Scope of cassation review: prohibition on reassessing factual findings to establish elements of co-authorship in bribery and complicity in intellectual forgery
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the defendant's cassation appeal, upholding the Court of Appeal's conviction and sentence for co-authorship of bribery and complicity in intellectual forgery, which remains in force. The case involved two police officers who, during a traffic stop, allegedly conspired to under-report a driver's violation by omitting an expired technical inspection (which legally required vehicle impoundment) and instead issuing a fine for speeding and lack of documents, in exchange for a bribe of 200 RON; the appeal challenged the appellate court's reversal of a trial acquittal, arguing the defendant's passive presence and lack of direct dialogue did not constitute criminal participation. The court determined that the appeal was unfounded under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure because the established facts met the legal elements of the crimes: the defendant's tacit approval of the falsified report and failure to enforce the mandatory impoundment constituted active participation in the bribery and moral assistance in the forgery, while the cassation court affirmed it could not reassess the evidence or factual basis, only the legal correspondence between the established facts and the criminal statutes.
Legislator headnote
AI generatedart. 396 alin. (5) C. proc. pen, art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 48 alin. (1) C. pen, art. 321 alin. (1) C. pen, art. 46 alin. (2) C. pen, art. 289 alin. (1) C. pen; Scope of cassation review: prohibition on reassessing factual findings to establish elements of co-authorship in bribery and complicity in intellectual forgery: The case involved two police officers who, during a traffic stop, allegedly conspired to under-report a driver's violation by omitting an expired technical inspection (which legally required vehicle impoundment) and instead issuing a fine for speeding and lack of documents, in exchange for a bribe of 200 RON; the appeal challenged the appellate court's reversal of a trial acquittal, arguing the defendant's passive presence and lack of direct dialogue did not constitute criminal participation. The court determined that the appeal was unfounded under Article 438(1)(7) of the Code of Criminal Procedure because the established facts met the legal elements of the crimes: the defendant's tacit approval of the falsified report and failure to enforce the mandatory impoundment constituted active participation in the bribery and moral assistance in the forgery, while the cassation court affirmed it could not reassess the evidence or factual basis, only the legal correspondence between the established facts and the criminal statutes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the cassation appeal as unfounded.
Basis for obliging the appellant to pay judicial costs due to procedural culpability.
Full text
Asupra recursului în casaţie de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 23/P din 03.03.2020, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât, între altele, următoarele:
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. şi coautorat la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică prin încheierea din 11.12.2019.
A fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică prin încheierea din 11.12.2019.
A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.
A fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs şi au fost contopite cele trei pedepse principale în pedeapsa de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, la care adaugă un spor de 3 (trei) luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.
În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de această instituţie;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei or. Târgu Neamţ, jud. Neamţ sau în cadrul Primăriei com. Agapia, jud. Neamţ.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea, între alţii, de la de la inculpatul B. a sumei de 350 RON.
În temeiul art. 25 alin. (3) raportat la art. 397 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea proceselor-verbal seria x nr. x/24.04.2016 şi nr. x/17.05.2016.
În fapt, sub aspectul infracţiunii de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., inculpatului A. i s-a imputat că, la data de 24.04.2016, fiind de serviciu pe autospeciala cu nr. de înregistrare x, prevăzută cu radar, a Poliţiei oraşului Târgu Neamţ, l-a ajutat moral pe inculpatul B. să întocmească în fals procesul-verbal nr. x, prin care l-a sancţionat pe martorul C., doar pentru faptul că a condus autovehiculul cu nr. x, cu o viteză peste limita legală şi fără a avea documentele asupra sa, în condiţiile în care inspecţia tehnică periodică era expirată, abatere rutieră prevăzută şi sancţionată de O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la acuzaţia de luare de mită în forma de participaţie penală a coautoratului, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, împreună cu inculpatul B. nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu sau şi le-au îndeplinit în mod necorespunzător, în sensul că, fiind de serviciu pe autospeciala de poliţie cu nr. x, i-au surprins cu aparatul radar pe martorul C., inculpatul D. şi pe un alt conducător auto cu identitate necunoscută, în timp ce conduceau în localităţile Săcăluşeşti şi Bălţăteşti din judeţul Neamţ autoturismele cu numerele de înmatriculare x, x şi un alt autovehicul al cărui număr de înmatriculare nu este cunoscut, cu viteze ce depăşeau limita legală sau cu I.T.P.-ul expirat, aplicându-le sancţiuni legale mai uşoare sau neaplicându-le nicio sancţiune, primind în schimb suma totală de 300 de RON (200 RON de la martorul C., 50 de RON de la inculpatul D. şi 50 de RON de la A.N.).
