Conflict of jurisdiction resolved in favor of Bucharest Court of Appeal for administrative challenge to judicial salary decisions under Law No. 153/2017

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti, au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 57/19.03.2018, solicitând anularea acestei hotărâri şi a Deciziei nr. 93/02.02.2018, emisă de Curtea de Apel Bucureşti, pe care le consideră ca fiind nelegale şi netemeinice, întrucât prin aplicare sunt de natură să încalce grav mai multe dispoziţii legale în materie de dreptul muncii, principii prevăzute de Legea nr. 153/2017, în special prevederi de natură constituţională a căror nerespectare determină aplicarea sancţiunii nulităţii deciziei şi hotărârii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 545/14.02.2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a dispus declinarea de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat urmare a pronunţării Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale.

S-a arătat că prin aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, şi nu şi la ipoteza la care instanţa de judecată ar avea această calitate, dispoziţiile legale nu îşi ating scopul pentru care au fost reglementate.

Având în vedere circumstanţele cauzei, curtea de apel a apreciat că permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Dat fiind că una dintre părţi este Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, s-a apreciat că instanţa Curtea de Apel Bucureşti este necompetentă, astfel că a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei către o instanţă învecinată, care este competentă atât material, cât şi teritorial, anume Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin Sentinţa nr. 93 din data de 19 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale exclusive invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflict negativ de competentă şi s-a trimis cauza pentru soluţionarea conflictului negativ de competentă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere că norma prevăzută de art. 127 din C. proc. civ. este de strictă interpretare care nu se aplică altor categorii profesionale.

Totodată, s-a arătat că dispoziţiile alin. (2), spre deosebire de cele ale alin. (1) din cuprinsul art. 127 din C. proc. civ., prevăd o competenţă facultativă, la alegerea reclamantului, de vreme ce utilizează sintagma "poate sesiza", iar reclamantul a ales să sesizeze Curtea de Apel Bucureşti, care este chiar instanţa pârâtă.

Au mai fost invocate şi prevederile art. 7 din Cap. VIII, Anexa nr. 5 din Legea nr. 153 din 2017, care instituie o competenţă exclusivă în sarcina secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie contestaţia reclamanţilor - personal IT în cadrul Curţii de Apel Bucureşti - formulată împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 57/19.03.2018 şi a Deciziei nr. 93/02.02.2018, emisă de Curtea de Apel Bucureşti şi obligarea pârâţilor Curtea de Apel Bucureşti şi Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti la acordarea diferenţelor salariale în baza Legii nr. 153/2017.

Din punct de vedere al normei de drept care a suscitat interpretări diferite referitor la stabilirea competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că prevederile art. 127 din C. proc. civ., în vigoare la data sesizării instanţei prevedeau că:

(1) dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Mai reţine instanţa investită cu regulatorul de competenţă că prin Decizia nr. 290 din 26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională, aplicabilă în speţă, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a constatat că sintagma "de competenta instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale. Totodată, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. x/2014/al al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă."

În speţă, în raport de prevederile legale, astfel cum au fost ele interpretate prin decizia Curţii Constituţionale, nu se pune problema stabilirii competenţei în funcţie de calitatea reclamanţilor, care au calitatea de personal IT.

Însă ceea ce a reţinut Curtea de Apel Bucureşti este că în spiritul legii şi a deciziei Curţii Constituţionale se impune a se extinde norma specială şi la situaţia în care pârâtă este o instanţă de judecată.

Constată Înalta Curte că, deşi consideraţiile Curţii de Apel Bucureşti sunt logic argumentate, textul de lege nu poate fi interpretat decât gramatical, cu referire la sintagma "reclamantul poate" sesiza o altă instanţă, care conduce la concluzia că în ipoteza în care instanţa este pârâtă, dreptul de opţiune îi aparţine reclamantului.

Or, cum în cauză reclamanţii şi-au exercitat acest drept alegând să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acestei instanţe ii revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. în contradictoriu cu intimaţii Curtea de Apel Bucureşti şi Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - NN