Suspension of forestry certification revocation upheld on interim protection grounds

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 17 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor - Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitate de Exploatare Forestieră şi Garda Forestieră Suceava, a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 10 din 22 octombrie 2020, emisă de pârâta Comisia de Atestare, prin care s-a anulat certificatul de atestare seria x nr. x/23.07.2020, emis pentru petentă, până la soluţionarea definitivă pe fond a acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 130 din 09 decembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus:

- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de atestare a operatorilor economici;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Gărzii Forestiere Suceava şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât;

- a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor - Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitate de exploatare forestieră şi a suspendat, în în parte, executarea Hotărârii nr. 10/22.10.2020, emisă de către MMAP-Comisia de atestare a operatorilor economici pentru exploatările forestiere, numai în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 130 din 09 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a învederat că în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că Raportul de control nr. x/14.09.2020, care a stat la baza actului administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză, a fost emis de către o altă autoritate administrativă, respectiv Garda Forestieră Suceava.

Totodată, recurenta-pârâtă a arătat că se impunea admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii întrucât Raportul de control nr. x/14.09.2020 nu a fost suspendat ori anulat.

Referitor la soluţia de suspendare, în parte, a executării Hotărârii nr. 10/22.10.2020, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Recurenta-pârâtă a învederat că în procesul-verbal de predare a parchetului către intimata-reclamantă nu a fost consemnată existenţa pe suprafaţa acestuia a unor cioate provenite din tăieri ilegale de arbori, operatorul economic având obligaţia să le identifice, tocmai pentru ca ulterior să nu îi fie imputate.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data 05 februarie 2021, intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava a învederat că se impune admiterea în parte a recursului, în sensul respingerii acţiunii acţiunii reclamantei.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 02 martie 2021, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţa de fond.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esenţă, o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Critica recurentei-pârâte privind soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din C. proc. civ., "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

În speţă, emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită este recurenta-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

Prin urmare, în raport de obiectul concret al cauzei, care vizează suspendarea executării Hotărârii nr. 10 din 22 octombrie 2020, emisă de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, precum şi de dispoziţiile art. 36 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.

Critica recurentei-pârâte privind soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, este nefondată.

Înalta Curte reţine că Raportul de control nr. x/14.09.2020, emis de Garda Forestieră Suceava, priveşte doar propunerea de retragere a certificatului de atestare/reatestare exploatare forestieră seria x nr. x din 23 iulie 2020, emis pentru intimata-reclamantă, fiind în mod evident un act premergător emiterii actului ce face obiectul litigiului.

Prin urmare, faptul că acest raport de control nu a fost anulat, nu poate fundamenta excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere că, fiind doar un act premergător, legalitatea acestuia urmează să fie verificată cu prilejul analizării legalităţii Hotărârii nr. 10 din 22 octombrie 2020, respectiv actul administrativ prin care s-a dispus retragerea certificatului de atestare emis pentru intimata-reclamantă A. S.R.L.

Criticile recurentei-pârâte privind aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea acestuia, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Aceste condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului şi a împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de reclamantă, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reţinută.

Înalta Curte constată că măsura aplicată prin hotărârea contestată (de retragere a certificatului de atestare seria x nr. x/2020) a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1106/2018 al Ministrului Apelor şi Pădurilor, potrivit cărora "(1) Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag, după caz, de către Comisie în una dintre următoarele situaţii: (…) i) dacă sunt constatate vătămări ale seminţişurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depăşeşte de cinci ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancţiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entităţii din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare".

În fapt, în urma controlului de exploatare efectuat în data de 09 septembrie 2020 în U.P. XIII Feredeu, u.a. 157A, s-a constatat existenţa unor cioate provenite de la arbori tăiaţi ilegal, valoarea prejudiciului fiind cuantificată la suma de 1.373 RON, aşa cum rezultă din raportul ce a stat la baza emiterii actului atacat.

Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistenţa unui caz bine justificat, motivat de susţinerea că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reţinând existenţa unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, întrucât faptele imputate intimatei-reclamante privesc o perioadă anterioară dării în exploatare a parchetului către aceasta.

Din conţinutul adresei nr. x/2020, emisă de către Ocolul Silvic Bucovina, reiese că sesizarea poliţiei privind tăierea ilegală de arbori s-a făcut la data de 23 iunie 2020, iar predarea parchetului spre exploatare s-a făcut ulterior sesizării, respectiv la data de 17 iulie 2020.

Totodată, autorizaţia de exploatare, contractul de vânzare-cumpărare a masei lemnoase şi procesele-verbale de primire a parchetului confirmă acest aspect, fiind emise ulterior datei de 23 iunie 2020.

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar reţine că, prin procesul-verbal încheiat la data de 08 martie 2021, i s-a adus la cunoştinţă numitului B. că are calitatea de suspect în dosarul penal nr. x/2020 pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori şi sustragerea materialului lemnos rezultat, având în vedere că în primăvara anului 2020 s-a deplasat în parcela U.P XIII, u.a 157A de unde a tăiat doi arbori nemarcaţi, cauzând astfel un prejudiciu de 1.634,07 RON, inclusiv TVA.

Înalta Curte reţine că prima instanţă în mod just a stabilit că şi cerinţa pagubei iminente este întrunită în situaţia concretă a intimatei-reclamante, prejudiciul determinat de actul atacat fiind unul material, viitor şi previzibil, retragerea certificatului de atestare având ca efect imposibilitatea desfăşurării activităţii de către aceasta.

De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, astfel de măsuri de protecţie provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În aceste condiţii, se constată că susţinerile cu caracter general ale recurentei-pârâte nu îşi regăsesc un fundament în cele relevate din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care nu sunt apte să determine instanţa de control judiciar a aprecia că, în speţă, nu ar fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind identificate împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motivele de casare a sentinţei prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, ca nefondat.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 452 din C. proc. civ. "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". Având în vedere că intimata-reclamantă nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată solicitate, urmează să se respingă cererea de acordare a acestora, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră împotriva sentinţei civile nr. 130 din 09 decembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2021.