Prin încheierea din 11.12.2019 a Tribunalului Neamţ, în temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor penale pentru care au fost trimis în judecată inculpatul A. din infracţiunile de complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. şi coautorat la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită (trei infracţiuni), prevăzute de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, toate infracţiunile fiind săvârşite în concurs real, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. în infracţiunile de complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. şi coautorat la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa de fond, între altele, constatând că, în cauză, nu există suficiente probe care să poată susţine o soluţie de condamnare a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate, a dat eficienţă principiului in dubio pro reo şi a dispus achitarea inculpatului în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, inculpaţii E., F. şi B.
Prin Decizia nr. 1088 din 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ împotriva Sentinţei penale nr. 23/P din 03.03.2020, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/2018.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată, astfel:
1) în ceea ce priveşte pe inculpatul A. doar sub aspectul soluţiei de achitare pentru infracţiunea de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (doar actul material din data de 24.04.2016, martor C.), precum şi sub aspectul complicităţii la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. (actul material din data de 24.04.2016, autor B.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
2) în ceea ce priveşte pe inculpatul D. cu privire la cuantumul pedepsei stabilite pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut cauza spre rejudecare doar cu privire la aceste aspecte şi, pe fond, s-au hotărât următoarele:
1) În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la următoarele pedepse pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea şi art. 75 alin. (2) lit. b) şi a) art. 76 alin. (1) C. pen. (act material din data de 24.04.2016, martor C.)
Pe parcursul executării pedepsei principale amintite mai sus, în condiţiile art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.
- pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea şi art. 75 alin. (2) lit. b) şi a) art. 76 alin. (1) C. pen. (act material din data de 24.04.2016).
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză au fost săvârşite sub forma concursului real de infracţiuni.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză, stabilind pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, în final pedeapsa rezultantă fiind de 2 (doi) ani şi 7 (şapte) luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani şi 7 (luni) închisoare, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.
În baza art. 45 alin. (5) coroborat cu art. 45 alin. (1) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani şi 7 (luni) închisoare i s-a interzis inculpatului A., în condiţiile art. 65 alin. (1) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie rezultantă, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.
În temeiul art. 91 alin. (1) şi art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani şi 7 (şapte) luni închisoare aplicată inculpatului A. şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de această instituţie;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Neamţ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a stabilit ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 70 de zile, în cadrul Primăriei or. Târgu Neamţ, jud. Neamţ sau în cadrul Primăriei com. Agapia, jud. Neamţ.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 200 de RON
În baza art. 274 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la soluţionarea cauzei în fond.
2) A fost majorată pedeapsa principală aplicată de instanţa de fond inculpatului D. la 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) şi a) art. 76 alin. (1) C. pen.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii, inclusiv cele referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D.
II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. pen., a fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E., F. şi B., împotriva aceleiaşi hotărâri.
Curtea a apreciat că, în general, aspectele de fapt constatate de instanţa de fond, în baza probelor administrate, sunt corecte.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., instanţa de control judiciar nu a fost de acord cu soluţia de achitare dispusă de judecătorul fondului pentru infracţiunea de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (doar în ceea ce priveşte actul material din data de 24.04.2016, martor C.), precum şi sub aspectul complicităţii la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. (actul material din data de 24.04.2016, autor B.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Astfel, în urma propriei evaluări a materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel a constatat că există suficiente probe din care rezultă că inculpatul A. a săvârşit atât infracţiunea de luare de mită în ipoteza coautoratului doar în ceea ce priveşte actul material din data de 24.04.2016 - martor C., cât şi infracţiunea de fals intelectual în forma de participaţie a complicităţii (actul material din data de 24.04.2016 - autor coinculpatul B.).
