Quantum of moral damages for bodily injury under RCA insurance; insufficiency of insurer’s internal valuation criteria vs. principle of full reparation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice partially admitted the appeal, quashing the lower court’s judgment in part to order the Insurance Guarantee Fund to pay moral damages of RON 195,000, while maintaining the first instance’s dismissal of claims for material damages and a life annuity as barred by the statutory forfeiture period. The dispute arose from a 2015 traffic accident causing severe bodily harm (fractures, 130 days of medical care, and significant loss of working capacity), where the claimant challenged the Fund’s decision to limit compensation to RON 91,000, which was calculated using an internal rate of RON 700 per day of care. The Court held that the Fund’s internal criteria and external guides do not bind the judiciary, which must apply the principle of full reparation under Article 1385 of the Civil Code; however, it rejected the claimant’s arguments regarding the late filing of claims for material damages and annuity, finding that the three-month forfeiture deadline under Article 14 of Law No. 213/2015 had expired, and independently recalculated the moral damages to a higher amount to fully reflect the trauma suffered.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 213/2018, art. 14 din Legea nr. 213/2015, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Quantum of moral damages for bodily injury under RCA insurance; insufficiency of insurer’s internal valuation criteria vs. principle of full reparation: Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 iunie 2021
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor:
- anularea în parte a Deciziei nr. 19029/11.02.2019 emisă de FGA, în sensul admiterii cererii de plată formulată de reclamant cu privire la suma de 400.000 RON reprezentând daune morale;
- stabilirea în favoarea reclamantului a sumei de 1.738,05 RON reprezentând daune materiale, cheltuieli efectuate ulterior formulării cererii de despăgubire;
- stabilirea unei rente viagere lunare pe baza venitului mediu lunar net din muncă, reprezentând despăgubirea pentru pierderea/nerealizarea câştigului din muncă, raportat la pierderea capacităţii de muncă cu peste 50%, începând cu data de 04.12.2015 şi până la încetarea stării de nevoie.
De asemenea, a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 569 din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare aAsiguraţilor, ca neîntemeiată.
A admis excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind daune materiale şi rentă viageră lunară şi, pe cale de consecinţă, a respins aceste capete de cerere, ca inadmisibile.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
II. Analiza cererii de recurs
1. Motivele de fapt şi de drept relevante
În ceea ce priveşte neacordarea daunelor morale în cuantumul solicitat de 400.000 RON s-a arătat că raportat la susţinerile pârâtului referitoare la criteriile proprii de determinare a unor praguri valorice si la faptul că suma acordată a fost stabilită aproape de maximul pragului 3 de despăgubire (raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale), instanţa de fond a reţinut faptul că "...aceste criterii şi valori stabilite prin procedura internă a FGA nu reprezintă criterii legale, ele neavănd caracter obligatoriu pentru instanţă, care, dimpotrivă, este ţinută de aplicarea legii în materie, respectiv a principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat prin art. 1385 alin. (1) Cclv." (pag. 13 alin. (10).
Totodată, în ceea ce priveşte Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale emis de Fondul de protecţie a victimelor străzii invocat de pârât pentru justificarea cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale, instanţa a reţinut că "Acestea nu reprezintă un criteriu legal de evaluare judiciară a prejudiciului moral, ci un instrument de lucru la dispoziţia asigurătorilor în procedura administrativă, neavănd putere normativă şi, deci, caracter obligatoriu pentru instanţe (Decizia nr. 130 din 23 ianuarie 2019, pronunţată de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie)." {pag. 14 alin. (7).
În continuare, instanţa de fond a reţinut incidenţa prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 pct. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, conform cărora la daunele morale în cazul vătămării corporale se stabilesc în conformitate cu legislaţia din România (pag. 14 - 15 din horă rare) şi a considerat că suma acordată de pârât este una corectă raportat la vârsta recurentului la momentul producerii accidentului şi la nevoia ca daunele morale să rămână în limite rezonabile.
