Religious property restitution: standing of eparchia to claim land registered in name of constituent college under O.U.G. 94/2000

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.05.2018, sub număr dosar nr. x/2018, reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 7767/28.02.2018 emise de către pârâtă şi

- restituirea în natură a imobilului situat în Ciumbrud, jud. Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x, nr. top x, în prezent înscris în CF x jud. Alba - teren în suprafaţă de 11.567 mp, nr. cad x nr. top x clădire liceu, nr. x nr. top x clădire internat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 236/2018 din 13 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România şi, în consecinţă:

A fost anulată Decizia nr. 7767/28.02.2018 emisă de către pârâtă.

A fost obligată pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor formulate de reclamantă privind retrocedare în natură sau prin măsuri reparatorii a imobilului înscris iniţial în CF x a localităţii Ciumbrud, nr. top x transcris în CF x Aiud, cu destinaţia de clădire liceu şi clădire internat şi teren în suprafaţă de 11.567 mp.

A fost respinsă în rest acţiunea.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod eronat prevederile art. 1 alin. (9) teza finală, art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 32 şi 33 din Decretul-lege nr. 115/1938, atunci când a apreciat că Eparhia Reformată din Ardeal are vocaţia restituirii imobilului în cauză în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar.

A menţionat recurenta că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, printre condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un imobil să poată fi restituit în natură este şi cea ca imobilul solicitat să fi fost proprietatea unui cult religios.

În dosarul aferent cererilor de retrocedare nr. x/04.03.2003 şi nr. y/23.01.2006, soluţionate prin Decizia nr. 7767/28.02.2018, există copia cărţii funciare nr. x a localităţii Ciumbrud din care reiese faptul că proprietarul iniţial al imobilului solicitat a fost Colegiul Reformat "A." din Aiud, iar nu Eparhia Reformată din Ardeal.

Având în vedere dispoziţiile art. 32 şi 22 din Decretul-lege nr. 115/1938, raportat la înscrierile din cartea funciară nr. x a localităţii Ciumbrud, se poate aprecia că, atât timp cât în această carte funciară există menţiunea că imobilul solicitat este proprietatea Colegiului Reformat "A." din Aiud, imobilul respectiv, în lipsa altor menţiuni privind rectificarea înscrierilor din cartea funciară, se afla în proprietatea Colegiului Reformat "A." din Aiud şi la momentul preluării abuzive.

A mai arătat recurenta că interpretarea coroborată a înscrisurilor, astfel cum a fost realizată de instanţa de fond, nu este în măsură să răstoarne prezumţia absolută a dreptului de proprietate ce reiese din cartea funciară, iar dacă reclamanta ar fi fost proprietara imobilului în cauză, ar fi putut solicita rectificarea înscrierii în cartea funciară şi intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului.

Recurenta a apreciat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 reţinând că, potrivit Decretului nr. 94/2000, decret în temeiul căruia a fost preluat imobilul solicitat, şcolile confesionale aparţineau unităţilor de cult. Astfel, proba contrară la care face referire articolul menţionat o reprezintă însăşi cartea funciară.

În ceea ce priveşte faptul că instanţa de fond a reţinut puterea lucrului judecat a deciziei nr. 4684/2010 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2008, a arătat că aceasta a analizat decizia menţionată comparativ cu decizia nr. 2727/07.12.2006 a Curţii de Apel Cluj, fără a face nicio menţiune cu privire la sentinţa civilă nr. 208/30.03.2005 a Tribunalului Alba, având în vedere faptul că aceasta era anterioară deciziei nr. 4684/2010.

Referitor la faptul că instanţa de fond a obligat pârâta să soluţioneze pe fond cererile de retrocedare depuse de către reclamantă, prin retrocedare în natură sau prin măsuri reparatorii, a arătat recurenta că în dosarul aferent cererilor de retrocedare nu există informaţii actuale privind situaţia juridică şi locativă a imobilului solicitat.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata a arătat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect prevederile O.U.G. nr. 94/2000 şi a reţinut că Eparhia Reformată din Ardeal, parte a Bisericii Reformate din România, are vocaţia de a fi beneficiara restituirii de către stat, conform O.U.G. nr. 94/2000, a bunurilor care au aparţinut acestor părţi componente locale ale cultului, care nu mai există în prezent, aşa cum era şi cazul colegiului în cauză.

Imobilul în discuţie a fost pentru prima oară intabulat în anul 1934 pe numele Colegiul Reformat A. din Aiud, iar modalitatea de intabulare era una uzuală în perioada respectivă, o astfel de înscriere reflectând pe de o parte proprietarul, care era Biserica Reformată, cât şi destinaţia specifică a imobilului: Colegiul A., adică exclusiv scopul educaţional vizat.

A mai arătat intimata că prevederile art. 32 şi 33 din Decretul-lege nr. 115/1938 nu sunt aplicabile intabulării dreptului de proprietate, întrucât intabularea datează din 27.04.1934, iar punerea în aplicare a decretului a avut loc începând din 12.07.1947, astfel că recurenta invocă în mod retroactiv o lege civilă.

În textul ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2207/1909 completat prin ordinul 19407/1911, se arată că clădirile şcolilor reformate reprezintă proprietatea incontestabilă a bisericii reformate şi cererile de rectificare a cărţilor funciare, prin care înscrierea pe numele şcolii se solicită a fi rectificată pe numele bisericii trebuie admise, fiind întemeiate.

A apreciat intimata că faptul că nu au fost rectificate cărţile funciare se datorează exclusiv faptului că dreptul de proprietate al bisericii nu a fost niciodată contestat înainte de naţionalizare, fiind recunoscut în perioada interbelică inclusiv de către Statul Român.

