Whether excluding suspended employees from employer Christmas gifts constitutes unlawful discrimination under Labor Code Article 49 and Directive 2000/78

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Ploieşti -

Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe (prin sentinţa nr. 386 din data de 05 aprilie 2019), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi S.C. B. S.A., anularea Hotărârii nr. 310/05/09.2018 emisă de Consiliului National Pentru Combaterea Discriminării.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 147 din 18 septembrie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situaţia de fapt, expusă şi în faţa primei instanţe, arătând, în esenţă, că intimatul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării nu a motivat hotărârea adoptată, iar Curtea de apel a aplicat greşit legea în ceea ce priveşte acordarea cadourilor de sărbători copiilor angajaţilor cu contract de munca activ şi ai celor cu contract de muncă suspendat, ceea ce reprezintă o practică discriminatorie, situaţie care a condus la afectarea stării de sănătate a copilului său, acesta având deja probleme de sănătate.

În raport cu prevederile art. 49 din Codul muncii reţinute de prima instanţă, a făcut trimitere la regulamentul intern (capitolul 5), contractul colectiv de muncă (capitolul 7) şi contractul individual de muncă, acte în care nu se prevede, ca drept distinct, acordarea de cadouri de sărbători pentru copiii salariaţilor în nicio situaţie.

Recurentul a arătat astfel că motivul de nelegalitate constă în aceea că nu există o reglementare diferită pentru angajaţii cu contracte de muncă suspendate şi angajaţii cu contracte în derulare privind cadourile de sărbători, acordarea acestora fiind lăsată la latitudinea societăţii.

Prin urmare, motivarea primei instanţe, în sensul că nu se află într-o situaţie egală sau identică pentru că avea contractul de muncă suspendat, iar cei care au primit cadouri aveau contractul de muncă în derulare, este greşită, nimeni nu beneficiază de acest drept în temeiul unei reglementări aşa încât între cele două categorii de salariaţi situaţia juridică este egală. În plus, cadourile nu au natură salarială, cum greşit s-a reţinut, pentru că ar fi cuantificate, impozitate, făcând trimitere, în acest sens, la adresele de răspuns ale societăţii intimate.

În continuare, recurentul a susţinut că sunt incidente prevederile art. 1şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Directiva 2000/78, în care se prevede că prin principiul egalităţii de tratament se înţelege absenţa oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unui din motivele menţionate la art. 1, care consacră principiul egalităţii de tratament sub toate aspectele.

Astfel, a precizat că în cauză ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din Directivă, discriminarea fiind reprezentată de practica diferită în situaţia egală a celor două categorii de salariaţi, pentru că nu există un temei legal în baza căruia să primească cadouri doar copiii angajaţilor cu contract de muncă în derulare, nu şi cei ai angajaţilor cu contractul de muncă suspendat.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului şi pe fond a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare invocat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 310/05/09.2018 emisă de Consiliului National Pentru Combaterea Discriminării.

Reclamantul a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, fiind nemulţumit de faptul că nu a beneficiat de pachete cadou pentru copiii minori, aşa cum au primit ceilalţi angajaţi cu contractul de muncă activ, întrucât are contractul de muncă suspendat pentru creştere şi îngrijire copil, sesizarea fiind respinsă prin Hotărârea contestată, nr. 310/05.09.2018, pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale unei fapte de discriminare, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului, care, în esenţă, sunt centrate pe împrejurarea că, în opinia părţii, nu există o reglementare diferită pentru angajaţii cu contracte de muncă suspendate şi cei cu contracte de muncă în derulare în ceea ce priveşte acordarea cadourilor de sărbători, întrucât dreptul de a beneficia de cadouri nu este prevăzut expres pentru niciuna dintre cele două categorii de salariaţi.

Din această perspectivă sunt relevante dispoziţiile art. 49 din Codul muncii, care la alin. (2) prevăd că suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator, iar la alin. (3) se arată că pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.

Din prevederile legale menţionate, rezultă că pe perioada suspendării contractului individual de muncă este suspendată prestarea muncii şi plata drepturilor de natură salarială, iar alte drepturi şi obligaţii pot exista în respectiva perioadă dacă sunt prevăzute prin alte acte.

Or, în cauză, s-a constatat faptul că nu s-a prevăzut acordarea cadourilor de sărbători pentru salariaţii cu contractul de muncă suspendat, prin alte acte, respectiv prin legi speciale, regulamente interne, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă, societatea intimată înţelegând astfel să aplice prevederile art. 49 alin. (2) din Codul muncii.

Totodată, aşa cum rezultă din Adresa de răspuns nr. x/17.05.2019, depusă la dosar de parte, cadourile oferite în luna decembrie 2018 de către intimata-pârâtă copiilor angajaţilor cu contractul de muncă activ, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, au fost acordate în temeiul prevederilor Codul fiscal şi nu sunt impozabile în raport cu dispoziţiile art. 76 alin. (4) din Codul fiscal, care dispune:

"Următoarele venituri nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:

a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru dispozitive medicale, ajutoarele pentru naştere/adopţie, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, veniturile reprezentând cadouri în bani şi/sau în natură, inclusiv tichete cadou, oferite salariaţilor, precum şi cele oferite pentru copiii minori ai acestora, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern.

Nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi/sau finanţate din buget, cu excepţia indemnizaţiilor de vacanţă acordate potrivit legii.

În cazul cadourilor în bani şi/sau în natură, inclusiv tichetele cadou, oferite de angajatori, veniturile sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea acestora pentru fiecare persoană în parte, cu fiecare ocazie din cele de mai jos, nu depăşeşte 150 RON (...).

Aşa fiind, contrar susţinerilor recurentului, în mod corect judecătorul fondului a constatat că reclamantul aflat în concediu de creştere copil, deci cu contractul de muncă suspendat, se află într-o situaţie diferită faţă de angajaţii activi, astfel încât se aplică o situaţie juridică diferită, reţinând că instanţa constituţională, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, şi Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60), a considerat că principiul egalităţii în drepturi se aplică doar situaţiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, stabilit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări, ţinând cont prima instanţă, totodată, şi de prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Directiva 2000/78.

În consecinţă, s-a apreciat în mod corect că nu există situaţii comparabile care să fi fost tratate diferit, aşa încât nu se poate reţine existenţa unui tratament discriminatoriu aplicat părţii.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către pârâtă.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 147 din 18 septembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.