Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3252/2021 AI generated

Territorial jurisdiction for public institution plaintiff in administrative action: exclusive competence at defendant's seat

Case Number Decizia nr. 3252/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the Bucharest Tribunal has exclusive territorial competence to hear the case, thereby overriding the Mureș Tribunal’s declination. The dispute involved a public educational institution (plaintiff) seeking the annulment of a verbal protocol establishing budgetary claims and a subsequent decision rejecting its objection, both issued by an intermediate body under the Ministry of Education and Research (defendant) concerning a European Operational Program project. The core legal issue was the interpretation of Article 10(3) of Law No. 554/2004 (as amended by Law No. 212/2018), which establishes that when the plaintiff is a public authority or public institution, the action must be filed exclusively with the court at the defendant's domicile or seat. The Court held that this rule is exclusive and does not depend on the defendant's status or the nature of the public power exercised, but solely on the plaintiff's status, thus affirming the competence of the court at the defendant's seat in Bucharest.

Legislator headnote

AI generated

art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 24 din C. proc. civ; Territorial jurisdiction for public institution plaintiff in administrative action: exclusive competence at defendant's seat: Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554 teza a II-a C. proc. civ., precum şi faptul că reclamanta are calitatea de instituţie publică, iar pârâtul funcţionează pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care are sediul în Bucureşti, motiv pentru care a apreciat că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction legal status public-law institution rule of legal domicile competence of the institution

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Casa Corpului Didactic Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Uman MEC - Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a solicitat anularea:

1. Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale înregistrat la OIPOCU - MEN sub nr. x/14.02.2020 privind proiectul x cu titlul "Formarea continuă a profesorilor de Ştiinţe tehnologice în societatea cunoaşterii", cod SMIS - 22219, beneficiar - Casa Corpului Didactic Mureş, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane un debit în valoare totală de 2.460.992,07 RON şi

2. Deciziei OIPOCU-MEC nr. 01/1411/ES/17.06.2020 privind soluţionarea contestaţiei înregistrate la Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării sub nr. x/18.03.2020, privind proiectul POSDRU 187/1.3/S/62631 emise de OIPOCU-MEC, comunicată reclamantei cu adresa nr. x/19.06.2020, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale, înregistrat la OIPOCU - MEN sub nr. x/14.02.2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 515/2021 din data de 29 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Casa Corpului Didactic Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Uman MEC - Ministerul Educaţiei şi Cercetării, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Tribunalului Mureş.

În considerentele sentinţei a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că reclamanta are sediul pe raza Tribunalului Mureş.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 250/2021 din data de 15 aprilie 2021, Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta Casa Corpului Didactic Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Uman MEC - Ministrul Educaţiei şi Cercetării, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554 teza a II-a C. proc. civ., precum şi faptul că reclamanta are calitatea de instituţie publică, iar pârâtul funcţionează pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care are sediul în Bucureşti, motiv pentru care a apreciat că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte interpretarea normei de drept privind competenţa teritorială în materia contenciosului administrativ.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 26 august 2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 26 august 2020.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că ar fi acţionat sau nu în regim de putere publică, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Casa Corpului Didactic Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Uman MEC - Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2021.