Prin urmare, sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 24.04.2016, ora 07:23, echipajul de poliţie format din inculpaţii B., în calitate de operator radar şi A., în calitate de lucrător la oprire au constatat, prin intermediul aparatului radar, că martorul C. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x în localitatea Săcăluşeşti, judeţul Neamţ, cu viteza de 80 km/h.
Autoturismul anterior menţionat a fost oprit, inculpatul A. s-a deplasat la acesta, i-a solicitat martorului C. să prezinte atât documentele personale, cât şi pe cele ale maşinii şi i-a adus la cunoştinţă că a depăşit limita legală de viteză în localitate, întrucât s-a deplasat cu viteza de 80 km/h.
Inculpatul, după verificarea actelor, i-a comunicat conducătorului auto că inspecţia tehnică periodică era expirată din data de 05.04.2016, astfel încât urma să fie sancţionat cu amendă pentru depăşirea limitei de viteză şi pentru expirarea inspecţiei tehnice, urmând a i se reţine certificatul de înmatriculare şi ridica numerele, astfel încât autovehiculul nu mai putea circula decât pe platformă.
Având în vedere că martorul şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu aceste sancţiuni, inculpatul A. i-a spus:
"mai gândiţi-vă! . . . . . . . . . .", după care s-a deplasat la autospeciala de poliţie, fiind urmat de conducătorul auto. Lângă maşina de poliţie a avut loc un scurt dialog între cei doi, care nu a putut fi înregistrat decât parţial, din cauza zgomotului produs de aparatul radio din habitaclul autospecialei, distingându-se doar următoarele cuvinte adresate de către inculpat martorului:
"Ce să vă facem? Spuneţi şi dvs.". "Staţi la maşină că o să vină colegul...". Martorul s-a întors la maşina sa.
Inculpatul B. a completat în fals procesul-verbal nr. x, atestând că martorul C. a condus autoturismul x cu nr. de înmatriculare x cu o viteză de 80 km/h fără a avea asupra sa documentele autovehiculului, în condiţiile în care, din materialul de supraveghere tehnică şi din depoziţia conducătorului auto reiese că acesta din urmă avea asupra sa documentele în cauză.
Martorul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 420 RON pentru depăşirea vitezei şi cu avertisment pentru lipsa actelor, ca sancţiuni principale şi cu patru puncte penalizare, ca sancţiune complementară pentru depăşirea vitezei.
Inculpatul B. a emis în fals procesul-verbal tocmai pentru a crea o situaţie mai favorabilă din punct de vedere legal martorului C., care să-1 determine pe acesta să recompenseze prin remiterea unor sume de bani îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.
În acest context, instanţa de control judiciar a arătat că dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002, prevedeau ca abatere rutieră la art. 102 alin. (1) pct. 1, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având inspecţia tehnică auto expirată, sancţionată conform art. 98 alin. (4) lit. d) şi art. 112 alin. (1) lit. a) raportat la art. 97 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea unei amenzi de la 9 la 20 puncte amendă şi cu măsura tehnico-administrativă a reţinerii certificatului de înmatriculare.
Prin urmare, s-a arătat că inculpatul B. a înlocuit o abatere contravenţională mai gravă, săvârşită în realitate cu o abatere contravenţională mai blândă, care însă nu a fost comisă de conducătorul auto.
Totodată, s-a menţionat că, din înregistrarea video efectuată în cauză rezultă că inculpatul B. a coborât de pe locul din dreapta faţă, ţinând în mână o mapă tip "clipboard" şi s-a deplasat la autoturismul x. După ce i-a restituit martorului C. actele, i-a cerut acestuia să-i arate portbagajul, iar după ce conducătorul auto a deschis capota i-a dat inculpatului o bancnotă de 200 RON, a semnat procesul-verbal contravenţional, primind un exemplar al acestuia.
Martorul C. a declarat că i-a dat suma de 200 RON inculpatului B., pentru că i-a restituit actele maşinii şi nu a fost sancţionat pe motiv că inspecţia tehnică expirase.
Martora G., soţia martorului C. a confirmat declaraţiile acestuia, susţinând că 1-a întrebat pe C. cum a rezolvat cu inspecţia expirată, iar acesta i-a răspuns că a dat suma de 200 RON.
