Motion to annul time-barred; forfeiture upheld for filing beyond statutory deadlines

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Deciziile contestate

1.1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3189 din 11 iunie 2019, a respins recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3031 din 27 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2018, ca inadmisibil.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că hotărârea atacată, pronunţată în calea de atac a recursului, are caracter definitiv, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., aşa încât nu mai poate să fie supusă căii de atac a recursului.

1.2. Prin Decizia nr. 3031 din 27 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de A. împotriva încheierii nr. 7/CC din 26 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, închierea atacată că nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, fiind prevăzută o altă cale de atac, respectiv reexaminarea, care se soluţionează de aceeaşi instanţă

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., susţinând că deciziile atacate sunt nule de drept pentru că nu sunt semnate de completul de judecată, iar motivarea este generică şi abuzivă, făcând trimiterea, în esenţă, la încălcarea legii.

II. Consideraţiile Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că respectiva cale de atac este tardiv formulată.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 503 din C. proc. civ., contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot desfiinţa, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text legal, decizii definitive pronunţate de instanţele de apel sau recurs, după caz.

În temeiul dispoziţiilor art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

În cauză, Decizia atacată nr. 3189, pronunţată în data de 11 iunie 2019, a fost comunicată contestatorului la data de 22 mai 2020 şi Decizia atacată nr. 3031, pronunţată la data de 27 septembrie 2018, a fost comunicată contestatorului la data de 18.04.2019, iar respectiva cale de atac a fost formulată la data de 23 iunie 2020, cu depăşirea termenul prevăzut de prevederile sus-menţionate.

Înalta Curte mai reţine că legea a instituit regula ca, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită, contestaţia în anulare să fie exercitată în termenul de 15 zile de la data când partea a cunoscut efectiv existenţa şi conţinutul hotărârii, dar, pentru a nu se perpetua starea de incertitudine asupra finalizării procesului, s-a prevăzut şi un termen maxim de un an de la data hotărârii definitive, termen care nu poate fi depăşit chiar dacă, în anumite situaţii concrete, cele 15 zile de la data luării la cunoştinţă s-ar împlini ulterior.

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiţie, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar potrivit art. 186 alin. (1) teza din C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

În fine, Înalta Curte aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din C. proc. civ.: "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia, iar art. 12 alin. (1) din acelaşi cod prevede: "Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi,,.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca tardiv formulată, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare introdusă de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3189 din 11 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2018 şi împotriva Deciziei nr. 3031 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.