuire indicate de către inculpat în susţinerea cazurilor de revizuire invocate în cauză au fost analizate generic de către instanţa de fond, care, la o primă vedere, cu titlu de exemplu, se constată că nu a făcut nicio referire la ordonanţa de clasare emisă în Dosarul nr. x/2015 al DNA la data de 7.09.2017, menţionată de apărarea inculpatului ca reprezentând un element nou în accepţiunea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În acest sens, s-a reţinut că apelantul revizuent a menţionat că:

"un element nou care a apărut la o lună după judecarea definitivă a dosarului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, îl reprezintă Ordonanţa din 07.09.2017 în dosarul nr. x/2025 al D.N.A., prin care s-a dispus clasarea cauzei în ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă ce ar fi fost săvârşită de către H., soluţia întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Acest element nou nu a fost cunoscut de judecătorii fondului şi ai apelului, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea de a analiza declaraţia martorului H., care coroborată acum cu celelalte elemente noi pe care le vom arăta în cele ce urmează dovedeşte fără putinţă de tăgadă că situaţia de fapt era cu totul alta decât cea reţinută prin rechizitoriu. De altfel, niciuna dintre instanţe nu a făcut vreo menţiune despre acest martor."

Înalta Curte a constatat că prima instanţă nu a decelat cu exactitate temeiurile de fapt şi de drept ale cererii de revizuire şi nu a statuat în mod critic asupra acestora. Astfel, prin cererea de revizuire dedusă judecăţii, revizuentul A. a invocat mai multe împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care în opinia apărării dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, instanţa de fond făcând însă o analiză globală a acestora, fără a distinge aspectele invocate de revizuent în susţinerea cererii de revizuire şi care aveau o natură juridică diferită, cum ar fi ordonanţa de clasare sau împrejurarea prezenţei martorului J. în momentul când inculpatul a primit plasa cu bunuri promoţionale de la H., etc.).

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că în cauză se impune ca, în cursul rejudecării, prima instanţă să facă aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 456 C. proc. pen. şi să analizeze în mod efectiv admisibilitatea cererii de revizuire prin evaluarea concretă şi efectivă a tuturor argumentelor faptice pe care revizuentul le-a invocat în susţinerea cererii de revizuire întemeiată pe cele două cazuri de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen.

Aşadar, Înalta Curte a apreciat că se impune desfiinţarea Sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru ca revizuentul să beneficieze de toate drepturile şi garanţiile unui proces echitabil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din CEDO, a cărei încălcare impune cu necesitate reluarea judecăţii în faţa aceleiaşi instanţe, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO.

Privarea condamnatului de un al doilea grad de jurisdicţie ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa CEDO (cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006).

Astfel, întrucât instanţa de apel nu s-ar putea substitui integral primei instanţe, efectuând o primă analiză efectivă a admisibilităţii cererii de revizuire direct în faza ultimă a procesului, deoarece ar genera astfel privarea participanţilor la proces de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie, dar şi o limitare a echităţii procedurii incompatibilă cu exigenţele art. 6 din Convenţia europeană, Înalta Curte concluzionează că singura modalitate de înlăturare a vătămării aduse intereselor revizuentului-apelant este aceea a desfiinţării hotărârii şi rejudecării cauzei de către aceeaşi instanţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 15.04.2021, sub nr. x/2020*.

În urma rejudecării, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a respins, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de revizuentul A., având în vedere următoarele considerente:

1. În ceea ce priveşte motivul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că au fost descoperite împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, Curtea a constatat că toate împrejurările invocate de revizuent au fost cunoscute la soluţionarea cauzei încă din faza de urmărire penală.

Astfel, faptul că bunurile, în materialitatea lor, au provenit de la H., mai puţin palinca, a fost una din apărările pe care aceste revizuent şi le-a făcut încă din faza de urmărire penală.