Procesul-verbal de sancţiune contravenţională a fost înaintat prin fax, la data de 24.04.2016, de inculpatul B., la Serviciul Rutier Neamţ, unde a fost înregistrat sub nr. x în registrul de evidenţă şi a fost implementat în cazierul auto al martorului C., conform procedurii stabilite prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 141/2014, privind evidenţa permiselor de conducere reţinute şi a sancţiunilor aplicate conducătorilor auto, ordin emis în baza art. 28 din O.U.G. nr. 195/2002 şi a Legii nr. 238/2009, privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile M.A.I.
La data de 25.04.2016, cu chitanţa seria x, a fost achitată jumătate din amenda aplicată de inculpatul B., respectiv suma de 210 RON, după care, prin adresa nr. x/10.05.2016 a Poliţiei oraşului Târgu Neamţ a fost înaintat procesul-verbal în cauză Primăriei municipiului Piatra Neamţ, locul de domiciliu al contravenientului.
Inculpatul B. a recunoscut comiterea infracţiunilor referitoare la abaterile rutiere ale martorului C.
Ca atare, s-a apreciat că este imposibil de acreditat că inculpatul A., care după verificarea actelor conducătorului C., i-a comunicat acestuia că inspecţia tehnică periodică era expirată din data de 05.04.2016, astfel încât urma să fie sancţionat cu amendă pentru depăşirea limitei de viteză şi pentru expirarea inspecţiei şi să-i fie reţinut certificatul de înmatriculare, să nu fi cunoscut şi participat la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi fals intelectual săvârşite şi recunoscute de inculpatul B., din moment ce a observat nemijlocit că martorul C. a plecat la volanul autoturismului x.
Dispoziţiile legale în materie, respectiv O.U.G. nr. 195/2002, prevedeau ca abatere rutieră la art. 102 alin. (1) pct. 1, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având inspecţia tehnică auto expirată, sancţionată conform art. 98 alin. (4) lit. d) şi art. 112 alin. (1) lit. a) raportat la art. 97 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea unei amenzi de la 9 la 20 puncte amendă şi cu măsura tehnico-administrativă a reţinerii certificatului de înmatriculare.
Referitor la apărările inculpatului A. în sensul că nu a cunoscut ce sancţiune a dispus inculpatul B. şi că doar acesta era răspunzător de sancţiunea ce urma a fi aplicată, instanţa de control judiciar le-a apreciat ca fiind nepertinente.
Astfel, s-a arătat că şi în situaţia în care inculpatul A. nu a întocmit procesul-verbal de sancţionare, acesta constatase nemijlocit expirarea inspecţiei tehnice periodice auto a autoturismului condus de martor, altfel încât conducătorul auto nu ar fi avut posibilitatea să plece de pe loc cu autoturismul decât urcat pe o platformă de transport auto.
Singura explicaţie pentru care inculpatul A. a fost de acord să îl lase pe martor să conducă un autoturism cu inspecţia tehnică auto periodică expirată, aspect constatat nemijlocit, este că a fost coautor la infracţiunea de luare de mită, în modalitatea arătată în actul de sesizare, alături de inculpatul care a completat în fals procesul-verbal de constatare şi sancţionare pentru o contravenţie mai uşoară care nu fusese săvârşită în realitate.
Totodată, s-a arătat că aspectele anterior menţionate se coroborează cu redarea înregistrării audio ambientale şi declaraţia martorului C., care a precizat că în momentul când a observat că îi expirase inspecţia tehnică periodică şi s-a plâns inculpatului A. de faptul că urma să i se aplice sancţiunile şi măsurile tehnico administrative mai grele, inculpatul A. i-a spus:
"mai gândiţi-vă!..."
Instanţa de control judiciar a evidenţiat că inculpatul A. nu a formulat apărări în ceea ce priveşte probatoriul administrat cu privire la oprirea şi constatarea nemijlocită a expirării inspecţiei tehnice periodice a autoturismului condus de martorul C., iar, în declaraţia de nuanţare a recunoaşterii din 04.12.2019 dată inculpatul B., care s-a prevalat anterior de procedura simplificată în cazul recunoaşterii învinuirii, acesta menţionând doar că a încheiat personal procesele-verbale de contravenţie, nu şi că l-ar fi oprit în trafic pe martorul denunţător amintit.
