Automatic merchant status of family enterprise members triggering administrative incompatibility for public office holders

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.03.2016, sub nr. x/2016 reclamanta A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, Inspecţia de Integritate a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x din data de 27.05.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate comunicat la data de 01.06.2016, solicitând anularea şi suspendarea executării acestuia până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 90 din 8 februarie 2017 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea precizată, formulată de reclamanta, A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii acţiunii şi anularea Raportului de evaluare nr. x din data de 27.05.2016.

În motivarea opţiunii sale procesuale, reclamanta a susţinut următoarele:

Întreprinderea familială la fel ca şi persoana fizică autorizată sunt entităţi fără personalitate juridică. Alegerea soţului său de a înfiinţa o Întreprindere familială a impus, în respectarea obligaţiilor de susţinere reciprocă între soţi, dobândirea calităţii de membru.

Aceste entităţi nu au calitate de persoană juridică în înţelesul normelor C. civ., nu poate fi nici destinatar al actelor normative civile. Acestea constituie o formă de activitate economică organizată de reprezentantul său şi nu o entitate de sine stătătoare capabilă de a dobândi drepturi şi obligaţii în condiţiile prevăzute de C. civ.

Analiza sistematică a prevederilor art. 7 - 15 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 rezultă că titularul obligaţiei de înregistrare/autorizare este reprezentantul - persoană fizică/subiect de drept distinct, nicidecum întreprinderea familială.

Prevederile legale în materie impuneau şi impun ca titularul/reprezentantul I.F. să aibă pregătire profesională adecvată activităţii economice desfăşurate de întreprinderea familială.

Mai în concret, calitatea de comerciant o are reprezentantul întreprinderii familiale şi însăşi întreprinderea familială.

Simpla calitate de membru al unei întreprinderi familiale nu atrage calificarea sa drept comerciant.

De altfel, este de menţionat că legiuitorul a clarificat situaţia membrilor de familie care sunt şi membrii ai întreprinderilor familiale şi, prin Legea nr. 182/2016 pentru aprobarea O.U.G. nr. 44/2008 nu reţine calitatea de comerciant membrilor întreprinderilor familiale, act normativ care a intrat în vigoare în luna octombrie 2016, adică în timpul judecăţii prezentei cauze.

În calitatea sa de simplu membru al întreprinderii familiale constituite de soţul meu nu a determinat îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor mele de Viceprimar şi pe cale de consecinţă nu a fost alterat bunul mers al Primăriei Galicea - Mare.

Activitatea de comerciant a fost desfăşurată strict de soţul său, fapt care poate fi confirmat de locuitorii Comunei Galicea - Mare după cum, aceeaşi locuitori ai Comunei Galicea - Mare pot confirma faptul că, numită fiind Viceprimar şi-a îndeplinit cu rigurozitate obligaţiile ce îi reveneau, urmărind realizarea intereselor consătenilor săi, venind în sprijinul acestora, scopul avut în vedere la reglementarea incompatibilităţii neregăsindu-se în situaţia sa concretă.

Că aşa zisa activitate de comerciant reţinută drept cauză de incompatibilitate, nu a afectat în niciun moment îndeplinirea atribuţiilor ce îi reveneau ca Viceprimar este dovedită inclusiv de faptul că reclamanta, nu a realizat venituri în urma pretinsei activităţi economice desfăşurate de Întreprinderea Familială a soţului său.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului reclamantei apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material, considerând că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate prin deţinerea concomitentă a funcţiei de viceprimar cu calitatea de membru într-o întreprindere individuală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantul A. având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016, prin care s-a constatat că în perioada 23.06.2012 - 04.12.2013, aceasta a deţinut simultan funcţia de viceprimar cât şi calitatea de comerciant persoană fizică ca membru în cadrul B. Întreprindere Familială, încălcând astfel dispoziţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei apreciind că din analiza dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 rezultă că prin deţinerea de către reclamantă a funcţiei de viceprimar concomitent cu calitatea de comerciant, forma de membru al unei întreprinderi familiale se generează starea de incompatibilitate, aceasta subzistând independent de împrejurarea că nu a fost remunerată sau nu a deţinut vreo funcţie de conducere în cadrul acestei entităţi.

Soluţia instanţei de fond este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Criticile reclamantei recurente referitoare lipsa calităţii de comerciant a întreprinderii familiale sau a unui membru din cadrul acesteia, sunt nefondate.

Conform prevederilor art. 4 şi 6 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, persoanele fizice pot desfăşura activităţile economice individual şi independent ca persoane fizice autorizate, ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale ori ca membri membri ai unei întreprinderi familiale, după prealabila autorizare şi înregistrare a acestor entităţi.

Potrivit art. 31 din actul normativ menţionat, "membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerţului şi răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare pe care le deţin.

Prin urmare, în categoria comercianţilor intră şi persoana fizică, membră a întreprinderii individuale, după înregistrarea acestei entităţi juridice în registrul comerţului, astfel că reclamanta din momentul alegerii sale ca viceprimar al Comunei Galicea - Mare era supusă interdicţiei cumulului funcţiei de viceprimar cu cea de comerciant conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, şi avea obligaţia de a renunţa la calitatea ce atrăgea starea de incompatibilitate în termen de 15 zile de la alegerea în funcţia de viceprimar, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Forma modificată a art. 31 din O.U.G. nr. 44/2008 prin Legea nr. 182/2016, nu este aplicabilă cauzei, doar în condiţiile aplicării retroactive a acesteia, contrar prescripţiilor constituţionale şi legale referitoare la neretroactivitatea legii civile. În acest context, este de subliniat totuşi că membru întreprinderii individuale este calificat de legiuitor ca fiind comerciant prin art. 4 lit. c) din actul normativ menţionat, astfel că reiterarea acestei precizări în cadrul formei anterioare a art. 31 era superfluă, iar înlăturarea sa este lipsită de efecte juridice sub acest aspect.

Suplimentar, este de menţionat că recurenta-reclamantă nu doar a deţinut, ci a şi exercitat calitatea de comerciant, întrucât, aşa cum rezultă din adresa comunicată de Oficiul Fiscal Orăşenesc Băileşti, conform căreia a obţinut venituri din activităţi comerciale.

Invocarea dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 54/2019, potrivit cărora răspunderea civilă, administrativă sau disciplinară în această materie poate fi angajată doar în condiţiile în care nu este depăşit termenul general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii faptelor, pe calea concluziilor orale, este tardivă, peste termenul de 15 zile pentru exercitare a recursului, şi totodată constituie un motiv de nelegalitate invocat pentru prima dată în recurs, a cărui analiză este inadmisibilă din perspectiva art. 494 raportat la art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

În concluzie, în cauză sunt îndeplinite condiţiile stării de incompatibilitate în persoana reclamantei şi atragerii răspunderii administrative sub acest aspect, raportul de evaluare atacat fiind în consecinţă legal întocmit şi emis, iar hotărârea instanţei de fond care-l validează este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 90 din 8 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - NN