Judicial interest in suspending administrative decision extinguished by voluntary compliance

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 august 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. şi Audiovizual din Romania - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual (U.P.F.A.R. - A.R.G.O.A.), în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), a solicitat suspendarea Deciziei nr. 96/28.07.2020 a Directorului General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, până la pronunţarea instanţei de fond în acţiunea în anulare, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 834 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul U.P.F.A.R. - A.R.G.O.A, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 834 din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. şi Audiovizual din România - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual, fără să indice un temei în drept, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată şi suspendarea executării Deciziei nr. 96/28.07.2020 a Directorului General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, până la pronunţarea instanţei de fond în acţiunea în anulare.

Recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că împrejurările de fapt şi de drept învederate prin cererea de chemare în judecată sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat şi constituie un caz bine justificat.

Totodată, a apreciat că în mod nelegal prima instanţă nu a mai procedat la analizarea întrunirii condiţiei existenţei pagubei iminentă, constatând doar că nu este îndeplinită în cauză condiţia cazului bine justificat.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 februarie 2021, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind că în mod corect a constatat instanţa de fond că în cauză nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru a se putea dispune suspendarea executării Deciziei nr. 96/28.07.2020 a Directorului General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

5. Aspecte procesuale relevante în cauză

Prin notele de şedinţă înregistrate la dosarul cauzei la data de 24 mai 2021, intimatul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a susţinut că recurenta - reclamantă a executat benevol şi integral obligaţiile dispuse prin Decizia nr. 96/28.07.2020 a Directorului General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului, ca rămas fără obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Totodată, interesul trebuie să fie determinat, această condiţie vizând stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect suspendarea executării Deciziei nr. 96/28.07.2020 a Directorului General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv conduita părţilor în raport de actul administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-reclamantă A. şi Audiovizual din România - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual a îndeplinit măsurile dispuse prin art. 1 punctele 1 şi 2 din Decizia nr. 96/28.07.2020 a Directorului General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, aspect necontestat în cauză.

Aşadar, eventuala admitere a prezentului demers judiciar nu ar determina dobândirea de către reclamantă a unui folos personal concret, anume suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 96/28.07.2020 a Directorului General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursursului, având în vedere că recurenta-reclamantă, ulterior pronunţării sentinţei recurate, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin decizia administrativă a cărei suspendare se solicită în cauză. Prin urmare, interesul de a acţiona al acesteia nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanta A. şi Audiovizual din România - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. şi Audiovizual din România - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual împotriva sentinţei civile nr. 834 din 23 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2021.