Revision of Belgian conviction recognition barred; inadmissibility upheld, costs awarded.

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 83/PI din 13 octombrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a hotărât următoarele:

În baza art. 459 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 83/PI din 25 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuentul A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 964 RON, reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu B. (delegaţia nr. x/2021 emisă de Baroul Bihor) a rămas în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 24 iunie 2021, A. a formulat calea extraordinară de atac a revizuirii arătând că autorităţile judiciare române au admis cererea autorităţilor judiciare belgiene de transfer al executării pedepsei în România în lipsa acordului său, în condiţiile în care nu a semnat niciun document în acest sens.

Totodată, A. a solicitat să fie transferat în vederea executării pedepsei în Belgia şi a arătat că se constituie parte civilă împotriva Statului Român, respectiv a Ministerului Justiţiei, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru condiţiile de detenţie.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28 septembrie 2021, A. şi-a precizat calea extraordinară de atac formulată în sensul că este o cerere de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În motivarea cererii revizuentul a susţinut că a fost condamnat de autorităţile judiciare belgiene în baza noului C. pen., deşi a comis infracţiunile pe durata în care era în vigoare vechiul C. pen., potrivit căruia pedeapsa pentru infracţiunea de omor era de 20 de ani. De asemenea, a precizat că în mod neîntemeiat în favoarea sa nu s-a reţinut scuza provocării, deşi a acţionat pe fondul geloziei.

A mai arătat revizuentul că a fost transferat în vederea executării pedepsei în România fără acordul său şi că potrivit legislaţiei belgiene, pentru fiecare 4 luni executate, se consideră executat un an de închisoare, iar după primii 10 ani de închisoare executaţi ar fi putut formula prima cerere de liberare condiţionată.

Revizuentul a mai solicitat să fie trimisă cauza spre rejudecare şi să se dispună transferul executării pedepsei în Belgia.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe la data de 13 octombrie 2021, A. a adus noi precizări cererii de revizuire formulate arătând că a exercitat calea extraordinară de atac împotriva Sentinţei penale nr. 83/PI din 25 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019, învederând că soluţia instanţei este eronată deoarece trebuia să fi fost respinsă cererea de transfer formulată de autorităţile belgiene deoarece nu exista acordul său pentru extrădare, iar legea penală mai favorabilă a fost aplicată în mod greşit.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea a reţinut următoarele:

Revizuirea este calea extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau violările cu caracter continuu ale drepturilor garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ori încălcările dispoziţiilor constituţionale în cazul în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate ulterior rămânerii definitive a hotărârii.

Judecata revizuirii presupune o primă etapă, reglementată prin art. 459 C. proc. pen., în care instanţa sesizată cu soluţionarea acestei căi extraordinare de atac examinează admisibilitatea în principiu a cererii.

Astfel, în această procedură, se verifică dacă hotărârea atacată este una prin care s-a soluţionat fondul acţiunii penale şi al acţiunii civile, respectiv una prin care s-a soluţionat acţiunea penală prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei şi, după caz, acţiunea civilă, prin admiterea sau respingerea acesteia.

De asemenea, se verifică dacă persoana care a formulat cererea de revizuire este una dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.

Potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen., tot în această etapă, instanţa examinează dacă cererea a fost formulată în termenele prevăzute de art. 457 C. proc. pen., dacă cererea de revizuire a fost redactată în scris şi este indicat cazul de revizuire pe care se întemeiază şi mijloacele de probă în dovedirea acestuia şi dacă aceste fapte şi mijloace de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.

Curtea a constatat că cererea de revizuire formulată de A. vizează o hotărâre a Curţii de Apel Oradea prin care s-a dispus recunoaşterea a două hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia, prin care revizuentul a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea şi s-a dispus transferarea sa în vederea executării pedepsei privative de libertate în România, deci nu o hotărâre prin care s-a rezolvat acţiunea penală.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 83/PI din 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 34/A din 06 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea apelului ca tardiv) a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Belgia de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România şi în consecinţă, în baza art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a următoarelor hotărâri penale: 1. Decizia penală nr. C/598/2018 din data de 29.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Antwerpen, definitivă la data de 09.07.2018, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 30 ani închisoare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 392 - 394 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român şi lipsire de libertate, prevăzută de art. 434 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 205 din C. pen. român; 2. Sentinţa penală nr. 5325 din data de 12.11.2010 pronunţată de Tribunalul de primă instanţă Antwerpen, definitivă la data de 22.12.2010, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 15 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 461 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 228 din C. pen. român cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepselor de 30 ani închisoare în regim de detenţie şi de 15 luni închisoare şi s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România.

S-a constatat că persoana condamnată A. se află deţinută în Penitenciarul Turnhout - Belgia.

S-a dedus din pedepsele de mai sus, durata reţinerii, durata arestului preventiv şi perioada executată de la data de 27.05.2015 până la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepselor de 30 ani închisoare în regim de detenţie şi de 15 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A., astfel cum au fost recunoscute şi puse în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu C., conform delegaţiei nr. 4071 din 23.09.2019 emisă de Baroul Bihor, în cuantum de 1012 RON se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Bihor.

Prin Sentinţa penală nr. 89/PI din 01 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă contestaţia la executare formulată de către Compartimentul executări penale din cadrul Curţii de Apel Oradea împotriva Sentinţei penale nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019, privind condamnatul A.

