Appeal against suspension of tax proceedings dismissed; suspension upheld pending related case on state-owned entity profit distribution

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 februarie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară, a solicitat:

- admiterea excepţiei prescripţiei extinctive cu privire la toate sumele aferente anului 2011, respectiv suma de 6.419.840 RON, aferentă anului 2011 (din care 3.481.286 RON reprezentând suma datorată bugetului de stat sub formă de vărsăminte/dividende - 50% din profitul contabil suplimentar stabilit de organul fiscal în perioada calculată, conform O.G. nr. 64/2001, şi 2.938.554 RON, reprezentând accesorii);

- anularea măsurii nr. 1 din Dispoziţia obligatorie nr. 6006/263152/21.10.2019, emisă de Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice;

- anularea art. 1 din Decizia nr. 2/P/12.02.2020, emisă de Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva măsurii nr. 1 din Dispoziţia obligatorie nr. 6006/263152/21.10.2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata în cauză până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei primei instanţe în vederea continuării judecăţii.

Recurentul-pârât a învederat că măsura suspendării nu îndeplineşte condiţiile enunţate de art. 413 C. proc. civ. şi nici cerinţele necesităţii, respectiv oportunităţii dispunerii acestei măsuri, în contextul derulării raporturilor juridice între părţi.

Apreciază că aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 64/2001, aspect de care se susţine că ar depinde dezlegarea litigiului dedus judecăţii nu poate fi reţinut, întrucât reprezintă un aspect incidental soluţionării cauzei nr. 1977/2/2017, instanţa nefiind sesizată cu o acţiune în vederea constatării, în principal, a sferei de incidenţă a actului normativ menţionat.

Nu în ultimul rând, recurentul-pârât consideră că prin menţinerea suspendării judecăţii cauzei s-ar încălca şi dispoziţiile imperative care prevăd dreptul persoanei la un proces echitabil, într-un termen optim şi previzibil, de natură să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii, în condiţiile în care actele administrative supuse controlului judiciar vizează un pretins prejudiciu cauzat bugetului de stat în cuantum de 19.472.777 RON, pentru perioada aferentă exerciţiilor financiare 2012 - 2016.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 februarie 2021, intimata-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că soluţionarea cauzei depinde de dezlegarea problemei de drept privind aplicabilitatea în ceea ce o priveşte a dispoziţiilor O.G. nr. 64/2001, aspect ce face obiectul dosarului nr. x/2017

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice este nefondat.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a suspendat judecata în cauza privind pe reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţinând că problema de drept soluţionată în acel dosar are implicaţii directe în modul de soluţionare al cauzei de faţă.

La aceeaşi concluzie a ajuns şi Înalta Curte în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident cauzei, la situaţia de fapt.

Astfel, prin acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului sub nr. x/2020, au fost criticate 16 măsuri dispuse prin Decizia nr. 14/2016, emisă de Curtea de Conturi a României. Prin măsurile nr. II.11 şi II.12, Curtea de Conturi a constatat ca şi neregularitate împrejurarea că în perioada 2013-2015 Societatea Română de Radiodifuziune nu a repartizat minim 50% din profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit ca vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori ca dividende, în cazul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, reţinând încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de Guvern nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome.

Totodată, prin reţinerea incidenţei O.G. nr. 64/2001, în sensul încadrării Societăţii Române de Radiodifuziune în formele de organizare reglementate de O.G. nr. 64/2001, Curtea de Conturi a sesizat Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară în vederea efectuării unui control având ca tematică "nerespectarea de către Societatea Română de Radiodifuziune a art. 1 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de Guvern nr. 64/2001, respectiv nerepartizarea la bugetul de stat a minim 50% vărsăminte/dividende, pentru 2011 - 2015, în valoarea totală de 18.313.769 RON".

Din analiza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reiese că instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

În cauza de faţă reclamanta solicită anularea măsurii nr. 1 din Dispoziţia obligatorie nr. 6006/263152/21.10.2019, emisă de Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice ca urmare a unui control desfăşurat la solicitarea Curţii de Conturi a României, temeiul de drept al măsurii contestate fiind prevederile O.G. nr. 64/2001.

În situaţia faptică expusă este evident şi de netăgăduit că soluţionarea acestei acţiuni este în strânsă legătură cu acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului sub nr. x/2020, având în vedere că două din cele 16 măsuri contestate, respectiv măsurile II.11 şi II.12, au o legătură directă cu obiectul prezentului dosar, deoarece privesc incidenţa prevederilor O.G. nr. 64/2001 asupra activităţii Societăţii Române de Radiodifuziune.

Cu privire la susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 nu este o măsură oportună, aceasta încălcând dreptul la un proces echitabil, cu respectarea unui termen optim şi previzibil, de natură să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii, în condiţiile în care actele administrative supuse controlului judiciar vizează un pretins prejudiciu cauzat bugetului de stat, Înalta Curte are în vedere faptul că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, precum şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiţie, precum şi în respectarea principiului aflării adevărului, instanţa este datoare să valorifice, în interesul tuturor părţilor din proces, dispoziţiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi.

Termenul în care este înfăptuită justiţia este esenţial pentru garantarea eficacităţii sale, însă susţinerile recurentului nu pot fi primite, atâta vreme cât pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare celeritatea nu trebuie să vină în contradicţie cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunităţii luării măsurii suspendării în speţă.

Înalta Curte are în vedere şi practica Curţii Constituţionale, care, în Decizia sa nr. 29 din 27 ianuarie 2004, a reţinut că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti (şi nu numai) ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfăşurării judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor.

Având în vedere că dezlegarea prezentei cauze depinde de existenţa sau inexistenţa dreptului ce face obiectul dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului sub nr. x/2020, se impune menţinerea suspendării judecăţii prezentei cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului sus menţionat.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a încheierii prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2021.