Tax Authority's Appeal Rejected; Suspension of 52 Million RON Fiscal Enforcement Upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a învestit instanţa cu acţiune având ca obiect suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. 57/31.07.2018 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale a căror suspendare se solicită.

Prin Sentinţa nr. 142 din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta DGRFP Braşov - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară Braşov. S-a dispus executarea Dispoziţiei obligatorii nr. 57/31.07.2018 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea actului.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs au fost încadrate de recurenta-pârâtă în cadrul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de suspendare având ca obiect Dispoziţia obligatorie nr. 57/31.07.2018 emisă în baza raportului de inspecţie economico-financiară nr. 154/31.07.2018 şi a Procesului-verbal BVA-AIF-3/2060 din. 31.07.2018.

Se susţine în cadrul recursului declarat că în cauză în mod nelegal prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în opinia recurentei-pârâte nefiind îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 şi condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. "s" din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat recurenta-pârâtă contestă faptul că instanţa de fond a reţinut că există o interdependenţă între activitatea de control a organelor de inspecţie fiscală prin emiterea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/2016 şi acţiunea de reverificare în urma cărora s-au constatat deficienţe în activitatea reclamantei care au determinat emiterea Dispoziţiei obligatorie nr. 67/31.07.2018.

Recurenta-pârâtă arată faptul că prima instanţă a argumentat greşit îndeplinirea acestei condiţii şi plecând de la premisa suspendării deciziei de impunere din 16.09.2016 dat fiind faptul că prin Decizia nr. 3813/28. XI.2017 cererea de suspendare a acestei decizii a fost definitiv respinsă, iar Sentinţa civilă nr. 17/29.01.2018 prin care s-a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. x/22.12.2016 nu este definitivă având termen de soluţionare 7.02.2019.

Se arată că nu există interdependenţă între soluţia de clasare de organele de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi faptul de natură economico-financiară contestate prin Dispoziţia obligatorie nr. 56/31.07.2018 constând în utilizarea subvenţiei în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordată.

În ceea ce priveşte a doua condiţie a cererii de suspendare recurenta-pârâtă arată că în mod nelegal prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinită această condiţie numai în raport de cuantumul total al sumei reţinute a fi recuperată de la reclamantă respectiv suma totală de 52.159.722 RON, fără ca reclamanta-intimată să probeze starea de pericol care s-ar produce prin punerea în executare a dispoziţiei obligatorii.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar se depune în susţinerea recursului copia Deciziei nr. 3813/28. XI.2017.

Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului şi a solicitat pe fond respingerea recursului ca nefondat apreciind ca legală sentinţa de fond.

Se depun la dosar de reclamanta-intimată note de şedinţă şi acte pe susţinerile din întâmpinare şi se arată stadiul soluţionării dosarului de fond - dosar recurs.

Reclamanta-intimată în raport de actele dosarului a precizat că nu mai înţelege să susţină excepţia tardivităţii formulării recursului, acesta fiind în termen declarat în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi excepţia nulităţii recursului.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea apreciază că sentinţa atacată prin care a fost admisă Cererea de suspendare a executării dispoziţiei obligatorii nr. 57/31.07.2018 până la pronunţarea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a identificat împrejurările de fapt şi de drept care sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Dispoziţiei obligatorii nr. 37/31.07.2018 a cărei suspendare se solicită. Aceste împrejurări de fapt constau în succesiunea actelor de impunere şi de control emise vizând activitatea economică şi contabilă a reclamantei acte faţă de care s-a solicitat suspendarea şi pe fond anularea în cauze aflate pe rolul instanţelor în diferite stadii de soluţionare. Cereri de suspendare, în parte soluţionate definitiv iar acţiunile de fond, în curs de soluţionare, inclusiv Dosarul nr. x/2018 care priveşte Decizia nr. 85/P/2018 prin care s-a respins plângerea împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 47/31.07.2018.

În mod corect prima instanţă a reţinut existenţa unei interdependinţe între activitatea de control a organelor de inspecţie fiscală finalizată prin emiterea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/2016 şi acţiunea de reverificare a organelor de inspecţie economico-financiare în condiţiile în care suma în litigiu de 52.150.772 RON ce formează obiectul dispoziţiei obligatorii ce trebuie înregistrată în contabilitatea reclamantei, în opinia recurentei-pârâte cu titlu de subvenţie încasată necuvenit este contestată pe fond ca fiind contrară realităţii reclamanta contestând deciziile de impunere care au avut ca obiect aceste sume.

Cauzele pe fond sunt în curs de soluţionare iar cererile de suspendare având ca obiect deciziile de impunere au primit soluţii definitive diferite. Astfel cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr. x/16.09.2016 a fost definitiv respinsă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 28. XI.2017, în timp ce cererea suspendare a Deciziei de impunere nr. x/22.12.2016 este admisă prin Sentinţa nr. 17/29.01.2018 definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7.02.2019.

În mod corect prima instanţă a reţinut ca fiind o împrejurare de fapt de natură a reprezenta caz bine justificat existenţa unei soluţii de clasare având ca obiect plângerea penală formulată de organele fiscale pentru săvârşirea de către reclamantă a infracţiunii de evaziune fiscală.

În ceea ce priveşte a doua condiţie cea a existenţei unei pagube iminente, Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a constatat îndeplinirea acestei condiţii atât sub aspectul cuantumului mare al sumei contestate pe fond în ceea ce priveşte caracterul de subvenţie încasată necuvenit de către reclamantă cât şi raportat la actele depuse de către reclamantă. Din aceasta rezultă efectele negative majore asupra activităţii reclamantei care s-ar produce în cazul executării imediate a dispoziţiei obligatorii contestate.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva Sentinţei nr. 142 din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2019.

GGC - NN