A mai arătat intimata că problema litigioasă a făcut deja obiectul analizei instanţelor judecătoreşti şi a fost tranşată inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 4684/02.11.2010, pronunţată în dosarul nr. x/2008), precum şi faptul că practica administrativă a autorităţii pârâte a creat o expectativă legitimă la justa soluţionare a cererii de retrocedare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Aşa cum s-a menţionat la pct. I.1 din decizia de faţă, intimata Eparhia Reformată din Ardeal a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 7767/28.02.2018 prin care intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România i-a respins cererile nr. x/04.03.2003 şi nr. y/23.01.2006, formulate în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Ciumbrud, jud. Alba, înscris iniţial în cartea funciară nr. x, nr. top x, în prezent înscris în CF x a localităţii Ciumbrud, jud. Alba, imobil compus din teren în suprafaţă de 11.567 mp, nr. cadastral x nr. topo x, 63 clădire liceu, nr. cadastral x 2 nr. topo x, 63 - clădire internat.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei, a anulat în parte decizia contestată în cauză şi a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererilor formulate de reclamantă privind retrocedarea în natură sau prin măsuri reparatorii a imobilului anterior nominalizat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere, în esenţă, următoarele argumente juridice:

Prin decizia nr. 4684/2010 pronunţată în dosarul nr. x/2008, Înalta Curte a confirmat raţionamentul instanţei de fond, în sensul că Eparhia Reformată din Ardeal este îndreptăţită la restituirea bunului în cauză, nu în calitate de continuator în drepturi a fostului proprietar, ci în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar.

Situaţia juridică a imobilului retrocedat în dosarul nr. x/2008 este identică cu aceea a imobilului din prezentul dosar, astfel încât această soluţie va fi valorificată cu titlu de practică judiciară.

Nu poate fi reţinută puterea lucrului judecat a Deciziei nr. 2727/R/2006 pronunţate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2006, întrucât acţiunea dedusă judecăţii a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi, având ca obiect imobilul aparţinând Colegiului Reformat din Cluj, iar ca temei juridic Legea nr. 112/1995.

Înalta Curte nu poate împărtăşi soluţia primei instanţe.

Cu titlul prealabil, instanţa de control judiciar constată că Eparhia Reformată din Ardeal a adresat Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România cererea înregistrată sub nr. x din 27.02.2003 prin care i-a solicitat retrocedarea imobilului situat în Cluj-Napoca, str. x, imobil compus din teren în suprafaţă de 500 mp şi construcţie, înscris iniţial în CF x Cluj, nr. topo x.

În condiţiile în care Eparhia Reformată din Ardeal a luat act de susţinerea Primăriei municipiului Cluj-Napoca că apartamentul nr. x situat în imobilul anterior arătat a fost vândut, a formulat acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, acţiune admisă prin sentinţa civilă nr. 8924/2005 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2004.

Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei mai sus arătate a fost admis prin decizia civilă nr. 279/A/31.03.2006 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2005. Această soluţie a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin decizia civilă nr. 2727/R/07.12.2006 pronunţată în dosarul nr. x/2006.

În cauza de faţă, nu se pune în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat reglementată de dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. (pentru a fi verificată tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), ci se are în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, statuat de prevederile art. 430 C. proc. civ., efect care se impune a fi reţinut şi în prezenta speţă, în raport de dezlegarea dată prin decizia civilă nr. 2727/R/07.12.2006 pronunţată în dosarul nr. x/2006.

Atât în considerentele deciziei civile nr. 2727/R/07.12.2006, cât şi în cele ale deciziei civile nr. 2727/R/07.12.2006 s-a analizat calitatea procesuală activă a Eparhiei Reformate din Ardeal şi s-a arătat că aceasta nu o justifică din perspectiva faptului că nu este proprietara bunului imobil în privinţa căruia solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare şi nici nu are calitatea de succesor în drepturi al fostului proprietar, ipoteze cerute de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002.

Contrar celor statuate de prima instanţă, considerentele avute în vedere de cele două instanţe, de apel şi de recurs, pot fi reţinute şi în cauza de faţă pe aspectul calităţii intimatei Eparhia Reformată din Ardeal de fostă proprietară a imobilului pentru care a formulat cererile întemeiate pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000.

Din conţinutul celor două decizii mai sus enunţate şi, în special, din cel al deciziei civile nr. 2727/R/07.12.2006 rezultă că instanţele au încercat să stabilească dacă Eparhia Reformată din Ardeal, în profita faptului că în cartea funciară este menţionat dreptul de proprietate al unităţii de învăţământ Colegiul Reformat din Ardeal, are totuşi calitatea de proprietar asupra imobilului pe care solicită să-i fie restituit.

În speţa de faţă, în justificarea calităţii de persoană îndreptăţită, intimata Eparhia Reformată din Ardeal a invocat argumente fondate pe dreptul ecleziastic, dreptul maghiar şi dreptul roman.

Este de observat faptul că aceleaşi motive au fost dezvoltate şi în cauza finalizată prin decizia civilă nr. 2727/R/07.12.2006. Prin urmare, o analiză similară a fost făcută şi de către Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie care a concluzionat în sensul că Eparhia Reformată din Ardeal nu justifică calitatea de proprietară a imobilului de dus judecăţii.

În atare situaţie, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 2727/R/07.12.2006 se impune a fi reţinut în cauza de faţă.

Totodată, este apreciată relevantă şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în speţe similare (decizia nr. 1893/2018 pronunţată în dosar nr. x/2016, decizia nr. 1101/2020 pronunţată în dosar nr. x/2016, decizia nr. 4113/2019 pronunţată în dosar x/2016).

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 236/2018 din 13 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 236/2018 din 13 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 mai 2021.