În considerentele Deciziei nr. 266/02.08.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că "inculpatul (revizuentul - n.a.) i-a spus lui B. că are să-i dea whisky, palincă, agendă, calendar ş.a.. Ajunşi la autoturismul lui B., inculpatul A. i-a dat o sacoşă inscripţionată "K.". Ducând-o în sediul D.N.A., s-a constatat că în ea se aflau o sticlă de whisky ambalată, de 3 l, un pet cu 2 l de palincă, un calendar 2009 K., o agendă 2000, aceeaşi inscripţionare, un pix sigilat, aceeaşi inscripţionare, un calendar de birou în cutie, aceeaşi inscripţionare, o brichetă de culoare albastru, aceeaşi inscripţionare, un tricou verde "L." şi o şapcă neagră, inscripţionată K. Despre acestea, inculpatul A. (revizuentul - n.a.), în declaraţiile amintite, a susţinut că i le-a dat martorului cadou de Crăciun, numai palinca era de la el, restul de la H., cunoscut şi de martor, cu care el s-a întâlnit întâmplător în oraş, nu ştie însă unde şi când, dar l-a rugat să i le dea lui B., de la el aflând acel H. că-l va întâlni pe B."

Curtea a apreciat că faptul că unele produse proveneau în materialitatea lor de la K., este dincolo de orice îndoială, având în vedere că acestea erau inscripţionate cu logo-ul acestei firme, astfel nu este necesară nici ataşarea de facturi de achiziţie în acest sens, nici de audieri de martori (M.).

Nu este relevantă în stabilirea nevinovăţiei revizuentului nici faptul că palinca provenea de la N., care i-a dat-o lui H. şi nici că de faţă la discuţia dintre H. şi revizuent a fost J., având în vedere că pentru îndeplinirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită nu este importantă provenienţa bunurilor, ci scopul pentru care ele au fost date.

De aceea, nici una dintre instanţele care au soluţionat fondul acestei cauze, Curtea de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând la cunoştinţă de conţinutul declaraţiei acestui martor au conchis că întregul material probator demonstrează că "remiterea sticlei de whisky şi a celorlalte articole conţinute în sacoşa albastră, nu veneau de la cel care le-a dat (revizuentul - n.a.), ci făcea parte din obiectivul atragerii martorului în zona interesului inculpatului E., dosarul să se termine cât mai repede şi pentru că "dacă tot au făcut analize complete, cu radiografii ... la spitalul celălalt ... la ce să mai chinuim pacienţii să ...", "deja făcut la Parchetul General, totul este clar ... n-a fost infirmat, soluţia a fost declinare de competenţă, atenţie" şi, la fel, pentru că, astfel îi transmite inculpatului D. martorului:

"... toate le-a făcut super bine! Nu există Nu se poate pe o reclamaţie a lui O., să facă ăştia, asta, ori acesta, nu-i un fraier! Zice! Bă, când faci o greşeală ştiu, am făcut-o acolo."

Din această situaţie de fapt reţinută de instanţele mai sus amintite rezultă că indiferent de la cine proveneau acele bunuri, revizuentul le-a dat în scopul ca martorul B. să îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu şi anume dosarul penal în care se făceau cercetări în ceea ce-l priveşte pe E.

Astfel, chiar dacă acele bunuri au ajuns la revizuent remise fiind de alte persoane în scopul sărbătorilor de iarnă, revizuentul le-a dat destinaţia dorită de el, şi anume acela de a-l mitui pe B. astfel încât dosarul penal pe care acesta îl instrumenta să ia turnura dorită de cel cercetat.

Curtea, analizând chiar şi ordonanţa de clasare dispusă faţă de martorul I., a constatat că soluţia a fost dată de procuror în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pe considerentul că declaraţiile acestuia martor au fost neesenţiale, ceea ce nu face decât să susţină considerentele prezentei hotărâri cu privire la inutilitatea noilor mijloace de probă propuse de revizuent.

Astfel, cererea de revizuire, aşa cum a fost ea formulată şi argumentată, nu tinde în fapt spre o soluţie de achitare a revizuentului, ci spre o soluţie de achitare a condamnatului E.

