Retrial petition for forgery: re-evaluation of known civil documents does not satisfy the "new facts" requirement

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 24 din data de 14 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 34 din 04 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul penal nr. x/2020

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin Sentinţa penală nr. 34 din 04 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia nr. 64/A din 23 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Târgu Mureş, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969, i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 şi art. 862 din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru o perioadă de 4 ani, pe durata căreia inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) din C. pen. din 1969.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 404 alin. (4) din C. proc. pen., a desfiinţat înscrisul falsificat, respectiv contractul de asistenţă juridică nr. x/20.07.2009, încheiat între inculpată şi partea civilă şi care conţine adăugirea "de 900.000 euro", înscris aflat în volumul I, la dosarul de urmărire penală nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

A respins acţiunea civilă a părţii civile B.

Curtea de apel a constatat că împotriva acestei hotărâri, în termen legal, condamnata A. a formulat calea extraordinară de atac a revizuirii, solicitând admiterea în principiu a acesteia, suspendarea executării sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, invocând cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, că după pronunţarea hotărârii de condamnare au fost descoperite fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, în concret făcând trimitere la înscrisurile depuse în dosarul civil nr. x/2009 al Judecătoriei Braşov.

Astfel, revizuenta a subliniat că actele existente la dosarul sus-menţionat, a cărei ataşare a fost refuzată de către Curtea de Apel Târgu Mureş, sunt în măsură să stabilească aflarea adevărului cu privire la menţiunea de 900.000 euro din contractul de asistenţă juridică nr. x/20.07.2009, susţinând că adăugirea este corectă şi nu denaturează adevărul, aspect ce se poate constata din petitul I al cererii de chemare în judecată, actele depuse şi hotărârea pronunţată în Dosarul nr. x/2009.

A mai susţinut că judecătorul fondului în mod eronat s-a raportat la momentul analizării elementelor constitutive ale infracţiunii de fals la acordul de voinţă dintre avocat şi client, aşa cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr. 1131/R/2013 pronunţată de Tribunalul Braşov, la data de 03.10.2013, în Dosarul nr. x/2013, care avea ca obiect contestaţie la executare silită/titlu şi în cuprinsul căreia s-a reţinut că "suma pe care ar fi putut să o obţină partea civilă era de maximum 450.000 de euro şi nu 900.000 de euro", iar cauza nu avea ca obiect obţinerea unei sume, ci doar constatarea calităţii de moştenitor.

Or, atât urmărirea penală, cât şi cercetarea judecătorească s-a făcut în baza acestei decizii, cu toate că nu se poate raporta acordul de voinţă dintre avocat şi client la decizia pronunţată în Dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Braşov, cauza nefiind nici măcar înregistrată pe rolul vreunei instanţe la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică (20.07.2009).

Prin urmare, s-a susţinut că pentru a se stabili dacă înscrisul pe care a înţeles să-l pună în executare a fost sau nu modificat fără drept, respectiv completarea cu menţiuni nereale, atât instanţa de fond, cât şi procurorul care a întocmit rechizitoriul trebuiau să se raporteze la contractul de asistenţă juridică nr. x/20.07.2009 din dosarul civil nr. x/2009, în care a fost dat mandatul de reprezentare a pârâtei B., în care petitul II al cererii de chemare în judecată viza despăgubirile în sumă de 900.000 euro, acordul de voinţă dintre avocat şi clientul său fiind stabilirea onorariului de succes procentual - 7% din valoare - obiectul contractului fiind reprezentare în dosarul civil nr. x/2009

Cu alte cuvinte, menţionarea sumei de 900.000 euro este corectă şi nu alterează adevărul, deoarece petitul II al cererii îl reprezintă despăgubirile în sumă de 900.000 euro.

