Convicted person's attempt to reopen Austrian theft convictions rejected as inadmissible

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 22 din 11 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată A.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 05.05.2021, petentul A. a formulat cerere de redeschidere a procesului penal.

În motivarea cererii a arătat că a fost arestat în baza unui mandat internaţional de arestare în punctul de trecere a frontierei Nădlac, fiind condus în faţa unui judecător de drepturi şi libertăţi, care i-a comunicat că va fi prezentat în faţa autorităţilor austriece, pentru a fi cercetat sub aspectul săvârşirii a 24 de infracţiuni de furt calificat.

Totodată, a menţionat că, deşi i s-a comunicat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din România că va fi judecat numai pentru 24 de infracţiuni, în realitate, a fost condamnat de instanţa străină pentru comiterea unui număr de 109 infracţiuni, motiv pentru care a solicitat redeschiderea procesului penal.

Instanţa de fond a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 12/CC din 19.06.2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a fost recunoscută Hotărârea nr. 50 Hv 8/18f pronunţată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria.

Astfel, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 12 ani închisoare (4.383 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate A. prin Hotărârea nr. 50 Hv 8/18f pronunţată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria, definitivă la 26 iulie 2018 şi s-a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare (4.383 zile închisoare) aplicată persoanei condamnate A. perioada executată începând cu data de 15 iunie 2016, la zi.

Analizând actele existente la dosar, Curtea de apel a constatat că Sentinţa penală nr. 12/CC din 19.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a fost comunicată autorităţilor judiciare austriece la data de 19.06.2020, care i-au adus la cunoştinţă petentului conţinutul hotărârii, acesta menţionând că nu doreşte să declare apel.

Astfel, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de redeschidere a procesului penal, întrucât solicitarea a fost formulată la data de 05.05.2021, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 466 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, instanţa de fond a avut în vedere şi natura hotărârii cu privire la care se solicită redeschiderea procesului, respectiv o hotărâre de recunoaştere a Sentinţei nr. 50 Hv 8/18f pronunţată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria, care nu poate face obiectul unei cereri de redeschidere a procesului penal, având în vedere că, în această materie, instanţele naţionale nu cercetează fondul cauzelor, ci numai pronunţă o hotărâre de recunoaştere a condamnării penale străine.

În acest sens, s-a arătat că, o cerere de redeschidere a procesului penal desfăşurat în statul de condamnare, în condiţiile în care în România nu s-a desfăşurat o activitate de urmărire penală sau de soluţionare a acţiunii penale, ci numai s-a recunoscut o hotărâre penală străină, este inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel persoana condamnată A. învederând, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nu a mai formulat o altă cerere de redeschidere a procesului penal precum şi că există dubii în ceea ce priveşte comunicarea şi înţelegerea de către apelant a hotărârii atacate, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 466 C. proc. pen.

Examinând apelul formulat de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 22/2015 din 09 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a decis că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) C. proc. pen., obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii, argumentele ce au stat la baza pronunţării acestei hotărâri fiind valabile şi în prezenta cauză.

Astfel, în considerentele deciziei menţionate s-a reţinut, în esenţă, că, raportat la modalitatea de reglementare a procedurii de redeschidere a procesului penal şi la scopul în care a fost legiferată, respectiv garantarea dreptului la un proces echitabil, aceasta nu poate să vizeze decât hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta, pe această cale, nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii.

Or, în condiţiile în care dosarul în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 12/CC din 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş a avut ca obiect recunoaşterea unei hotărâri de condamnare pronunţată de un stat european membru al Uniunii Europene şi transferul persoanei condamnate în vederea executării pedepsei în România, procedură reglementată de art. 166 şi urm. din Legea nr. 302/2004, în care se verifică doar întrunirea cumulativă a cerinţelor expres menţionate în art. 167 din Legea nr. 302/2004 şi nu se antamează aspecte privind existenţa faptei, prevederea în legea penală, săvârşirea de către inculpat, vinovăţia acestuia ori alte aspecte ce ţin de răspunderea penală, se constată că acesta nu face parte din acele cauze penale în privinţa cărora se poate formula o cerere de redeschidere a procesului penal, potrivit art. 466 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte apreciază că persoana ce formează obiectul procedurii de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare pronunţată de un stat european membru al Uniunii Europene şi transfer în vederea executării pedepsei în România, nu poate fi considerată judecată în lipsă, în sensul art. 466 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât chiar în Legea nr. 302/2004 (art. 166 alin. (2) şi (11)) se precizează expres că soluţionarea sesizării are loc fără citarea persoanei condamnate.

De altfel, instanţa învestită cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 166 şi urm. din Legea nr. 302/2004 nici nu are competenţa funcţională să se pronunţe pe aspecte ce ţin de fondul acuzaţiei penale, de vreme ce, potrivit art. 166 alin. (3) din actul normativ, "dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri".

Pe cale de consecinţă, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că solicitarea persoanei condamnate privind redeschiderea procesului penal desfăşurat în Austria, în condiţiile în care statul român nu a desfăşurat nicio activitate de urmărire penală sau de judecată în cauză, ci a recunoscut doar o hotărâre penală străină, este inadmisibilă.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte constată legală şi temeinică hotărârea penală atacată, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 22 din 11 iunie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, apelantul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 868 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 22 din 11 iunie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 octombrie 2021.

GGC - ED