De altfel, în opinia instanţei de control judiciar, aceste aspecte se coroborează cu procesul-verbal de redare a înregistrării audio - video ambientale fixate de tehnica montată pe autospeciala poliţiei în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x/2016.
Astfel, s-a arătat că, persoana care a părăsit prima autospeciala de poliţie este inculpatul A., cel care a luat primul contact nemijlocit cu martorul C. şi care ulterior îi spune martorului "ce să vă facem?! Spuneţi şi dumneavoastră ...".
Ulterior revenirii inculpatului B. în autospeciala poliţiei, se distinge în mod clar la minutul 07:33:36 că acesta îi arată 2 degete inculpatului A..
Astfel, s-a menţionat că, semnul non verbal arătat, coroborat cu suma de bani dată cu titlu de mită de martor şi cu aspectul că a fost făcut imediat după ce inculpatul B. s-a întors în autospeciala de poliţie, demonstrează fără niciun fel de echivoc că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de luare de mită împreună cu inculpatul B., reţinerea formei de participaţie a coautoratului fiind corectă.
De asemenea, s-a arătat că, fără aprobarea, tacită sau expresă, a inculpatului A., care observase nemijlocit expirarea inspecţiei tehnice periodice a autoturismului condus de martorul C., inculpatul B. nu ar fi putut întocmi procesul-verbal pentru contravenţii ce i-au permis martorului să plece de la faţa locului conducând acel autoturism.
S-a subliniat că, inclusiv lipsa discuţiilor din care să rezulte cel puţin nedumerirea inculpatului A. în ceea ce priveşte faptul că şoferul oprit în trafic plecase conducând autoturismului, denotă, în plus, înţelegerea infracţională a celor doi inculpaţi, atât cu privire la luarea de mită, cât şi sprijinul moral oferit în săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În contextul factual prezentat, instanţa de apel a reţinut că, în drept, situaţia de fapt descrisă anterior cu privire la actele materiale săvârşite de inculpatul A. cu ocazia opririi în trafic a martorului C. din data de 24.04.2016 şi conduita ulterioară acestei opriri, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (doar actul material din data de 24.04.2016, martor C.) precum şi sub aspectul complicităţii la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. (actul material din data de 24.04.2016, autor B.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat H., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, circumscris cazului de casare anterior menţionat, s-a solicitat să se constate că situaţia de fapt reţinută în cauză nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunilor de coautorat la săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi complicitate la fals intelectual, pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Sub acest aspect, a menţionat că, din ansamblul probator administrat la dosar, nu rezultă că inculpatul A. a pretins, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, ori că a primit bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori că a acceptat promisiunea unor astfel de foloase în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
Astfel, a arătat pe de o parte că, în cadrul echipajului de poliţie a avut doar rolul de şofer şi nu de agent constatator, iar pe de altă parte, în mod greşit, s-a reţinut de către instanţa de apel pasivitatea sa faţă de lipsa luării unor măsuri de către inculpatul B., colegul său de echipaj, nefiind dovedită existenţa unei înţelegeri prealabile între cei doi inculpaţi, a unei rezoluţii infracţionale comune privind săvârşirea de acte de corupţie.
În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina recurentului - inculpat, s-a precizat că simpla prezenţă a recurentului în autospeciala de poliţie, conform unei programări anterior făcută, nu echivalează cu un act de complicitate morală, având în vedere spontaneitatea cu care a acţionat inculpatul B., lipsa unui dialog între membrii echipajului, lipsa unei consultări cu privire la sancţiunea ce urma a fi dispusă, precum şi lipsa de interes a recurentului în activităţile desfăşurate de colegul său.
Prin încheierea pronunţată la data de 25 martie 2021 în Dosarul nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1088 din 03 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.
Examinând cauza, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul de A. ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părţile pot solicita înlăturarea efectelor hotărârilor definitive numai pentru cele cinci cazuri de nelegalitate reglementate de art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar din perspectiva concordanţei hotărârii cu dispoziţiile legii materiale şi a celei procesuale.