Revizuenta a mai menţionat că acordul de voinţă dintre avocat şi client cu privire la cuantumul onorariului de succes în sumă de 63.000 euro exista încă din data de 20.07.2009, când a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/20.07.2009, şi a fost stabilit de comun acord onorariul de succes în procent de 7% din valoarea cererii de chemare în judecată a pârâtei B. în dosarul civil nr. x/2009 al Judecătoriei Braşov. Mai mult, acest acord de voinţă a fost consfinţit prin înmânarea chitanţei CAJ nr. x/29.07.2009, când clienta a acceptat cuantumul onorariului de succes în sumă de 63.000 euro, iar din data de 29.07.2009 şi până la investirea cu formulă executorie a Sentinţei civile nr. 11900/09.12.2009 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul civil nr. x/2009, nu a solicitat anularea, rezilierea, rezoluţiunea şi nici nu a renunţat unilateral la contract.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire conform dispoziţiilor art. 459 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă, cu argumentarea că deşi cererea de revizuire formulată de condamnata A. vizează o hotărâre prin care s-a rezolvat acţiunea penală, a fost formulată de una dintre părţile din dosar (revizuenta având calitatea de inculpată în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită), cererea a fost întemeiată în drept pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de revizuire condamnata A. nu a făcut referire la nicio faptă sau împrejurare nouă, necunoscută de instanţă la data judecării cauzei, acest caz de revizuire fiind invocat doar în mod formal.

Astfel, curtea de apel a reţinut că, în concret, revizuenta solicită, în principal, o reinterpretare a probatoriului de natură a conduce la pronunţarea unei alte soluţii, învederând totodată neefectuarea unor procedee probatorii în vederea eliminării contradicţiilor existente între probele administrate şi evaluate în cursul procesului penal finalizat cu pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare.

Or, faptele şi împrejurările noi care pot justifica admiterea în principiu a unei cereri de revizuire trebuie să fie cu adevărat noi, nu doar în aparenţă.

Prin urmare, curtea de apel a constatat că aspectele susţinute de revizuentă nu constituie fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, ci apărări de fond cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii şi nevinovăţia inculpatei, care, de altfel, au fost invocate şi analizate pe parcursul procesului penal, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de control judiciar.

În acest sens, a notat că prin încheierea din data de 2 octombrie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins solicitarea inculpatei A. vizând ataşarea dosarului nr. x/2009 al Judecătoriei Braşov, reţinând că inculpata a depus înscrisurile pe care le considera relevante, instanţa rezervându-şi dreptul de a solicita o parte din înscrisurile dosarului nr. x/2009 sau dosarul în întregime, în măsura în care va aprecia necesară o asemenea măsură.

Totodată, prin concluziile scrise depuse la data de 31.05.2021, revizuenta a afirmat că a formulat aceeaşi cerere în probaţiune şi în faţa instanţei de apel, depunând în copie actele dosarului nr. x/2009 al Judecătoriei Braşov, însă cu toate acestea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins apelul declarat.

În aceste împrejurări, curtea de apel a reţinut că nu au fost evidenţiate fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei în sensul prevăzut art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cât timp pe parcursul procesului penal, atât prima instanţă, cât şi cea de control judiciar au cunoscut poziţia revizuentei, au analizat apărările acesteia, însă pe baza probelor administrate au reţinut ca fiind dovedită pe deplin vinovăţia sa, apărările ei fiind înlăturate pe baza materialului probatoriu administrat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel revizuenta A., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei. În acest sens, a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu a făcut o analiză a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, aşa cum cer dispoziţiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., şi a reiterat cazul de revizuire invocat şi motivele de fapt şi de drept pentru care îl consideră incident.

Astfel, în ce priveşte cazul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a arătat în esenţă că "faptele noi" se referă la dosarul civil nr. x/2009 al Judecătoriei Braşov, în care a fost dat mandatul de reprezentare eliberat în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/20.07.2009, din care reiese că despăgubirile în sumă de 900.000 euro urmau a fi încasate exclusiv de numita B., în calitate de unic moştenitor al defunctului C., aspect reţinut în cuprinsul Sentinţei civile nr. 11900 din 09 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul menţionat.

