Revision inadmissibility: procedural defects and re-analysis of evidence do not constitute new facts under Art. 453(1)(a) CCP

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 17 din data de 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 453 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire a Sentinţei penale cu nr. 27/08.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă la data de 14.11.2018 prin Decizia penală nr. 297/A/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de către condamnatul revizuent A.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin Sentinţa penală nr. 27/08.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, cu privire la condamnatul A., s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. (19 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. anterior.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c din C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie.

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire/aderare grup infracţional organizat prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. anterior pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c din C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c din C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 88 din C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de executat durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 23.02.2011 până la data de 19.05.2011.

În temeiul art. 861 din C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 862 din C. pen. anterior, s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui la datele fixate de această instituţie;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83 din C. pen. anterior şi art. 864 alin. (2) din C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 118 lit. e), raportat la art. 254 alin. (3) din C. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpat suma 2400 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa nr. x/2010 din 07.04.2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA în sarcina inculpatului asupra imobilului amplasat în municipiul Bârlad, str. x, jud. Vaslui, în valoare de 164.782 RON, conform adresei nr. x/16.03.2011 a Primăriei Bârlad, până la concurenţa sumei confiscate, la care s-au adăugat cheltuielile judiciare.

Împotriva Sentinţei penale cu nr. 27/08.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, a formulat cerere de revizuire condamnatul A.

Acesta a solicitat, în esenţă, admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 27/08.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă la data de 14.11.2018, prin Decizia penală nr. 297/A/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în ceea ce îl priveşte.

Prin cererea de revizuire, a precizat că aceasta este întemeiată pe dispoziţiile art. 453 lit. a) din C. proc. pen., respectiv "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză", iar faptele noi pe care le invocă sunt relatarea investigatorului cu identitate protejată din şedinţa publică din 02.04.2014, pe de o parte, precum şi lipsa consemnărilor în formă scrisă (conform înregistrării audio a şedinţei de judecată investigatorul sub acoperire a declarat "Nu-mi amintesc de inculpatul A., dacă l-am cunoscut sau dacă am lucrat în mod direct cu el", şi la întrebarea:

"dacă îl vedeţi, e posibil să vă amintiţi?" a răspuns:

"L-am văzut prin dotările tehnice pe inculpatul A., dar în acest moment nu-l pot recunoaşte"), dar şi lipsa semnării încheierii de şedinţă de către grefiera de şedinţă.

Condamnatul revizuent a mai precizat că, faţă de el, s-a acţionat într-un mod neprofesionist, lipsit de temei şi cu încălcarea gravă şi repetată a prezumţiei de nevinovăţie, iar faptele noi pe care le-a invocat demonstrează lipsa sa de vinovăţie.

În susţinerea cererii de revizuire, condamnatul a ataşat transcrierea şi înregistrarea audio a şedinţei de judecată din data de 02.04.2014 la care a făcut referire.

La data de 17.05.2021, condamnatul revizuent a depus un memoriu intitulat "Precizări şi poziţionări", prin care a invocat că, la dosarul cauzei, nu s-a aflat în niciun moment dosarul de urmărire penală nr. x/2010 al DNA - Structura centrală, secţia combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, aspect ce ar rezulta din adresa de înaintare a dosarului de urmărire penală la Curtea de Apel Iaşi, în care s-a consemnat că a fost înaintat doar rechizitoriul şi un număr de 13 DVD - uri, fiind încălcate grav şi iremediabil dispoziţiile imperative ale art. 329 pct. 1 şi pct. 2 din C. proc. pen., încălcare care atrage, potrivit art. 280 C. proc. pen., nulitatea actului de sesizare a instanţei, nulitatea întregii cercetări judecătoreşti, precum şi nulitatea Sentinţei penale nr. 27/08.03.2017 a Curţii de Apel şi a Deciziei penale nr. 297/14.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Examinând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele invocate de petentul-revizuent în susţinerea cererii de revizuire, Curtea a reţinut că, în raport de calitatea de inculpat pe care a avut-o revizuentul în cauza nr. x/2014, precum şi faptul că cererea de revizuire este în favoarea condamnatului, cererea de revizuire este formulată în termenul prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. pen. şi de o persoană dintre cele prevăzute de lege, respectiv de art. 455 alin. (1), lit. a) C. proc. pen.

Totodată s-a constatat că cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) C. proc. pen., respectiv a fost formulată în scris şi motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., precum şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Însă, Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiţia de admitere în principiu, referitoare la faptul dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

În concret, referitor la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1), lit. a) C. proc. pen., Curtea a constatat că motivele prezentate pe larg în cuprinsul cererii de către condamnatul revizuent A. nu se încadrează în acest caz care priveşte situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, sens în care revizuentul trebuie să invoce descoperirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de fapte sau împrejurări necunoscute instanţei de judecată la soluţionarea cauzei şi nu reanalizarea aceloraşi situaţii de fapt sau împrejurări cunoscute instanţei de judecată.

