Discrimination complaint appeal declared perempted after six-month inactivity, leaving partial annulment intact

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, B., C. S.R.L. şi D., prin redactor şef E., anularea Hotărârii Colegiul Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminării nr. 60/20.01.2016, constatând ca petiţia sa a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi să se constate că faptele reclamate constituie discriminare şi încalcă prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu aplicarea unei sancţiuni prevăzute de lege, avertisment sau amendă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2532 din 23 iunie 2017, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D., invocată de pârât, ca nefondată.

Totodată, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, anulat în parte Hotărârea nr. 60/20.01.2016 emisă de CNCD, cu consecinţa obligării acestui pârât la analizarea pe fond a plângerii nr. 6707/16.10.2015 formulată de reclamant A. cu privire la articolele publicate în D., în contradictoriu cu pârâţii D. şi C. S.R.L..

Prin aceeaşi sentinţă, a respins în rest cererea de chemare în judecată, formulată cu privire la pârâtul B., ca nefondată, şi a obligat reclamantul la plata a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către acest pârât.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi solicitând admiterea căii de atac aşa cum a fost formulată.

4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

La termenul de judecată din 21 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 2532 din 23 iunie 2017, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., text ce reglementează unul din cazurile de suspendare de drept ale judecăţii, care se va relua prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea persoanelor ce urmează a fi introduse în cauză.

La data de 3 iunie 2021, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepţiei perimării, întrucât a rămas în nelucrare timp de şase luni.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Instituţia perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancţiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, vreme îndelungată.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Din conţinutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării judecăţii pricinii, conform încheierii de şedinţă din data de 21 noiembrie 2019, de când a început să curgă termenul de perimare, au trecut mai mult de şase luni şi nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417-418 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. şi va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 2532 din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.