Appeal annulled for lack of signature on electronic filing in administrative dispute over academic accreditation revocation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 09.03.2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Premier C. ca instanţa să oblige pârâtul la comunicarea actul normativ prin care a anulat, conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, acreditarea dată fraudulos tot de Guvern, cu H.G. nr. 140/2017 Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii Creştine D., să fie obligat pârâtul la comunicarea actului normativ prin care a ridicat dreptul FSE-UCDC de a avea program de master-acordat tot prin fraudă şi tot de către Guvern, cu H.G. nr. 402/2016, H.G. nr. 595/2015 şi H.G. nr. 582/2014 şi să fie obligat Guvernul la plata salariilor neîncasate şi a despăgubirilor.

Prin Sentinţa civilă nr. 3505/23.05.2018, Tribunalul a respins excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecată, a lipsei calităţii procesuale active, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a nulităţii întâmpinării ca neîntemeiate. De asemenea, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanţi ca inadmisibilă şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au formulat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Hotărârea nr. 7154 din 14 decembrie 2018, a respins excepţia nulităţii recursului formulat de către recurenţii-reclamanţi A., şi B. în contradictoriu cu intimatul-pârât Guvernul României prin Premier C., ca neîntemeiată; a admis recursul, a casat în parte sentinţa civilă recurată cu privire la soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond; a menţinut în rest sentinţa civilă recurată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs A. şi B.

Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nesemnare, în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. precizând că "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (...), precum şi semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii:

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. (...)."

Cererea de recurs a fost depusă prin e-mail. Deşi recurenţii au fost citaţi cu menţiunea de a semna cererea de recurs, aceştia nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţa privind semnătura recursului de către parte este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Mai reţine instanţa şi faptul că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 29 ianuarie 2018, cu privire la aspectul lipsei semnăturii olografe de pe cererea de recurs şi al neîndeplinirii condiţiei în ipoteza înaintării recursului exclusiv prin fax/e-mail, a fost stabilită, cu majoritate, următoarea soluţie de principiu:

"În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail şi instanţa face demersuri pentru a obţine exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

În aceste condiţii, Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., urmând a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. şi B. împotriva Sentinţei nr. 7154 din 14 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - NN