Înalta Curte reţine că, potrivit cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile, intrate în autoritatea de lucru judecat, sunt desfiinţate în situaţiile în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, adică, atunci când se constată că fapta concretă care a condus la condamnarea definitivă nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii incriminate prin lege sau că instanţa a ignorat o reglementare care conţine dispoziţii de dezincriminare sau care are drept consecinţă imposibilitatea realizării unei corespondenţe între fapta imputată şi noua configurare legală a infracţiunii.
Pe de altă parte, invocarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permite realizarea unei analize a mijloacelor de probă sau o apreciere a materialului probator ori stabilirea unei alte baze factuale care să conducă la concluzia că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.
Aşadar, Înalta Curte, examinând cauza prin raportare la dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., poate stabili doar dacă baza factuală reţinută în mod definitiv de către instanţele ordinare corespunde tiparului de incriminare al infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., fără a avea posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a modifica cele stabilite sub aspectul situaţiei de fapt.
Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului A. de către instanţa de apel, pentru săvârşirea infracţiunii de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (actul material din data de 24.04.2016, martor C.), constând în aceea că, la data de 24.04.2016, împreună cu inculpatul B., nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu sau şi le-au îndeplinit în mod necorespunzător, în sensul că, efectuând serviciul pe autospeciala de poliţie cu nr. de înmatriculare x, l-au surprins cu aparatul radar pe martorul C. în timp ce conducea în localitatea Săcătuleşti, judeţul Neamţ, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, cu o viteză ce depăşea limita legală şi cu inspecţia tehnică expirată, aplicându-i acestuia sancţiuni legale mai uşoare şi primind în schimb suma de 200 RON.
Totodată, inculpatul a fost condamnat pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. (actul material din data de 24.04.2016, autor inculpatul B.), constând în aceea că, la data de 24.04.2016, efectuând serviciul pe autospeciala cu nr. de înmatriculare x, prevăzută cu radar, a Poliţiei oraşului Târgu Neamţ, l-a ajutat moral pe inculpatul B. să întocmească în fals procesul-verbal nr. x, prin care l-a sancţionat pe martorul C., doar pentru că a condus autovehiculul cu nr. x, cu o viteză peste limita legală şi fără a avea documentele asupra sa, în condiţiile în care inspecţia tehnică periodică era expirată, abatere rutieră prevăzută şi sancţionată de O.U.G. nr. 195/2002.
Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute şi configurarea legală a infracţiunilor de luare de mită şi fals intelectual în forma coautoratului sau a complicităţii, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului - inculpat că faptele pentru care acesta a fost condamnat, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele de conţinut prevăzute de normele de incriminare.
Înalta Curte reţine că, în cazul infracţiunii de luare de mită, fapta se realizează prin una dintre cele trei modalităţi alternative: pretindere, primire sau acceptarea promisiunii unor bani sau altor foloase care nu i se cuvin subiectului activ, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Astfel, fiind o infracţiune de pericol, infracţiunea de luare de mită se consumă în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate, respectiv în momentul pretinderii sau primirii banilor ori foloaselor necuvenite sau în momentul în care făptuitorul acceptă promisiunea unor astfel de foloase.
Totodată, conform art. 46 alin. (2) C. pen., coautorii sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.
Or, instanţa de apel, referitor la actul material din data de 24.04.2016 (martor C.) pentru care a dispus condamnarea inculpatului A., infirmând soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă, a reţinut că probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în fond şi apel, dovedeşte dincolo de orice dubiu participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunii de luare de mită în condiţiile în care acesta, chiar dacă nu a întocmit personal procesul-verbal de sancţionare, a constatat nemijlocit expirarea inspecţiei tehnice periodice a autoturismului condus de martorul C., cunoscând că acesta nu ar fi avut posibilitatea de a pleca cu autoturismul decât urcat pe o platformă de transport auto.
În ceea ce priveşte rolul recurentului - inculpat în săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în mod corect, pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a considerat că acesta a săvârşit infracţiunea de luare de mită în calitate de coautor, alături de inculpatul B., care a completat în fals procesul-verbal de constatare şi sancţionare pentru o altă contravenţie, mai uşoară şi care, în realitate, nu a fost săvârşită.