În ceea ce-l priveşte pe acesta din urmă, Curtea constată că o cerere de revizuire întemeiată pe aceleaşi argumente de fapt şi de drept a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 61/A/27.02.2020, în care s-au reţinut următoarele considerente:

"În speţă, se constată că apelantul revizuent E. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. (...), acesta susţinând că împrejurările care reies din declaraţiile numiţilor J., I. şi M., autentificate de un notar public la datele de 06.03.2019, 11.03.2019, respectiv 29.03.2019 (ulterior soluţionării definitive a cauzei), sunt împrejurări care nu au fost cunoscute instanţei care a soluţionat fondul acţiunii penale şi care infirmă situaţia de fapt reţinută prin Sentinţa penală nr. 115 din 23.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 266/A din 02.08.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită pentru săvârşirea căreia a fost condamnat. (...) Observând conţinutul declaraţiilor depuse în susţinerea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că lipseşte caracterul de noutate al împrejurărilor prin care apelantul revizuent condamnat E. urmăreşte schimbarea stării de fapt reţinută în sarcina sa, în special al celor relatate de către H.

Constantin (care susţine că bunurile remise proveneau de la el, fiind un gest frumos din partea sa în calitate de prieten al unui fost coleg de-al lui B.), în contextul în care acesta reiterează, pe această cale, aspectele declarate în cursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia audierii sale în calitate de martor de către instanţa care a soluţionat fondul acţiunii penale. Aşadar, la o astfel de apărare, prin care se tinde la înlăturarea oricărei legături a apelantului revizuent cu remiterea, la data de 24.12.2008, de bunuri către ofiţerul de poliţie judiciară B., apelantul revizuent a recurs şi în cursul soluţionării fondului cauzei, finalizate cu condamnarea sa pentru infracţiunea de dare de mită; or, reţinându-se prin prisma vastului material probator administrat în cauză, în esenţă, că inculpatul E. a intervenit pe lângă martorul denunţător B., prin intermediari şi, ulterior, în mod direct, pentru ca acesta să nu efectueze actele premergătoare începerii urmăririi penale în dosarul de urmărire penală nr. 206/P/2006 care îl viza, precum şi pentru a da o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în cauză, promiţându-i acestuia o funcţie în cadrul D.G.I.P.I.

şi sprijin în activitatea profesională în viitor, înseamnă că s-a constatat că apărările inculpatului, deci inclusiv cea referitoare la remiterea bunurilor în discuţie, sunt lipsite de suport."

2. În ceea ce priveşte motivul de revizuire prev. art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. referitor la faptul că procurorii şi persoana care a efectuat urmărirea penală au săvârşit infracţiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză şi anume:

- infracţiunea de fals intelectual săvârşita de ofiţerul B. cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, săvârşită prin inserarea de menţiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele întocmite pe parcursul procesului penal,

- infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de procurorul F. prin faptul că în mod nelegal a dispus deschiderea unui dosar de urmărire penală de către procurorul G. în baza raportului ofiţerului B. din 16.12.2008 deşi nu se reclama comiterea vreunei infracţiuni, deşi nu avea atribuţia de a repartiza dosare de urmărire penală şi deşi se afla în stare de incompatibilitate

- infracţiunile de fals intelectual în înscrisuri oficiale şi uz de fals săvârşite de procurorul G. prin faptul că a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul referatelor şi ordonanţelor întocmite în faza de urmărire penală,

În primul rând, Curtea a constatat că revizuentul tinde, în fapt, spre o analiză, în calea extraordinară de atac a revizuirii, a legalităţii actelor de urmărire penală, aspect inadmisibil. (ex. procurorul F. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin faptul că în mod nelegal a dispus deschiderea unui dosar de urmărire penală de către procurorul G. în baza raportului ofiţerului B. din 16.12.2008, deşi nu se reclama comiterea vreunei infracţiuni, deşi nu avea atribuţia de a repartiza dosare de urmărire penală şi deşi se afla în stare de incompatibilitate.).

Or, acest motiv de revizuire se referă împrejurări care au influenţat soluţia pronunţată în dosarul de urmărire penală, iar nu la împrejurări care au influenţat existenţa dosarului penal.