Ca atare, în opinia sa, onorariul de succes în cuantum de 7% a fost aplicat în mod corect la suma de 900.000 euro, or, această împrejurare este de natură să conducă la o soluţie de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii pentru care a fost condamnată.

Revizuenta a mai criticat hotărârea atacată şi sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu de avocat intimatei B., cu argumentarea, în esenţă, pe de o parte, că cererea de revizuire formulată pe latură penală nu o priveşte pe partea civilă, iar pe de altă parte că suma acordată nu reprezintă efortul real depus de apărătorul ales al acesteia în dosar, motiv pentru care se impune înlăturarea acestei obligaţii.

Examinând apelul declarat de revizuenta A., atât prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 452 şi urm. din C. proc. pen., revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, prin care s-a rezolvat fondul cauzei, doar pentru motivele expres reglementate de legiuitor. În jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut că, fiind o cale de atac de retractare, revizuirea permite instanţei să revină asupra propriei hotărâri, iar, în acelaşi timp, având caracterul unei căi de atac de fapt, prin intermediul său sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Înalta Curte notează că revizuenta A. a invocat prin cererea de revizuire incidenţa cazului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., arătând, în esenţă, că faptele noi constau în aceea că prin Sentinţa civilă nr. 11900 din 09 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. x/2009, Judecătoria Braşov a reţinut că singurul moştenitor al defunctului C. este numita B., astfel încât suma de 900.000 euro urma să îi revină exclusiv acesteia, împrejurare de natură să conducă la o soluţie de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, onorariul de succes de 7% fiind aplicat, în opinia acesteia, în mod corect.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză".

Din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 453 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., astfel cum au fost reconfigurate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 05 mai 2017, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei duble condiţionări, respectiv ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanţei care a soluţionat cauza şi să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunţate, adică să conducă la o soluţie diametral opusă celei dispusă prin aceasta.

Reglementând procedura examinării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, art. 459 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (3), că în această etapă instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) din C. proc. pen. În cazul în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite, instanţa dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, această hotărâre fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi cea la care se referă revizuirea (art. 459 alin. (5) şi (7) din C. proc. pen.).

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a stabilit că împrejurările la care revizuenta a făcut trimitere în cererea formulată nu sunt de natură a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea şi nu au aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate, motiv pentru care, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen.

Astfel, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte observă că revizuenta a invocat exclusiv în mod formal cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., de vreme ce, în cuprinsul cererii de revizuire, nu a făcut referire la fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţele care au dispus condamnarea sa.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în jurisprudenţa instanţei supreme, s-a reţinut că expresia fapte sau împrejurări vizează probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare.

Deopotrivă, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se impune ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă vizând o faptă sau împrejurare ce a fost cunoscută şi avută în vedere de către instanţă la soluţionarea cauzei, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, situaţie de natură a afecta principiul securităţii raporturilor juridice, componentă a procesului echitabil.

Elementele de probă noi la care se referă textul de lege trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi considerate "noi", în sensul cerut de lege, probele care aduc doar argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudenţa în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunţată hotărârea iniţială.

Pentru a se putea examina caracterul nou şi necunoscut al faptelor sau împrejurărilor prezentate instanţei învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, criteriul îl reprezintă lucrările dosarului, întrucât doar astfel se poate verifica dacă aceste elemente au fost cunoscute de către instanţele ordinare care au pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Analizând, în raport de aceste consideraţii, cererea formulată, se observă că, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, revizuenta nu a invocat împrejurări noi, în sensul mai sus menţionat, ci a adus critici hotărârilor judecătoreşti de condamnare şi modului în care a fost administrat probatoriul pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti. Astfel, în cuprinsul cererii, revizuenta a reiterat aceleaşi apărări formulate pe parcursul judecării cauzei în fond şi apel, sens în care a făcut trimitere la probele aflate la dosar, cărora, însă, le-a dat o altă interpretare, susţinând că acestea relevă nevinovăţia sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, pentru care a fost condamnată.

