Judicial salary reclassification: Mootness of back-pay claims following ex post issuance of sectoral reference value orders

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara:

- reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 421,36 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 4% conform O.G. nr. 13/2008,) începând cu 9.04.2015, respectiv de 463,5 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu data de 01.12.2015;

- repararea prejudiciului şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1198/2018 din data de 4 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, s-a admis exceptia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 170 din 18 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Tribunalul Hunedoara şi Curtea de Apel Alba Iulia pe capătul de cerere privind emiterea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale şi a respins capătul de cerere privind emiterea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, formulat în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Hunedoara şi Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală; a admis excepţia rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind emiterea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale şi a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect; a respina excepţia rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind plata diferenţelor salariale, ca neîntemeiată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei pe capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a obligat pârâtul Tribunalul Hunedoara la plata către reclamantul A., a diferenţelor salariale dintre sumele achitate reclamantului şi cele stabilite prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2066/C din 24.05.2018, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 170 din 18 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Tribunalul Hunedoara, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii pretenţiilor reclamantului.

În motivarea recursului arată că a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului este o atribuţie a Ministerului Justiţiei şi nu a Tribunalului Hunedoara.

De asemenea, arată că, întrucât a fost emis Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2066/C/2018, prin care se prevede o valoare de referinţă sectorială conform pretenţiilor reclamantului, acţiunea reclamantului a rămas fără obiect, cu atât mai mult cu cât la data de 04.01.2019 s-a emis Ordinul MJ nr. 35/C/2018, prin care judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia lea-u fost stabilite drepturile salariale în raport cu toate modificările intervenite în privinţa valorii de referinţă sectorială.

4. Apărările intimatului

Deşi a fost legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Hunedoara: reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 421,36 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 463,5 RON începând cu data de 01.12.2015; repararea prejudiciului şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul la care era îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reţine că la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar la alin. (2) se prevede că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON. De asemenea, la alin. (3) se stabileşte că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Înalta Curte constată că prin ordinul menţionat s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimatului-reclamant în raport cu o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor intimatului şi a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecăţii, acţiunea a rămas fără obiect.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Faţă de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată şi emiterea ordinului de salarizare astfel cum a fost solicitat de către intimat, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea criticilor din recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive a Tribunalului Hunedoara.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Tribunalul Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 170 din 18 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Tribunalul Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 170 din 18 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2021.