Incompatibility of local councilor holding shares in company selling products to municipality-established entity under Law No. 161/2003
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the appeal filed by the National Integrity Agency, set aside the lower court's decision, and dismissed the plaintiff's action as unfounded, thereby upholding the integrity report that found the local councilor in a state of incompatibility. The dispute concerned the validity of an evaluation report determining that the plaintiff, a shareholder in a commercial company and whose spouse acted as administrator, violated legal prohibitions by issuing six invoices to another company established by the local municipality during his term as a local councilor. The decisive legal basis was Article 90(1) of Law No. 161/2003, which strictly prohibits local councilors who are shareholders or associates of private companies from concluding commercial contracts for the provision of services, execution of works, or supply of products with companies established by their respective local councils; the court clarified that the issuance of invoices for product sales constituted such prohibited contracts under the Civil Code and Fiscal Code, regardless of a prior service contract entered into before the plaintiff assumed the public office.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 90 din Legea nr. 161/2003, art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 1650 C. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Incompatibility of local councilor holding shares in company selling products to municipality-established entity under Law No. 161/2003: The dispute concerned the validity of an evaluation report determining that the plaintiff, a shareholder in a commercial company and whose spouse acted as administrator, violated legal prohibitions by issuing six invoices to another company established by the local municipality during his term as a local councilor. The decisive legal basis was Article 90(1) of Law No. 161/2003, which strictly prohibits local councilors who are shareholders or associates of private companies from concluding commercial contracts for the provision of services, execution of works, or supply of products with companies established by their respective local councils; the court clarified that the issuance of invoices for product sales constituted such prohibited contracts under the Civil Code and Fiscal Code, regardless of a prior service contract entered into before the plaintiff assumed the public office.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for admitting the cassation appeal due to incorrect interpretation and application of the law.
Procedural basis empowering the court to re-judge the case after setting aside the lower court's decision.
Procedural basis for the final ordering of the dispute resolution in the appellate instance.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/13.06.2018, întocmit de aceasta.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 112 din 27 noiembrie 2018, a admis în partea acţiunea formulată de reclamant şi a anulat în parte Raportul de evaluare nr. x/13.06.2018, numai în ce priveşte starea de incompatibilitate raportată la S.C. B. S.R.L, menţinându-l în rest.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esenţă, că soluţia instanţei de fond se bazează pe o greşită reţinere a situaţiei de fapt şi pe o interpretare şi aplicare eronată a prevederilor legale incidente, în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate a intimatului în raport de relaţia comercială dintre S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L..
Astfel, arată recurenta că în perioada deţinerii de către A. a calităţii de consilier local în cadrul Consiliului Local al oraşului Târgu Neamţ, judeţul Neamţ, au fost emise de către S.C. C. S.R.L., societate comercială în cadrul căreia persoana evaluată deţine calitatea de asociat, iar soţia pe cea de asociat şi administrator, către S.C. B. S.R.L., societate comercială înfiinţată de UAT Târgu Neamţ, un număr de 6 facturi pentru care a fost achitată în total sumă de 5.364 RON, fiind încălcate astfel prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, din înscrisurile existente la dosar, transmise de către S.C. B. S.R.L., prin adresele nr. x/01.09.2016 şi y/29.12.2016 rezultă faptul că au fost achitate următoarele facturi emise de S.C. C. S.R.L.: factura nr. x/12.03.2013 în sumă de 3.782,83 RON, nr. 2492/12.03.2013 în sumă de 64,98 RON, nr. 269/12.03.2013 în sumă de 644,80 RON şi nr. 270/12.03.2013 în sumă de 49,60 RON, care nu au nicio legătură cu contractul de prestare a serviciului de salubrizare nr. 3069/01.02.2010 încheiat între aceste societăţi, aşa cum a reţinut instanţa de fond.
Susţine recurenta că din analiza dispoziţiilor art. 1166, 1171, 1178, 1174, 1225, 1240 şi 1270 din C. civ. şi art. 155 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal rezultă că factura este documentul care face dovada încheierii între părţi, a unui contract în formă nescrisă, raportul comercial dintre acestea luând naştere în forma simplificată a comenzii urmată de executare.
Or, aşa cum s-a arătat, S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., societate comercială înfiinţată de UAT Târgu Neamţ au înţeles să încheie contracte comerciale de furnizare produse, raporturile juridice dintre aceste părţi desfăşurându-se în forma simplificată a comenzii urmată de executare, astfel că au fost încălcate prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003.
În cauză nu au fost formulate apărări de către intimatul A..
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis în sensul şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că reclamantul intimat a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/13.06.2018, prin care recurenta pârâtă a reţinut că acesta s-a aflat în incompatibilitate, întrucât, în perioada exercitării mandatului 2012-2016 de consilier local în cadrul Consiliului local al oraşului Târgu Neamţ, au fost emise de către S.C. C. S.R.L., societate comercială în cadrul căreia persoana evaluată deţine calitatea de asociat, iar soţia pe cea de asociat şi administrator, un număr de 4 facturi către Colegiul tehnic "D." Târgu Neamţ, şi un număr de 6 facturi către S.C. B. S.R.L., societate comercială înfiinţată de UAT Târgu Neamţ, încălcând astfel prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Instanţa de fond a admis în parte contestaţia şi a apreciat că intimatul-reclamant nu se află în stare de incompatibilitate în raport cu operatorul S.C. B. S.R.L. deoarece, deşi facturile au fost emise în perioada mandatului de consilier local, perfectarea contractului de prestări servicii a avut loc în anul 2010, când acesta nu avea această calitate, lipsind astfel una din cerinţele obligatorii pentru existenţa stării de incompatibilitate.
Cu privire la acest aspect Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, "Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au (...) calitatea de acţionar sau asociat la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital privat (...) nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse (...) cu societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective".
Textul citat consacră în termeni imperativi, de strictă aplicare şi interpretare, o stare de incompatibilitate a consilierului local, care există în orice situaţie în care societatea la care acesta este asociat furnizează bunuri sau prestează servicii către o societate înfiinţată de consiliul local din care acesta face parte, având astfel anumite beneficii materiale.
Reţinând că nu este dată starea de incompatibilitate a reclamantului intimat raportat la S.C. B. S.R.L., pe motiv că perfectarea contractului de servicii dintre cele două societăţi s-ar fi încheiat în anul 2010, când acesta nu avea calitate de consilier local, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale incidente, deoarece contractul la care s-a făcut referire este un contract de furnizare servicii de salubritate, în care S.C. B. S.R.L. are calitatea de prestator iar S.C. C. S.R.L. calitatea de beneficiar al serviciilor de salubrizare, neîncadrându-se astfel în categoria celor susceptibile să atragă o asemenea sancţiune.
Or, în fapt, starea de incompatibilitate a intimatului reclamant a fost reţinută prin raportare la cele 6 facturi descrise în centralizatorul la fl. 90 vol. II dosar fond, fiind emise de către S.C. C. S.R.L. către S.C. B. S.R.L. pentru vânzarea de produse, facturi care, prin raportare la dispoziţiile art. 1650 C. civ. şi art. art. 155 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sub imperiul cărora au fost emise, constituie contracte de furnizare de produse, ce se circumscriu interdicţiei prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Ca urmare, cum starea de incompatibilitate a reclamantului intimat exista şi prin raportare la S.C. B. S.R.L., soluţia instanţei de fond cu privire la acest aspect apare ca fiind greşită.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurenta pârâtă Agenţia Naţională de Integritate şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 112 din 27 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.