Tax appeals annulled as procedurally void for lacking specific illegality grounds; partial taxpayer win on excise and VAT stands

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi, anularea Deciziilor de impunere nr. x/27.03.2017 şi nr. F-IS 37/27.03.2017, precum şi a Raportului de inspecţie fiscală.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unui nou Raport de inspecţie fiscala cu decizii de impunere aferente, în sensul modificării bazei de impozitare privind impozitul pe profit pentru anii 2011-2015 şi anularea creanţei fiscale suplimentare privind impozitul pe profit in valoare 3.189 RON.

De asemenea, a solicitat anularea măsurii suspendării soluţionării contestaţiei fiscale nr. 1008/25.04.2017 în ceea ce priveşte obligaţii fiscale stabilite suplimentar prin actul de control: accize în sumă de 1.216.615 RON şi TVA în cuantum de 291.988 RON aferent accizei.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5312 din 12 decembrie 2018, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte Decizia nr. 284/11.08.2017, emisa de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în ceea ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei administrative referitoare la sumele de 1.216.615 RON (accize) si 291.988 RON (TVA aferent accizelor), menţinând în rest această decizie.

De asemenea, a respins acţiunea fata de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iaşi, ca neîntemeiată, obligând, totodată, pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la plata către reclamantă a sumei de 4.284 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând, fiecare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reluat situaţia de fapt şi argumentele invocate în acţiunea introductivă de instanţă, susţinând, în esenţă, că obligaţiile fiscale stabilite în sarcina societăţii nu sunt calculate corect, potrivit prevederilor legale incidente.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii şi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale privind impozitul pe profit pentru anii 2011-2015, în valoare de 3189 RON.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a susţinut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Astfel, a reluat apărările formulate în primă instanţă, arătând, în esenţă, că suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative este în deplin acord cu art. 214 din Legea nr. 207/2015.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului său şi casarea sentinţei atacate, cu consecinţa respingerii în tot a acţiunii.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor

Publice Iaşi a solicitat admiterea recursului pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi respingerea recursului reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor formulate de reclamantă şi de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursurile nu îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat conţinutul acţiunii introductive de instanţă, cu trimitere la calculul obligaţiilor fiscale reţinute în sarcina acesteia, pe cale îl consideră nelegal. Aşadar, s-a făcut trimitere la elementele de fapt ale cauzei, fără să se formuleze critici efective.

În privinţa susţinerilor recurentei-pârâte, de asemenea, acestea nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., partea nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt cu referire la motivele pentru care, în opinia părţii, actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente.

Astfel, criticile recurentei-pârâte reprezintă de fapt o reluare a apărărilor formulate în primă instanţă.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentelor nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursurilor formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 5312 din 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.