În al doilea rând, revizuentul solicită a se analiza conţinutul unor acte de urmărire penală pentru a se constata că acesta este în contradicţie cu materialul probator administrat în cauză. (ex. ofiţerul B. a săvârşit infracţiunea de fals intelectual săvârşita de cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, săvârşită prin inserarea de menţiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele întocmite pe parcursul procesului penal, iar procurorul G. a săvârşit infracţiunile de fals intelectual în înscrisuri oficiale şi uz de fals prin faptul că a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul referatelor şi ordonanţelor întocmite în faza de urmărire penală).

În procedura penală din România, ceea ce se coroborează în vederea stabilirii nevinovăţiei sau vinovăţiei unei persoane sunt probele, care nu au o valoare dinainte stabilită şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Astfel, chiar dacă prezenta cauză nu a avut faza camerei preliminare, chiar dacă conform art. 224 alin. (3) din C. proc. pen. anterior, procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergătoare putea constitui mijloc de probă, la ceea ce se tinde de revizuent este la o nouă coroborare a probatoriului existent, dat fiind că împrejurările invocate de revizuent nu influenţează soluţia pronunţată în cauză, cât timp această soluţie a fost dată nu în baza conţinutului ordonanţelor procurorului G. şi nici în baza rapoartele întocmite de B. cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, ci în baza a numeroase declaraţii date de acest martor în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţelor de judecată, care s-au coroborat cu celelalte probe administrate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 118/F din 11 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 a formulat apel, în termen legal, revizuentul A.

Cauza a fost înregistrată la data de 8 iulie 2021 pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, sub nr. x/2021 fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 6, cu termen de judecată la data de 18 noiembrie 2021.

Revizuentul a formulat motive de apel, depunând, totodată, şi concluzii scrise. În opinia sa, cererea de revizuire este admisibilă în principiu pentru următoarele motive:

Referitor la cazul prevăzut de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sub prim aspect, a arătat că niciunde în faza de judecată nu s-a făcut vorbire despre circumstanţa existenţei şi a unei alte persoane prezente în momentul în care subsemnatul am primit plasa cu bunurile promoţionale de la H. pentru a fi date lui B. (în susţinerea cazului - numitul J., care, potrivit declaraţiei notariale, ar atestat că afla în maşină cu H. Constantin când, în zona hotelului P., a văzut că revizuentul a intrat în maşină şi a auzit cum, la un moment dat, H. a spus că are o pungă cu produse promoţionale de la K. şi o sticlă de whisky care trebuia să ajungă la o persoană care era prieten cu Q.). Un al doilea aspect se priveşte faptul că niciunde în faza de judecată nu a fost confirmată relaţia lui H. Constantin cu H. şi B. (în susţinerea cazului - numitul H., care, potrivit declaraţiei notariale confirmă, printre altele, relaţia de amiciţie a lui I. cu mai mulţi ofiţeri şi foşti ofiţeri din cadrul DGCCOA, inclusiv cu Q. (persoana menţionată de martorul nou J. în declaraţia notarială) şi cu B. care fuseseră transferaţi la D.N.A. Totodată, în declaraţie se arată că, în virtutea acestei relaţii de amiciţie, anual, fără vreun interes anume şi în virtutea tradiţiilor, H. Constantin le ducea acestora materiale promoţionale constând în calendare, pixuri, şepci, tricouri, agende de la societatea K. SRL şi inclusiv sticle de băuturi). Sub un al treilea aspect, s-a arătat că niciunde în faza judecăţii nu s-a analizat implicarea concretă a K. SRL şi nici provenienţa concretă a bunurilor (numiţii M. - persoana confirmă faptul că în fiecare an, în preajma sărbătorilor, societatea obişnuia să ofere cadouri simbolice constând în produse promoţionale precum calendare, agende, pixuri cu inscripţia "K." către colaboratori, clienţi, furnizori, instituţii etc., şi N. - persoana care i-a dat lui H. Constantin sticla de 2 litri de palincă pe care acesta i-a dat-o pentru a o înainta lui B. împreună cu materialele promoţionale de la K. SRL, facturile fiscale şi anexele acestora, atestă că aceste produse au fost achiziţionate de societatea K. SRL de la societatea R. SRL).

