Compensatory sum under Law 153/2017: failure to address the specific legal basis and violation of the principle of disposability

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.08.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în calitate de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, modificarea în parte a deciziei nr. 61 din 06.06.2018, prin introducerea în salariul lunar a unei sume compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6)1 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Ulterior, reclamanta a modificat obiectul acţiunii, în sensul că a solicitat anularea în parte a deciziei atacate şi introducerea în salariul lunar a sumei compensatorii prevăzute de acelaşi text de lege.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 600 din 19 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi s-a dispus obligarea pârâtului să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 61/6.06.2018 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

3. Cererile de recurs

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 600 din 19 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că a formulat acţiunea în temeiul art. 7 alin. (2) din Anexa V - Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, solicitând iniţial modificarea în parte a Deciziei nr. 61 din 06.06.2018, prin introducerea în salariul lunar a unei sume compensatorii prevăzute de art. 33 alin. (61) din Legea - cadru nr. 153/2017, iar ulterior şi-a modificat acţiunea, în sensul că a solicitat anularea în parte a deciziei atacate şi introducerea în salariul lunar a sumei compensatorii prevăzute de acelaşi text de lege.

Susţine că instanţa a modificat unilateral obiectul acţiunii şi a obligat pârâtul să soluţioneze contestaţia administrativă, deşi reclamanta nu solicitase acest lucru, motiv pentru care apreciază că hotărârea conţine motive străine de natura cauzei, motivarea vizând un alt obiect şi acordând ceea ce nu s-a cerut, cu încălcarea art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

Susţine că îşi menţine cererea de chemare în judecată, astfel cum a precizat-o, întrucât pârâtul nu a respectat dispoziţiile legale invocate prin acţiune.

Astfel, arată că la data de 19 aprilie 2018 a fost emis de către Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Prahova, Buletinul de determinare prin expertizare a condiţiilor de muncă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 11 din 29.04.2018, din care rezultă existenţa a cel puţin 4 factori de risc, ceea ce a dus la acordarea unui spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, conform Deciziei nr. 61 din 06.06.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Recurenta-reclamantă susţine că, în acest mod, salariul său s-a diminuat, deoarece sporul de 15% a înlocuit sporul de condiţii vătămătoare pe care-l avea conform Legii-cadru nr. 153/2017, fiind în cuantum mai mic decât sporul avut anterior.

Consideră că în această situaţie se impunea aplicarea prevederilor art. 38 alin. (61) din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd acordarea unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în condiţiile în care legiuitorul nu a limitat acordarea acestei sume la vreo ramură a sistemului bugetar, sens în care invocă preambulul O.U.G. nr. 41 din 16 mai 2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii pe fond, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei nr. 61/19.02.2019, dar că motivarea acţiunii tinde să vizeze o soluţie de respingere, ca prematură, a acesteia.

Mai mult, arată că hotărârea conţine motive străine de natura cauzei, câtă vreme instanţa a motivat pe un alt obiect, respectiv obligaţia de a face. Mai arată că instanţa nu este ţinută de răspunsul emitentului actului, ci se poate pronunţa inclusiv pe legalitatea şi temeinicia actului.

Consideră că instanţa de fond a acordat ce nu s-a cerut. încălcând art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

4. Apărările recurentei-reclamante

Recurenta-reclamanta A. a formulat întâmpinare, prin care arată că susţine în parte recursul pârâtului, întrucât instanţa nu s-a pronunţat pe cererea cu care a fost învestită.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, modificarea în parte a deciziei nr. 61 din 06.06.2018, prin introducerea în salariul lunar a unei sume compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6)1 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Printr-o cerere modificatoare, reclamanta A. a solicitat anularea în parte a deciziei atacate şi introducerea în salariul lunar a sumei compensatorii prevăzute de acelaşi text de lege.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că prin ambele cereri de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., cu referire la respectarea de către considerentele hotărârii recurate a cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., legalitatea sentinţei atacate urmând a fi analizată din această perspectivă.

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că, deşi reclamanta a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 61 din 06.06.2018, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii cadru nr. 153/2017, instanţa de fond, în temeiul Legii nr. 284/2010, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 61/6.06.2018 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, fără ca prin cererea de chemare în judecată să fi fost formulată o asemenea solicitare.

Această împrejurare atrage atât incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cât şi pe cea a art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât hotărârea recurată nu este motivată în raport cu criticile formulate prin cererea de chemare în judecată şi în raport cu temeiul de drept invocat de reclamantă.

Astfel, instanţa de recurs constată că prima instanţă nu a răspuns argumentelor invocate de către reclamantă şi întemeiate pe Legea nr. 153/2017, în condiţiile în care decizia a cărei anulare parţială o solicită reclamanta a fost emisă în baza acestei legi, considerentele sentinţei atacate referindu-se, în mod eronat, la Legea nr. 284/2010.

În consecinţă, instanţa de recurs constată că în speţă sunt fondate criticile recurentei-reclamante prin care se susţine că instanţa s-a pronunţat asupra altor aspecte decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, împrejurare ce echivalează cu nesoluţionarea fondului cauzei.

În acest mod, s-a încălcat principiul disponibilităţii, prevăzut de art. 9 C. proc. civ., reclamanta înţelegând să învestească instanţa cu soluţionarea unei cereri, ale cărei argumente nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, în raport cu toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară, constituind o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de dovezi ale părţilor, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă şi pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

În acest mod, a fost încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea de chemare în judecată, urmând să analizeze criticile aduse de recurenta-reclamantă hotărârii contestate, în raport cu Legea nr. 153/2017, ce constituie temeiul de drept al acţiunii.

În raport cu soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de ambii recurenţi, circumscrise motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de reclamanta A. şi de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 600 din 19 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta A. şi de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 600 din 19 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2021.