Or, în condiţiile în care toate aspectele învederate în cuprinsul cererii de revizuire au fost cunoscute de către instanţele ordinare, fiind aduse în discuţie chiar de către inculpată, prin intermediul apărărilor formulate, şi au fost analizate atât în fond, cât şi în apel, în mod corect, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că revizuenta nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să fie de natură a conduce la stabilirea existenţei unor temeiuri legale care să permită revizuirea şi să aibă aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate, aşa cum cer dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (4) din C. proc. pen.

În acest sens, în concret, se notează, cu titlu de exemplu, că instanţa de fond a făcut trimitere în mod expres la dosarul indicat de apelantă şi a reţinut în considerentele Sentinţei penale nr. 34/04.11.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, că "din Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Braşov rezultă că inculpata a redactat o întâmpinare, o acţiune reconvenţională în care solicita obţinerea daunelor morale acordate de statul spaniol şi s-a prezentat la două termene de judecată şi a invocat prescripţia dreptului la acţiune. (...)

Prin Sentinţa civilă nr. 11900/09.12.2009, Judecătoria Braşov a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cererea de anulare a certificatului de moştenitor nr. x/25.03.2004 şi au fost respinse celelalte petite."

Mai mult, se constată că în calea de atac a apelului, în Dosarul nr. x/2020, revizuenta a formulat, la data de 15.12.2020, o cerere de "completare la apel", la care a ataşat o serie de înscrisuri, cuprinzând inclusiv o copie a dosarului civil nr. x/2009 al Judecătoriei Braşov, indicând un număr de 114 file, aceste aspecte fiind, aşadar, cunoscute de instanţa de control judiciar.

Ca atare, criticile apelantei cu privire la incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., sunt nefondate, întrucât niciuna dintre împrejurările pretinse ca fiind fapte noi nu se circumscrie acestui caz. În realitate, pe calea revizuirii se tinde la reanalizarea conţinutului mijloacelor de probă pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, a legalităţii şi fiabilităţii acestora. Or, această analiză excedează limitelor cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât, prin formularea unei cereri de revizuire nu se poate ajunge, în fapt, la judecarea unui al doilea apel, prin prelungirea probaţiunii sau reevaluarea probelor urmare a unor pretinse nelegalităţi în administrarea acestora.

În ceea ce priveşte critica revizuentei privind dispoziţia instanţei de fond de obligare a acesteia la plata sumei în cuantum de 1.500 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales, Înalta Curte reţine că este nefondată.

Astfel, potrivit art. 276 alin. (6) din C. proc. pen., ce poartă denumirea marginală "Plata cheltuielilor judiciare făcute de părţi", (6) În celelalte cazuri instanţa stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile."

Aşadar, în cuprinsul dispoziţiilor art. 276 din C. proc. pen., privind plata cheltuielilor judiciare efectuate de părţi în procesul penal, legiuitorul reglementează succesiv situaţiile particulare, pentru ca în alin. (6) al acestui articol să statueze în sensul că în celelalte cazuri instanţa stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile, textul fiind pe deplin aplicabil în cauza de faţă.

Or, în conformitate cu art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Se reţine că cererea de revizuire a apelantei a fost respinsă de Curtea de Apel Târgu Mureş, iar intimata B. a efectuat cheltuieli judiciare proprii în raport cu cererea introductivă a condamnatei A., dovedite cu chitanţa din 04.05.2021.

Or, făcând aplicarea art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 453 din C. proc. civ., prima instanţă a reţinut că demersul judiciar a fost iniţiat de condamnata A., aşadar cheltuielile de judecată efectuate de B., citată în calitate de intimată în proces, se impun a fi restituite de către revizuentă.

Pentru considerentele anterior expuse, apreciind legală şi temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinţei penale nr. 24 din data de 14 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

În raport cu soluţia dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelantă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinţei penale nr. 24 din data de 14 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă pe apelantă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - ED