Cu privire la cazul prevăzut de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a arătat că faptele numiţilor B., F. şi G. privite individual nu aveau, într-adevăr, aptitudinea de a influenţa soluţia în cauză, însă acţiunile concertate ale acestora au determinat pronunţarea condamnării, având o înrâurire directă asupra acesteia. Cu titlu de exemplu, a susţinut că şi în ipoteza în care informaţiile regăsite în raportul întocmit de B. în data de 16.12.2008 prin care se aducea la cunoştinţa procurorului şef de secţie F. faptul că revizuentul i-ar fi solicitat să îi transmită numele procurorului care instrumentează dosarul privindu-1 pe C., nu era susceptibil a pronunţa o soluţie de condamnare în cauză, acest raport a fost unul dintre cele care au determinat pronunţarea soluţiei. În acelaşi sens, chiar dacă îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către F., care a determinat începerea urmăririi penale faţă de revizuent, nu era susceptibilă per se să determine o anume soluţie în cauză, fără săvârşirea infracţiunii revizuentul nu putea fi "ţinta" manoperelor infracţionale ale lui B. şi care au determinat condamnarea.

Examinând apelul revizuentului A., prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

În cauză, se constată că apelantul revizuent A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în baza căruia revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, acesta susţinând că împrejurările care reies din declaraţiile numiţilor J., I. şi M., autentificate de un notar public şi date ulterior soluţionării definitive a cauzei, sunt împrejurări care nu au fost cunoscute instanţei care a soluţionat fondul acţiunii penale şi care infirmă situaţia de fapt reţinută prin Sentinţa penală nr. 115 din 23.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 266/A din 02.08.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost condamnat pentru infracţiunile de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior cu ref. la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000 şi favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior.

În sarcina inculpatului A. s-au reţinut următoarele:

"inculpatul i-a spus lui B. că are să-i dea whisky, palincă, agendă, calendar ş.a. Ajunşi la autoturismul lui B., inculpatul A. i-a dat o sacoşă inscripţionată "K.". Ducând-o în sediul D.N.A., s-a constatat că în ea se aflau o sticlă de whisky ambalată, de 3 l, un pet cu 2 l de palincă, un calendar 2009 K., o agendă 2000, aceeaşi inscripţionare, un pix sigilat, aceeaşi inscripţionare, un calendar de birou în cutie, aceeaşi inscripţionare, o brichetă de culoare albastru, aceeaşi inscripţionare, un tricou verde "L." şi o şapcă neagră, inscripţionată K. Despre acestea, inculpatul A., în declaraţiile amintite, a susţinut că i le-a dat martorului cadou de Crăciun, numai palinca era de la el, restul de la H., cunoscut şi de martor, cu care el s-a întâlnit întâmplător în oraş, nu ştie însă unde şi când, dar l-a rugat să i le dea lui B., de la el aflând acel H. că-l va întâlni pe B."

Potrivit art. 453 alin. (4) C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...).

Verificând condiţiile de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., instanţa examinează dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Aşadar, revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care pot dovedi netemeinicia hotărârii a cărei revizuire se cere, ceea ce presupune pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei criticate ca fiind rezultatul unei erori judiciare, aceasta fiind ipoteza a cărei incidenţă trebuie verificată în cauză.

Contrar susţinerilor apărării revizuentului, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a analizat şi a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, reţinând, în esenţă, că toate împrejurările invocate de revizuent au fost cunoscute la soluţionarea cauzei încă din faza de urmărire penală.

Astfel, analizând declaraţiile autentificate la notar, care au fost depuse în susţinerea cererii de revizuire, Înalta Curte apreciază că lipseşte caracterul de noutate al împrejurărilor, iar revizuentul urmăreşte schimbarea situaţiei de fapt reţinută în sarcina sa prin Decizia nr. 266/A din 02.08.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. În plus, se observă că intenţia revizuentului este de completare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, tinzându-se, de fapt, la o reaudiere a martorului I., precum şi la suplimentarea probatoriului.