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019 au fost recunoscute pedepsele de 30 de ani închisoare în regim de detenţie şi 15 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost adaptată pedeapsa de 30 de ani închisoare în regim de detenţie în sensul că A. va executa pe teritoriul României pedeapsa de 25 de ani închisoare în regim de detenţie.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2019 din 15 octombrie 2019, emis pe numele condamnatului A. şi formele de executare efectuate în baza Sentinţei penale nr. 83/PI/2019 din 25 septembrie 2019 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 25 de ani închisoare în regim de detenţie şi pentru pedeapsa de 15 luni închisoare în regim de detenţie.

Prin Decizia penală nr. 833 din 11 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinţei penale nr. 89/PI din 02 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019, care a fost desfiinţată în parte şi, rejudecând, s-au adaptat pedepsele recunoscute prin Sentinţa penală nr. 83/PI din 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în sensul că persoana condamnată A. va executa pedeapsa de 30 de ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată din 27.05.2015 la zi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispoziţiilor hotărârii.

Prin aceeaşi decizie s-a respins ca tardivă contestaţia formulată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 89/PI din 01 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019.

Curtea a notat că potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 din lege şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Din interpretare coroborată a dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 302/2004 şi cele ale art. 139 din aceeaşi lege, prima instanţă a concluzionat că statului de executare i se recunoaşte doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor de ţin de executarea pedepsei după transferul condamnatului, deoarece în procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea hotărârii recunoscute cu normele interne, adaptându-le atunci când este cazul. Cu atât mai mult, statului de executare nu-i sunt recunoscute prerogative suplimentare de repunere în discuţie într-o procedură de revizuire a temeiniciei hotărârii de condamnare.

Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 19 din Decizia-cadru a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, statul emitent decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care se aplică pedeapsa ce urmează a fi executată.

În aceste condiţii, prima instanţă a apreciat, pe de o parte, că hotărârea atacată cu calea de atac a revizuirii nu este una dintre cele prin care instanţele române s-au pronunţat cu privire la acţiunea penală, iar, pe de altă parte, că soluţionarea cererii de revizuire a hotărârilor pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia nu este de competenţa organelor judiciare române.

În plus, Curtea a apreciat că motivele de revizuire invocate de A. referitoare la faptul că autorităţile judiciare din Belgia nu au aplicat în mod temeinic legea penală mai favorabilă, respectiv că, în mod eronat, nu a fost reţinută în favoarea sa scuza provocării, nu se circumscriu cazului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de petent în motivarea căii extraordinare de atac declarate, aceste aspecte vizând în realitate o critică a modalităţii de individualizare a pedepsei.

În ceea ce priveşte susţinerea revizuentului în sensul că nu şi-a dat acordul în vederea transferării sale pentru continuarea executării pedepsei în România, Curtea a reţinut că, potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) consimţământul persoanei condamnate nu este necesar atunci când aceasta este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României. Acest motiv, nu se încadrează în vreunul dintre cazurile prevăzut de art. 453 C. proc. pen. pentru revizuirea unei hotărâri definitive.

Referitor la solicitarea inculpatului de obligare a Ministerului Justiţiei la plata unor daune ca urmare a condiţiilor de detenţie, Curtea a considerat că această solicitare nu poate forma obiectul unei cereri de revizuire, condamnatul având posibilitate fie de a se adresa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, fie de a formula o acţiune în pretenţii, întemeiate pe art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Împotriva Sentinţei penale nr. 83/PI din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a formulat apel, în termen legal, revizuentul A., solicitând reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, în acord cu prevederile art. 76 C. pen., şi dispunerea transferării în Belgia, în vederea executării pedepsei.

Examinând apelul formulat prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile indicate de art. 452 C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte şi făptuitori, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a acţiunii penale, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt şi de drept, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de A. nu îndeplineşte condiţiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune penală şi nepronunţând vreuna din soluţiile prevăzute în art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de condamnarea, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetare a procesului penal.

În procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reaminteşte că statul de executare nu are nicio competenţă de a statua asupra legalităţii ori temeiniciei soluţiei de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne (adaptându-le, atunci când este cazul, la exigenţele legii interne), cu atât mai mult aceluiaşi stat de executare nu îi pot fi recunoscute, în procedura de revizuire, prerogative suplimentare de repunere în discuţie a fondului soluţiei. Aşadar, soluţionarea cererii de revizuire a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare belgiene nu este de competenţa organelor judiciare române.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva unei hotărâri, respectiv Sentinţa penală nr. 83/PI din 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2019, având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Belgia de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România. Prin această sentinţă, în baza art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a următoarelor hotărâri penale: 1. Decizia penală nr. C/598/2018 din data de 29.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Antwerpen, definitivă la data de 09.07.2018, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 30 ani închisoare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 392 - 394 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 188 - 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român şi lipsire de libertate, prevăzută de art. 434 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 205 din C. pen. român; 2. Sentinţa penală nr. 5325 din data de 12.11.2010 pronunţată de Tribunalul de primă instanţă Antwerpen, definitivă la data de 22.12.2010, prin care s-a dispus condamnarea lui A. la o pedeapsă de 15 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 461 din C. pen. belgian, având corespondent în art. 228 din C. pen. român cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. român.

Prin urmare, fiind vorba de o cauză ce are ca obiect recunoaşterea hotărârii pronunţate de autorităţile belgiene şi executarea sancţiunii aplicate, Înalta Curte apreciază că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile judecătoreşti care nu au fost pronunţate de către o instanţă din România, chiar dacă au fost recunoscute de aceasta, deoarece nu instanţa română a rezolvat fondul cauzei, ci, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, potrivit art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru a Consiliului din 27 noiembrie 2008, statul emitent este cel care decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care se aplică pedeapsa ce urmează a fi executată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 83/PI din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 83/PI din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.

GGC - ED