Astfel, contrar susţinerilor apărării, câtă vreme inculpatul A. a fost de acord să-l lase pe martorul C. să plece cu autoturismul, după ce în prealabil constatase nemijlocit că acesta avea inspecţia tehnică expirată, precum şi în lipsa purtării unor discuţii cu colegul de echipaj din care să rezulte nedumerirea privind nereţinerea certificatului de înmatriculare şi acordarea permisiunii şoferului de a se deplasa la volanul autoturismului, în condiţiile în care, singura modalitate prin care acesta putea fi deplasat era prin urcarea pe o platformă de transport auto, Înalta Curte constată că fapta imputată întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât şi al calităţii de subiect activ, recurentul - inculpat participând în mod activ şi conştient, în calitate de coautor, la săvârşirea actului material de corupţie.
Referitor la infracţiunea de complicitate la fals intelectual, se constată, totodată, contrar susţinerilor apărării, că potrivit situaţiei de fapt reţinute cu titlu definitiv de instanţa de apel sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii imputate, constând în aceea că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul A. l-a ajutat moral pe inculpatul B. să întocmească în fals procesul-verbal nr. x, atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că martorul C. se impune a fi sancţionat doar pentru că a condus autovehiculul cu nr. x cu depăşirea limitei de viteză şi fără a avea documentele asupra sa, în condiţiile în care, inspecţia tehnică periodică era expirată.
Potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în vigoare la data comiterii faptei, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 9 la 20 puncte amendă şi cu măsura tehnico administrativă a reţinerii certificatului de înmatriculare, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care prezintă deficienţe periculoase sau al cărui termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat.
Prin urmare, fără aprobarea tacită sau expresă a recurentului - inculpat A., care observase nemijlocit expirarea inspecţiei tehnice periodice a autoturismului condus de martorul C., inculpatul B. nu ar fi putut întocmi procesul-verbal de contravenţie în care a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv săvârşirea de către martor a unei contravenţii mai uşoare care nu fusese comisă în realitate, fiind aşadar, întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, în forma de participaţie penală a complicităţii.
Înalta Curte observă, astfel, în contextul existenţei corespondenţei între activitatea ilicită imputată şi tiparul normei de incriminare, că, prin susţinerile privind lipsa unui dialog între membrii echipajului, lipsa unei consultări cu privire la sancţiunea ce urma a fi dispusă şi lipsa sa de interes în activităţile desfăşurate de colegul său de echipaj, recurentul - inculpat contestă, în realitate, baza factuală care a condus la reţinerea vinovăţiei sale, solicitând implicit o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar cu privire la chestiuni de drept, expres şi limitativ prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte probatoriul administrat, Înalta Curte constată că instanţa de apel a avut în vedere consecinţele soluţiei de achitare pronunţate de prima instanţă şi jurisprudenţa constantă în materia condamnării, succesiv achitării, sens în care, a depus eforturi în vederea readministrării probatoriului esenţial în baza căruia instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de achitare.
Astfel, prin încheierea din data de 14 iulie 2020, instanţa de apel, raportat la soluţia de achitare pronunţată în cauză faţă de inculpatul A., a încuviinţat proba testimonială solicitată de reprezentantul Ministerului Public constând în reaudierea martorului C.
În acest context, Înalta Curte observă poziţia apărării inculpatului A. care, în faţa instanţei de apel, nu a solicitat reaudierea martorului denunţător C. şi a soţiei acestuia, G., achiesând doar asupra conţinutului cererii de probatorii formulate de acuzare.
Aşadar, se constată că instanţa de apel nu a dispus condamnarea în calea de atac prin reaprecierea probatoriului administrat de către instanţa de fond, ci a procedat la readministrarea probatoriului.
Probatoriul administrat în faţa instanţei de apel, coroborat cu înregistrările audio - video şi ambientale efectuate în cauză, precum şi cu depoziţiile date de martora G. şi coinculpatul B. (cu ocazia recunoaşterii învinuirii) a condus la evaluarea şi stabilirea vinovăţiei inculpatului în calea de atac ordinară.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. sunt prevăzute de legea penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 1088 din 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1088 din 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.
Obligă recurentul- inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2021.
GGC - ED