Moral damages claim against municipal mayor: lack of material jurisdiction of the supreme court for first-instance claims under 200,000 RON

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.11.2020 pe rolul acestei instanţe, petenţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul Oraşului Hârşova, solicitând acordarea de daune morale, pe care ulterior le-au precizat ca fiind în sumă de 50.000 RON pentru fiecare petent.

2. Apărările intimatului

Intimatul Primarul Oraşului Hârşova a formulat note scrise, prin care invocă excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia insuficientei timbrări şi excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală.

II. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la recursul de faţă

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

La termenul de judecată din data de 27 mai 2021, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocate de către intimat prin notele scrise.

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei instanţei supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Hârşova, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce priveşte competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Astfel, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, cu excepţia celor date prin lege în competenţa sa.

În ceea ce priveşte teza de la pct. 4 al art. 97 C. proc. civ., referitor la "orice alte cereri date prin lege în competenţa sa", Înalta Curte constată că această ipoteză nu este incidentă în cauză, întrucât nu există un text de lege în baza căruia competenţa de soluţionare a cererii să aparţină Înaltei Curţi.

Pe de altă parte, potrivit art. 21 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, privind organizarea judiciară:

"Secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel."

Raportat la articol mai sus evocat, se constată că şi din această perspectivă cererea formulată de către petenţi nu se încadrează nici uneia dintre cauzele date în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nefiind vorba despre un recurs împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel ori împotriva altor hotărâri, şi nici despre un recurs declarat împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.

Astfel, raportat la dispoziţiile legale cu caracter imperativ ce reglementează materia competenţei instanţelor judecătoreşti şi la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că nu este competentă material să soluţioneze acţiunea formulată de petenţi.

Analizând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., potrivit căruia:

"Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (...) k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti."

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ.:

"(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul."

Prin urmare, întrucât intimatul are sediul în localitatea Hârşova, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Hârşova.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 21 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, art. 94 pct. 1 lit. k), art. 97 şi art. 107 din C. proc. civ., Înalta Curte va trimite, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Hârşova cauza privind pe petenţii A. şi B., în contradictoriu cu Primarul Oraşului Hârşova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Hârşova cauza privind pe petenţii A. şi B., în contradictoriu cu Primarul Oraşului Hârşova.

Fără cale de atac.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2021.