Deşi condamnatul revizuent a relatat că faptele şi împrejurările noi constau în lipsa redării în formă scrisă a relatării investigatorului cu identitate protejată din şedinţa publică din 02.04.2014, lipsa semnăturii grefierului pe încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată şi lipsa dosarului de urmărire penală pe tot parcursul judecăţii cauzei în care a fost condamnat, Curtea a constatat că prima împrejurare invocată nu este nouă, fiind cunoscută instanţei de judecată (mărturia investigatorului sub acoperire fiind administrată în mod nemijlocit de către instanţă şi în prezenţa inculpatului şi apărătorului acestuia, fiind înregistrată audio), iar celelalte împrejurări nu se referă la probe propriu-zise, ci la aspecte de ordin procedural, ce nu pot fi analizate şi nu fac obiectul unei cereri de revizuire.

Aşa fiind, Curtea a constatat că motivele dezvoltate de revizuent în cererea adresată şi precizate în faţa instanţei în sprijinul cazului de revizuire prev. de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu pot fi circumscrise acestui caz de revizuire, faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea neconducând, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Împotriva Sentinţei penale nr. 17 din data de 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat apel revizuentul A.

Prin motivele de apel formulate în scris, apelantul revizuent a reiterat, în esenţă, criticile cuprinse în cererea de revizuire, respectiv faptul că, în mod greşit, s-a reţinut că ar fi recunoscut faptele de care a fost acuzat; lipsa din declaraţia investigatorului sub acoperire a întrebărilor/declaraţiilor privitoare la activitatea sa, fapt demonstrat prin încheierea de şedinţă nr. 13 din 02.04.2014 a Curţii de Apel Iaşi; lipsa vreunui denunţ/sesizare cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către acesta, lipsa descrierii, modalităţii concrete de săvârşire a faptelor; lipsa dosarului penal nr. x/2010, aspect ce a dus la împiedicarea exercitării dreptului la apărare, fapt dovedit prin adresa din 18.04.2014, emisă de D.N.A. Structura Centrală către Curtea de Apel Iaşi, pentru termenul de judecată din 28.05.2014, prin care se atestă faptul că cele 13 DVD-uri şi rechizitoriul sunt copii ale suporturilor originale; consemnarea eronată a faptului că apărătorul ales a precizat că nu consideră utilă ataşarea dosarului de urmărire penală pentru soluţionarea cererii de revizuire, se referă la situaţia de fapt reală existentă în cauză, concret, că la dosarul cauzei nu se află dosarul de urmărire penală (17 volume).

În raport de aceste susţineri, apelantul revizuent a susţinut că nu există probe că a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat şi, în consecinţă, să se dispună anularea tuturor actelor, trimiterea cauzei spre rejudecare şi achitarea acestuia în ce priveşte infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen.

Analizând apelul declarat de revizuentul A., prin prisma motivelor invocate, în raport de dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, o altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 din C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

Pe de altă parte, revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Raportând aceste consideraţii teoretice la prezenta cauză, Înalta Curte reţine că apelantul revizuent A. şi-a întemeiat cererea de revizuire pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Din analiza textului legal, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba despre descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluţie diametral opusă (de achitare în cazul de faţă), rezultând astfel că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condiţiile legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării judecătoreşti rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanţa putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar.

În consecinţă, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ, sintagma "fapte sau împrejurări noi" referindu-se la situaţii de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, acestea au rămas necunoscute instanţei de fond, şi nu la mijloacele de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere şi verificate. Faptele probatorii trebuie să fie noi, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute şi verificate de instanţa care a soluţionat cauza sau reanalizarea acesteia, neputând a se ajunge, astfel, pe calea revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probaţiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanţa sau instanţele ce au judecat cauza.

În raport de motivele invocate de revizuent, Înalta Curte nu poate primi opinia acestuia în sensul că ar avea caracterul de fapte sau împrejurări noi, aspectele referitoare la lipsa unor consemnări din declaraţia investigatorului sub acoperire, audiat de către instanţă, în mod nemijlocit, modalitatea de întocmire a unor acte procedurale pe parcursul derulării procesului penal, ori cea de interpretare a probatoriului administrat în cauză şi care a condus la soluţia de condamnare a revizuentului în cauză.

În realitate, apelantul revizuent încearcă să dea o nouă interpretare situaţiei de fapt deja cunoscută de instanţele care au soluţionat cauza, interpretare favorabilă acestuia, care este însă fundamentată pe aceleaşi elemente care au făcut obiectul cenzurii de către instanţele care au dispus condamnarea acestuia.

Astfel, se constată că împrejurările invocate de revizuent constituie o nemulţumire a acestuia privind modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză care a condus la o soluţie de condamnare şi modul de desfăşurare a procedurilor penale (cu referire la lipsa vreunui denunţ/sesizare cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către acesta, lipsa descrierii, modalităţii concrete de săvârşire a faptelor; lipsa dosarului penal nr. x/2010), în cauză, nefiind aduse elemente noi care să constituie temei de revizuire în baza art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

De altfel, aceste aspecte reprezintă apărări de fond, pe care apelantul revizuent a avut posibilitatea să şi le construiască cu prilejul cercetării judecătoreşti atât în fond cât şi în calea de atac a apelului.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, faptele şi mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea nu conduc la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea, Înalta Curte constată hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) raportat la art. 459 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din data de 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din data de 27 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.

GGC - ED