Insured's Cassation Appeal Annulled as Void; Guarantee Fund's Cross-Appeal Dismissed for Lack of Interest

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 06.12.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei nr. 10756/07.11.2017 emise de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi obligarea acestuia la plata sumei de 85236,17 CHF (franci elveţieni) reprezentând contravaloarea creditului acordat de B..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4018 din 9 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererile de recurs

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 4018 din 9 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată.

Recurentul-reclamant susţine că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi nu a analizat motivele sale.

Prezintă starea de fapt şi susţine că litigiul trebuie raportat strict la data de 07.08.2009, data semnării cererii chestionar de sănătate, reţinându-se că Decizia medicală nr. x/1 din 17.02.2011 este ulterioară datei de 07.08.2009. De asemenea, în acest act este menţionat că data de începere a bolii este 07.07.2009.

Susţine că nu i s-a comunicat că de la data de 07.07.2009, sau anterior datei de 07.08.2009, ar fi suferit de afecţiuni cardiovasculare şi nici nu există o dovadă în sensul că ar suferi de aceste boli. Mai mult, arată că nu a avut cunoştinţă de faptul că suferă de afecţiunile prevăzute la punctul 3 din chestionar decât în septembrie 2009.

Astfel, consideră că nu există niciun suport legal pentru refuzul asigurătorului de a plăti indemnizaţia de invaliditate, câtă vreme afecţiunile nu i-au fost cunoscute la data încheierii asigurării.

Consideră că nu se poate reţine faptul că băncii nu i-ar fi opozabilă poliţa de asigurare pe motiv că nu a completat formularul, întrucât din extrasele de cont de la B. şi din notificările primite de la bancă reiese că aceasta a continuat să reţină şi să vireze către C. S.A. lunar, rata pentru contractul de credit şi rata pentru Poliţa de asigurare nr. x cu data de începere a asigurării 14.08.2009, deşi prin Decizia nr. 10756/07.11.2017, FGA i-a comunicat refuzul de a plăti indemnizaţia de invaliditate, pe motiv că nu a declarat afecţiunile medicale de care avea cunoştinţă la data de 07.08.2009.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, reţinerea cauzei spre soluţionare şi respingerea acţiunii, înlăturând considerentele din hotărâre prin care instanţa de fond a apreciat că reclamantul are calitatea de creditor de asigurare, precum şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că cererea de plată a fost formulată de către reclamant şi nu de către beneficiarul asigurării, respectiv B. S.A., care are calitatea de creditor de asigurare potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 213/2015.

Precizează că, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, FGA procedează la plata indemnizaţiilor/despăgubirilor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorului în faliment, cu respectarea condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare şi cu normele în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.

Susţine că prin sentinţa recurată chiar instanţa de fond a menţionat faptul că banca este beneficiar al asigurării, fiind deţinătorul asigurării şi beneficiarul poliţei, dar, cu toate acestea, a reţinut în mod neîntemeiat că reclamantul are calitatea de creditor de asigurare. Consideră că o astfel de interpretare este eronată, fiind dată cu încălcarea legii, întrucât reclamantul nu este persoană păgubită sau beneficiar al asigurării.

Menţionează că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu are calitatea de asigurător, nu este succesor în drepturi şi obligaţii al niciunei societăţi de asigurare aflate în faliment şi nici nu preia patrimoniul acestora.

Mai arată că interpretarea dată de instanţa de fond face o adăugire nepermisă la textul de lege, înlăturând în mod cu totul neîntemeiat calitatea de creditor a băncii, aceasta fiind beneficiar al asigurării şi, în consecinţă, creditor de asigurare.

În speţă, aşa cum reiese din Certificatul de asigurare nr. x emis de S.C. C. S.A., atât deţinătorul, cât şi beneficiarul asigurării este banca şi, în condiţiile în care petentul nu a făcut dovada unei împuterniciri din partea băncii, criticile sale sunt întemeiate.

Susţine că din interpretarea Legii nr. 213/2015 reiese că are obligaţia satisfacerii, în limita plafonului de garantare, doar a creanţelor de asigurări, prin aceasta înţelegându-se creanţele creditorilor de asigurări rezultate dintr-un contract de asigurare facultativă sau obligatorie, încheiat în condiţiile legii, în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, or, reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor îndrituite să solicite direct despăgubiri de la asigurător.

4. Apărările formulate

4.1. Recurentul - reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind în esenţă că are calitatea de creditor de asigurare.

4.2. Recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prima instanţă în mod corect a dispus respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul reclamantului A. este nul, iar recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor este lipsit de interes.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

2.1. În ceea ce priveşte recursul reclamantului A., Înalta Curte constată că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele invocate de către acesta nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a căror incidenţă poate fi analizată în calea de atac a recursului.

În acest sens, se observă că prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat chestiuni ce ţin de interpretarea actului juridic şi de activarea unei clauze de excludere de la plată, acesta fiind aspecte ce vizează interpretarea actului juridic dedus judecăţii şi, implicit, interpretarea probatoriului administrat, respectiv aspecte ce excedează analizei instanţei de recurs, care poate proceda la analiza sentinţei recurate doar în temeiul motivelor de casare strict prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, cererea de recurs redă starea de fapt din speţă, fără a fi relevate critici concrete, care să poată fi subsumate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, recurentul-reclamant nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reţinute de către prima instanţă drept considerente ale sentinţei recurate şi nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluţia primei instanţe ar fi greşită.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acţiona trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Deşi recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor vizează considerentele sentinţei recurate, instanţa de recurs apreciază că se impune a se face dovada interesului şi într-un asemenea caz, neputându-se reţine că ar fi vorba despre un abstract, virtual.

Or, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a arătat în concret care este interesul, respectiv folosul practic pe care l-ar obţine prin schimbarea considerentelor reţinute de către prima instanţă în sensul arătat prin cererea de recurs.

Prin urmare, întrucât scopul urmărit prin promovarea recursului nu a fost arătat de către recurent, se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4018 din 9 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva aceleiaşi sentinţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4018 din 9 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2021.