În plus, chiar dacă s-ar aprecia că acestea reprezintă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, Înalta Curte apreciază că ele nu sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că unele produse proveneau în materialitatea lor de la K. (acestea fiind inscripţionate cu logo-ul acestei firme), fapt ce nu mai face necesare ataşarea de facturi de achiziţie şi audierea numitei M.

De asemenea, nici audierea numiţilor H. Constantin şi J. nu este relevantă în raport cu situaţia de fapt reţinută de Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitoare la sticla de palincă şi la celelalte articole, atâta vreme cât revizuentul le-a dat în scopul ca martorul B. să îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, şi anume dosarul penal în care se făceau cercetări în ceea ce-l priveşte pe E.

Prin urmare, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi tratată ca un apel deghizat, având în vedere că în motivele invocate, apelantul revizuent nu a prezentat fapte sau împrejurări necunoscute instanţei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Referitor la susţinerea revizuentului, în sensul că un element nou care a apărut după judecarea definitivă a cauzei, l-ar reprezenta ordonanţa întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., din 07.09.2017, dată în Dosarul nr. x/2015 al DNA, prin care s-a dispus clasarea cauzei în ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă ce ar fi fost săvârşită de către H. Constantin, Înalta Curte constată că motivul pentru care a fost dispusă o atare soluţie este acela că declaraţiile sale, date în calitate de martor în cursul cercetării judecătoreşti, nu au fost esenţiale.

Pentru acest motiv, concluzia nu poate fi decât aceea că lipsesc elemente noi, care să susţină existenţa unei judecăţi de fapt netemeinice.

Cu privire la motivul de revizuire prev. art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., revizuentul a susţinut că procurorii şi persoana care a efectuat urmărirea penală au săvârşit infracţiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, or acest motiv se referă la împrejurări care au influenţat soluţia pronunţată în cauză, iar nu la împrejurări care au influenţat existenţa dosarului penal.

Astfel, apelantul revizuent a susţinut că soluţia pronunţată a fost influenţată de:

- infracţiunea de fals intelectual săvârşita de ofiţerul B. cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, săvârşită prin inserarea de menţiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele întocmite pe parcursul procesului penal;

- infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de procurorul F. prin faptul că în mod nelegal a dispus deschiderea unui dosar de urmărire penală de către procurorul G. în baza raportului ofiţerului B. din 16.12.2008, deşi nu se reclama comiterea vreunei infracţiuni, deşi nu avea atribuţia de a repartiza dosare de urmărire penală şi deşi se afla în stare de incompatibilitate;

- infracţiunile de fals intelectual în înscrisuri oficiale şi uz de fals săvârşite de procurorul G. prin faptul că a făcut menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul referatelor şi ordonanţelor întocmite în faza de urmărire penală.

În fapt, Înalta Curte observă că apelantul revizuent solicită a se proceda la o nouă coroborare a probatoriului, apreciind că există contradicţii în administrarea acestuia, deşi în apel au fost analizate motivele referitoare la efectuarea urmăririi penale, precum şi cele care privesc înregistrările ambientale transcrise în rapoartele efectuate de către martorul B., soluţia fiind pronunţată, de altfel, în baza declaraţiilor date de acest martor pe tot parcursului procesului penal, care s-au coroborat cu celelalte probe administrate.

De asemenea, referitor la susţinerile apelantului revizuent cu privire la pretinsele infracţiuni săvârşite de procurorul F., Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că în calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate analiza legalitatea actelor de urmărire penală.

Având în vedere că se invocă formal săvârşirea infracţiunilor de către B., F. şi G., iar presupusele fapte nu au făcut obiectul unei cercetări penale care să se finalizeze prin pronunţarea unei hotărâri definitive şi nici nu au fost prezentate alte mijloace de probă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite exigenţele prevăzute de art. 454 C. proc. pen.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 118/F din 11 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 118/F din 11 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2021.

GGC - ED