Ori, dincolo de faptul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Normei ASF nr. 23/2014 în vigoare în perioada 01.01.2015 - 22.12.2016 (raportat la momentul emiterii poliţei RCA - 04.02.2015), care, împreună cu menţiunile din cuprinsul sentinţei referitoare la deces (pag. 12 alin. (7) şi pag. 15 alin. (8), denotă superficialitatea cu care instanţa a tratat prezenta cauză, aceasta nu a avut în vedere legislaţia şi practica din România si nici prejudiciul suferit.
În speţă, prejudiciul constă în vătămarea corporală fiind necesare 120-130 zile îngrijiri medicale, precum şi numeroase intervenţii chirurgicale, încadrarea în grad de handicap ca urmare a leziunilor suferite, precum şi o diminuare a capacităţii de muncă mai mult de jumătate, cu consecinţa pensionării anticipate - vătămare corporală ce se exprimă printr-un prejudiciu fizic, moral şi material produs.
Cât priveşte admiterea excepţiei inadmisibilităţii raportat la capetele de cerere privind acordarea de daune materiale şi a rentei viagere, în raport de termenul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2018, singura motivare a recurentului a fost că instanţa de fond a arătat că evenimentul rutier 105.06.2015) a avut loc anterior deschiderii procedurii falimentului (17.03.2017), motiv pentru care cererea de plată a acestor despăgubiri trebuia formulată în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, respectiv până la data de 16.06.2017.
Pretinde partea că nu putea să solicite aceste sume în condiţiile în care aceste despăgubiri au rezultat din acte ulterioare termenului până la care putea să fie formulată cererea de plată, neavând posibilitatea de a le solicita pârâtului în termenul de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.
Cât priveşte daunele materiale şi renta viageră pretinse, soluţia instanţei de fond este corectă termenul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 fiind unul de decădere ce s-a împlinit în data de 16.05.2017 mult după evenimentul rutier (5.06.2016).
A pretinde că aceste despăgubiri au rezultat din acte ulterioare este doar o afirmaţie prin nimic dovedită, aceasta ca să nu se facă referire şi la renta viageră, astfel că raportul la termenul de 3 luni de decădere, soluţia instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.
Cât priveşte daunele morale, cuantumul lor stabilit de FGA a avut în vedere ca vătămarea corporala a recurentului a avut drept consecinţe: fractura deschisa femur stâng, fractura cap radial dreapta, fractura scafoid carpian dreapta, fractura maleola interna dreapta, plaga delabranta coapsa dreapta, TCC cu fractura oaselor fetei, partea vătămata necesitând pentru vindecare un număr de circa 130 zile de îngrijiri medicale, fapt pentru care s-a stabilit acordarea unei sume de 700 RON/zi de ingrijire medicala, rezultând suma de 91.000 RON daune morale.
Decizia însă nu reflectă în adevăr traumele suferite relevate de deciziile medicale asupra capacităţii de muncă ce indică un grad de invaliditate raportat şi la vârsta recurentului ce a suferit trauma.
Mai mult cuantumul de 700 RON/zi de îngrijire nu este unul ridicat ci dincontră, în alte speţe analizate acordându-se un cuantum mult superior pe zi spitalizare pentru perioade mai scurte sau pentru persoane ce depăşiseră vârsta activă.
Realizând astfel o recuantificare a daunelor morale instanţa de recurs apreciază că o valoare acoperitoare a prejudiciilor morale ar fi 195.000 RON.
Aşa fiind instanţa de recurs urmează a acorda un cuantum sporit daunelor morale acordate de pârâta-intimată fără ca acesta să se apropie de cel pretins de reclamantul-recurent apreciat ca nedovedit, menţinând soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte despăgubirile şi renta viageră solicitată.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Cum motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizând despăgubirile şi renta viageră nu apare întemeiat, Înalta Curte urmează a-l respinge.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - cuantificarea daunelor morale acesta apare ca admisibil astfel încât Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a-l admite, a casa sentinţa în parte, a anula Decizia nr. 19029/2019 cu consecinţa acordării de daune morale în cuantum de 195.000 RON
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 569 din 9 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată.
Admite în parte contestaţia formulată de reclamant.
Anulează în parte Decizia nr. 19029/11.02.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cu consecinţa admiterii cererii de plată a reclamantului pentru suma de 195.000 RON, cu titlu de daune morale.
Menţine în rest sentinţa recurată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2021.